354 matches
-
se raporteze însă la propria-i cultură. Fără a se deculturaliza, el își transpune în franceză emoțiile și ideile, gîndite inițial în limba sa maternă, apoi, progresiv, direct în franceză. Imaginarele care decurg de aici sunt diferite, și mulți scriitori francofoni își "împart" cumva producțiile, favorizînd o anumită limbă pentru un gen anume. Amin tesc în acest sens că Mircea Eliade (și nu e o excepție), de-a lungul întregii sale vieți, a consacrat româna spațiului ficțional al povesti rilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își plimbă lumea de origine prin interiorul limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își plimbă lumea de origine prin interiorul limbii franceze, există cei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acesta al logicii de excluziune: Hexagonul a făcut din franceză o enclavă înconjurată de îngrădituri academice și legislative, în alte părți, e un teren roditor și savuros. Francezul nu se simte cu adevărat în largul său în limba franceză, dar francofonul, da. În această zonă de libertate singulară pe care doar limba o conferă, fără limite geopolitice sau instituționale, situăm specifici tatea "spațiului francofon", cu strălucire ilustrată, între alții, de cîțiva ani, de scriitorul român stabilit în Elveția romandă în 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de care scriitorii francofoni dau seamă în chipuri diferite, în sensul că propun, în miezul problematicii lor identitare, o reflecție asupra limbii și a modului în care se articulează raporturile limbi / literatură în contexte diferite. După părerea lui Gauvin, aceste raporturi complexe ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fi fost creat conceptul de intertextualitate că orice operă artistică este determinată de relațiile sale cu alte opere, atît pe plan formal cît și pe plan tematic. Sprijinindu-se pe acest postulat, numeroși cerce tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care se constituie în marginea limbii și culturii franceze. Este, fără îndoială, adevărat pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri povara unei istorii traumatizante cu limba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-se pe acest postulat, numeroși cerce tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care se constituie în marginea limbii și culturii franceze. Este, fără îndoială, adevărat pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri povara unei istorii traumatizante cu limba franceză și nu resimt, prin urmare, nicio nevoie de alterare vindicativă a vocabularului, ci doar plăcerea variațiilor, a reformulărilor și a jocurilor 1, iar în practica textuală, au o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vorbim pur și simplu de literatură, în sensul în care înțelege Salman Rushdie literatura engleză ("despre care am considerat mereu că înseamnă, simplu, literatura de limbă engleză") (Salman Rushdie, 1993)? Teoriile recente din jurul limbii ca numitor comun al scriitorilor ziși francofoni, îndeosebi cele ale Lisei Gauvin, vorbesc despre o anume paradigmă care ar fi cea a raportului de alteritate cu limba. E cu siguranță valabil pentru acea categorie de scriitori "minori", dar nu este, oare, vorba de o situație emblematică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vorba de acele voci care, deși puternice, frămîntate, autentice, ajung foarte greu sau deloc la urechile ochilor noștri. Cîți au auzit de Felicia Mihai, sau de Irina Egli, sau de Cornelia Petrescu, de pildă? Primele două încîntă deja peisajul romanesc francofon canadian, iar cea din urmă publică, discret, dar constant, de ani buni, atît în Franța, cît și în România, romane, nuvele, poezii de o remarcabilă ținută literară. Astfel, primele romane, publicate sub pseudonimul Ecaterina Petre, au apărut în 1998, Întîia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu izbutim să-l localizăm în text. Dăm totuși peste D. Cantemir. Dar numai pentru faptul că a tradus în latină și rusă. Coranul. Cam atât. C'est bien peu, ne vine să spunem și noi, pe limba colegilor noștri... francofoni... Mai departe stăm ceva mai bine. După ungurul petöfi (la capitolul prima jumătate a secolului al XIX-lea, subcapitolul poesie et Nature) vine la rând românul Vasile Alecsandri. El este un conciliator al influenței occidentale și al tradiției rurale (campagnarde
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
limbi str? ine. Scurt? istorie a poporului rom�n (Bra? ov, 1921) prezenta �n limba german? , pentru vorbitorii acestei limbi, istoria rom�nilor �n interpretarea să. Lucr? rile Latinii r? s?riteni (Paris, 1921) ? i Istoria Rom�niei (Londra, 1925) se adresau cititorilor francofoni ? i anglofoni. Aceste lucr? ri, scrise �n grab? de dragul oportunit?? îi lor politice, l? sau foarte mult de dorit, fapt de care Iorga era con? tient. Lucrarea lui Coresponden? a diplomatic? rom�n? sub regele Carol I (Paris, 1923) este o oper
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pe popor. Acest lucru este ușor de observat într-unul dintre mai vechile sloganuri ale partidului: Eigen volk eerst! (Poporul nostru înainte de toate!). VB-ul pretinde că îi reprezintă pe flamanzi pe care îi așează în opoziție cu (1) cetățenii francofoni ai Bruxelles-ului și ai Valoniei; (2) cu imigranții sau cu cei care cer azil în Flandra și cu (3) elita politică, atât cea flamandă, cât și cea valonă. În ideologia VB poporul se conturează atât pe orizontală (naționalism flamand
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
drept bandiți și șarlatani. Un aspect demn de notat este faptul că VB-ul descrie elita politică din Flandra în cu totul alți termeni decât elita politică din Valonia. Astfel, politicieni flamanzi sunt înfățișați drept persoane slabe și supuse, în timp ce francofonii sunt văzuți drept oameni vicleni și hotărâți. În plus, VB-ul este mai critic față de politicienii de stânga decât față de cei de dreapta. Lipsa de responsabilitate este una dintre rațiunile pentru care VB-ul critică elita politică. Potrivit acestui partid
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din greu, se supuneau legii, erau suprataxați și nu făceau parte din anumite grupuri de interese 3. Partidul Reformei a argumentat că, în ceea ce privește distribuția resurselor publice, partidele tradiționale și birocrația de stat au favorizat imigranții, pe cei din populațiile autohtone, francofonii din Québec și, mai cu seamă, grupurile de feministe (în căutare de privilegii) și homosexuali în dauna "oamenilor simpli și harnici". Pentru Partidul Reformei, acest ansamblu de teme regionaliste, anti-partide, anti-stat și anti-minorități au structurat clasicul antagonism populist popor-putere. Intervențiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
stat, care a existat în politica federală încă de la începutul anilor '70. Această opoziție și-a găsit expresia în constituirea unei identități a "poporului" care se sprijinea pe elemente de anti-imigrație, anti-aborigeni și pe elemente de rasism îndreptat împotriva canadienilor francofoni. Însă prin comparație cu rasismul afirmat fățiș de numeroase partide populiste din Europa, împotrivirea Partidul Reformei față de multiculturalism și față de imigranții care nu erau albi și/sau nu erau creștini a reprezentat un subiect minor (Laycock, 2001: ch 7). După
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cât și în prevenirea recidivei la pacienții deprimați a permis inițierea unei validări. Este nevoie însă de cercetări mult mai ample pentru a măsura importanța reală a acestui nou val. Credem, totuși, că era important să le facem cunoscute publicului francofon care nu dispune, în prezent, de nici o lucrare în limba franceză care să abordeze acest domeniu. 2. Demers diagnostic și analiză funcțională Michel Ylieff, Ovide Fontaine∗ Introducere 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea psihodinamică Abordarea cognitiv-comportamentală Discuții 2. Analiza funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care trebuie să analizeze și să explice funcționarea unui subiect singular în contextul să particular. Incepând cu sfârșitul anilor 1960, au fost propuse mai multe teoretizări. Vom evoca, în continuare, pe cele care au cea mai mare audiență la terapeuții francofoni, apoi vom dezvolta conceptele și metodologia modelului retroactiv. Modelul lui Kanfer și Saslow Modelul lui Kanfer și Saslow urmărește trei obiective: - să determine comportamentele care trebuie să fie modificate, - să determine în ce condiții au fost dobândite aceste comportamente, - să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îndrumarea), L'Europe centrale et ses minorités, Genève-Paris, PUF, 1993, p.28. 395 Această măsură este asemănătoare cu cele care, mai tîrziu, vor privilegia olandeza în Belgia, franceza la Québec și, foarte recent, basca în Euskadi. În aceste trei cazuri, francofonii, anglofonii și hispanofonii în mare majoritate monolingvi au fost practic eliminați din cadrul concursurilor administrative. 396 F.-P. Bled, op. cit., p.33. 397 Ceea ce și face în cadrul comunicatului din iulie 1914, cu ocazia intrării în război a Austro-Ungariei, comunicat adresat "An
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Europei, deci nu puteau susține oficial guvernele din exil. În timp ce activitatea politică a românilor din afara granițelor țării a fost concentrată mai ales În SUA, centrul cultural al exilului l-a reprezentat Parisul, dat fiind faptul că majoritatea intelectualilor români erau francofoni. De asemenea, la Paris au locuit și marile personalități care au coagulat În jurul lor acțiunile culturale ale exilaților și, nu În ultimul rînd, așa cum am precizat mai devreme, În capitala Franței intelectualii erau proporțional categoria cea mai bine reprezentată. Adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
includerea în noul stat. Iar minoritățile ar putea, la rîndul lor să-și susțină propriile pretenții de independență sau de a rămîne, pe cît posibil, în interiorul patriei-mamă. Această problemă a complicat problema independenței provinciei Quebec din Canada. Deși mulți cetățeni francofoni din Quebec doresc să fie complet independenți, în provincie există un număr important de cetățeni non-francofoni vorbitori de limbă engleză, băștinași și imigranți care doresc să rămînă cetățeni canadieni. Deși teoretic ar fi posibilă o împărțire teritorială complicată, prin care
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lucrări despre istoria românilor în limbi străine. Scurtă istorie a poporului român (Brașov, 1921) prezenta în limba germană, pentru vorbitorii acestei limbi, istoria românilor în interpretarea sa. Lucrările Latinii răsăriteni (Paris, 1921) și Istoria României (Londra, 1925) se adresau cititorilor francofoni și anglofoni. Aceste lucrări, scrise în grabă de dragul oportunității lor politice, lăsau foarte mult de dorit, fapt de care Iorga era conștient. Lucrarea lui Corespondența diplomatică română sub regele Carol I (Paris, 1923) este o operă majoră care conține valoroase
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
greșeală din primul război mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă vreme le-a convenit: belgienii flamanzi care erau prizonieri de război au fost eliberați În 1940, la Încetarea ostilităților, În timp ce valonii francofoni au rămas În lagăre de prizonieri până la sfârșitul războiului. În Franța și Belgia, ca și În Norvegia, rezistența Împotriva nemților a fost reală, mai ales În ultimii doi ani de ocupație, când tinerii au ales riscul luptei clandestine În maquis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fotbal În organizații catolice, erau asigurați de companii de asigurare catolice și, când le venea rândul, tot astfel erau Îngropați: separat. Linii de demarcație asemănătoare ghidau viața de zi cu zi a flamanzilor din nordul Belgiei și Îi separau de francofonii din Valonia, deși ambele comunități erau majoritar catolice. Aici Însă, pilarizarea Însemna comunități nu doar lingvistice, ci și politice: existau sindicate catolice și socialiste, ziare catolice și socialiste, posturi de radio catolice și socialiste - fiecare Împărțite la rândul lor după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa anilor ’70 sunt Într-adevăr minore, deși ele au contribuit la atmosfera generală de disconfort. O „Brigadă Furioasă” ce acționa chipurile În numele șomerilor fără reprezentare politică a pus bombe la Londra În 1971. Inspirându-se din tacticile irlandeze, separatiștii francofoni din munții Jura elvețieni s-au răsculat În 1974 Împotriva includerii forțate În cantonul germanofon Berna. La Liverpool, Bristol și În districtul londonez Brixton, protestatarii s-au bătut cu poliția pentru controlul zonelor urbane defavorizate. Într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În linii mari, din Italia nu i-a ajutat cu nimic pe ecologiștii de acolo: În 1987, „verzii” italieni tot nu depășiseră un milion de voturi și 13 fotolii parlamentare din 630. și În Belgia cele două partide ecologiste (unul francofon, altul flamand) și-au mărit treptat procentele: de la 4,8% la prima apariție În 1981, ele au crescut constant, În 1987 depășind 7,1%. În Marea Britanie Însă, sistemul electoral era făcut să dezavantajeze partidele mici sau extremiste, și a funcționat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]