1,147 matches
-
Când s-a decis să revină - într-un regim lingvistic eliberat de tabuurile sexualității - la matricea care l-a consacrat, Chandler a recăzut în poncifele uitatei perioade pulp. În 1958, Playback pare anexa unui scenariu hollywoodian - ceea ce și este -, amintind frapant de strategiile unui Harold Robbins. Timid la nivelul inventivității literare, dar curajos pe latura entertaining, conștient că se adresa unei audiențe noi, „unei generații de cititoare ș...ț care erau mai aventuroase ca stil de viață și opinii” (Bloom, 2002
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
așa mai departe. În doar douăzeci de pagini de text sunt cuprinse de două ori pe-atâtea asemenea ciudățenii. Formidabil mi se pare amănuntul că aceste disonanțe nu afectează totuși curățenia ansambului. Poemele din Google translate: Ștefan-Vodă au o grație frapantă: „ridic mâna dreaptă destul de nesigur/ oricum / așa e atunci când visul îți urmezi/ mi-o împlânt în piept/ scot de acolo inima o arunc/ o arunc undeva pe jos / pe un trotuar/ e plin asfaltul de mâzgă / etichete de la produse / etc.
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
pe autonomia esteticului. E adevărat că uneori (rareori) autorul riscă să-și rateze obiectivele enunțate. Bunăoară, atunci cînd comentează jurnalul din anii ’60 - neautocenzurat - al lui Radu Petrescu (Prizonier al provizoratului), unde lasă impresia că nu sesizează tocmai componenta politică frapantă. Alteori, reținerea legitimă în a credita modernizările forțate ale unor clasici (ca și postmodernizările lor încă și mai forțate) îl face să exagereze cu prudență; nu cred, de pildă, că Sadoveanu ar fi atît de în afara modernității - numai că modernitatea
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
implicit - ignoră faptul că au o legătură de tipul cauză-efect unii cu alții. În Lucreția, ruptura dintre oameni în funcție de poziționarea lor de o parte sau de alta a regulilor regimului e lăsată la vederea cititorului și e cu atât mai frapantă cu cât, pentru personajele însele, totul rămâne opac. O țărancă se vede în fața situației de a fugi cu soțul ei în munți după ce socrul ei a fost arestat, iar amenințarea asupra tânărului cuplu devine iminentă. Grupul este hăituit de comuniști
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
Mihai Zamfir Sunt frapante asemănările dintre Gherea și Hasdeu în ceea ce privește circumstanțele biografice ale venirii lor în România și ale afirmării lor ca literați. Precum aristocratul său precursor, Gherea ajunge în țară la vîrsta de 20 de ani, auto-exilat din Rusia, unde se născuse, urmase
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Ignorăm, altfel spus, cu bună știință o serie de dovezi filologice, punând mai presus de acestea tradiția teologică. Este, cum spuneam, nimic altceva decât o strategie de lectură, aplicată, după caz, conștient sau spontan. Scriptura reprezintă doar cazul cel mai frapant, mai general și totodată mai greu de contestat. Există și multe altele, particulare, iar istoria culturii abundă de asemenea misreadings. Chiar criticul la care mă refer recunoaște că, în ce îl privește, a citit dintotdeauna „la fel” două poeme istoricește
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
unanimitatea criticii acum trei ani cu placheta Când va veni ceea ce este desăvârșit. Ultimul surprinde și nu prea cu recentul American Experience, volum care, deși nu depășește cu nimic formula poetică de acum trei ani, îi ridică mizele. Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
sfârșește prin a-l refuza pe tânăr. Ci pentru că este, într-un mod greu de explicat, destinatarul întregii confesiuni de aici. Lui, Cezar îi adresează un soi de epistole mentale din captivitate. Atât de intense și vădind o atât de frapantă continuitate încât predispune la suspiciuni. (Și așa, premisele romanului trimiteau către un policier). Cea mai scandaloasă dintre ele e legată de identitatea răpitorului: aflăm că acesta și-a pierdut simțul realității în urma unui accident. Că n-a fost de la bun
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de pildă, afinitatea nu trebuie privită decât așa, ca afinitate, și nu ca descendență sau dependență). Inteligent și dotat cu o bună intuiție tactică, Dósa se delecta, în plus, cu mici artificii prin care să- și deruteze cititorul. Cel mai frapant dintre toate era reprezentat de ultimul poem al volumului (care, de altfel, îi și împrumuta parțial titlul) în care regimul cotidian și direct al discursului lăsa locul unuia amplu, incantatoriu, melanj de furori apocaliptice și de puternice veleități erotice. Ar
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează motive mitologice; altele rămîn invenții epice ale poetului. Toate posedă aceeași trăsătură frapantă: într-o desfășurare imprevizibilă, povestea ia forma parabolei fără final cert, încheiată într-un mod interpretabil. Ce a vrut să spună poetul? Cum trebuie descifrată povestirea? Mister. Recunoaștem o vagă mitologie greco-romană, recunoaștem simboluri creștine sau romantice, dar sensul combinării
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
în stânga unei perdele de mătase, o siluetă ca o umbră: aceste ar fi poetul, surprins pe când privea pe furiș la camera aparatului. Asemănarea cu imaginea lui Baudelaire din alte fotografii sau din aceea faimoasă făcută în 1861 de Carjat e frapantă, dar Plantureux avea nevoie și de alte dovezi, decisivă putând fi eventuala legătură dintre Baudelaire și Arnauldet. În bibliografia poetului, numele celui din urmă nu apare. Pornind de la Jurnalul fraților Goncourt, negustorul de fotografii a dat de urma amicului și
O fotografie necunoscută a lui Baudelaire () [Corola-journal/Journalistic/3022_a_4347]
-
pe măsura succesului de public. Articolele serioase, pertinente au pornit de la declarația scriitorului că Philip Roth este singurul scriitor încă în viață care l-a inspirat. O paralelă între Pata umană și Adevărul despre cazul Harry Quebert, punctând multe apropieri frapante, semnată de Arnaud Viviant, a apărut în Le Nouvel Observateur, în noiembrie 2012. (Link: http://bibliobs.nouvelobs.com/rentreelitteraire- 2012/20121105.OBS8048/joelpenciler- a-t-il-ecrit-une-pale-resuceede- philip-roth.html) Dar mai interesante și mai cuprinzătoare sunt „lecturile încrucișate”, realizate de Nicole Goujon, cu
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
la Mihail Dragomirescu, Nichifor Crainic (personajul Ilarie, care apare și în unul din fragmentele reproduse mai jos), sau N. Davidescu, spre a avansa numai câteva nume, se discern ochiului familiarizat cu lumea literară românească a primei jumătăți de secol trecut. Frapantă e și proiecția de sine în unele personaje, ca Sergiu Mălureanu însuși, protagonistul romanului, sau Petrăchel Coroi. Lacunară, prin pierderea unui caiet de însemnări, agenda nu poate confirma deocamdată și data încheierii cărții, anunțată de E. Lovinescu a fi fost
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în serios -, mi se face rău și astăzi, spunea Reger. Acest nimic este fără temei, este absolut ridicol, spunea Reger. Însă nemților fandoseala le impune, spunea Reger, nemții sunt pasionați de fandoseală, asta-i una din însușirile lor cele mai frapante. Iar cât despre austrieci, ei sunt în toate aceste privințe și mai răi. Am văzut o serie de fotografii făcute de o fotografă extrem de talentată lui Heidegger, care avea mereu aerul unui ofițer rotofei de stat-major ieșit la pensie, spunea
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
foto și almanahuri, conferințe radiofonice și casete cu înregistrări, anuare statistice (...) Prin consultarea tuturor acestor surse, autoarea se adâncește voit într-o experiență a detaliului semnificativ și evadează din prezentul metropolei noastre într-un trecut al ei mai bun. Diferențele frapante între ieri și azi o fac să vorbească despre ,străinătatea aceluiași oraș": sentimentul straniu că te afli într-o lume românească, dar străină, cu reguli complet diferite și un alt cod socio-cultural. (Pentru cel ce a vizitat, în străinătate, orașe
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
nu este o expoziție". În viziunea curatorilor, "lucrările din depozit nu constituie un fond care să permită realizarea unor expoziții cu adevărat lămuritoare pentru vreuna din orientările artistice ale ultimelor două decenii". Totuși, tonul pesimist al textului de sală este frapant infirmat de calitatea spectaculoasă a unora dintre exponatele scoase la lumină. "Depozitații" oferă o probă peremptorie că guvernarea comunistă nu a desfigurat elita intelectuală de vreme ce, iată, pictura și scuptura anilor '70-'90 dau chip vizibil României profunde, expun fizionomia unei
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
parte integrantă a Bibliotecii, ,milenariștii" coboară poezia în Stradă și o lasă în plină intersecție, pentru a exploda în obrazul unei mulțimi grăbite, indiferente. Se exprimă, în versurile celor mai tineri poeți, o nevoie acută de socializare, cu atât mai frapantă cu cât ei poartă, de regulă, masca unui cinism agresiv și cântă, de dimineața până seara, pe portativul provocării. Pe urmele lui Marius Ianuș, care s-a făcut cunoscut prin niște versuri obscene având ca destinatară... România, Claudiu Komartin, mezinul
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
în același timp, în particular, îl trata pe Stalin drept Ťgroparul Partidului și al Revoluțieiť, spunînd textual: ŤStalin e cea mai eminentă mediocritate a Partidului nostruť". Pentru a trage o pertinentă concluzie proprie: ,Duplicitatea lui Trotski este exemplul cel mai frapant de... dialectică marxistă. Această mentalitate și acest fel de a judeca oamenii și evenimentele sînt caracteristice întregii ideologii comuniste". Nu e de mirare că, înțelegînd a utiliza un condei atît de acid pentru a da seama de josniciile timpului pe
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
contextului ce depășea dispozitivul generaționist. Un product amuzant al acestui izolaționism l-a constituit aiuritoarea prețuire a unor notorii exponenți ai "realismului socialist", apreciați - semn de miopie culturală - doar pe segmentul cel mai apropiat al prestației lor oportuniste. Un exemplu frapant pe care l-am dat de mai multe ori: asemuirea lui Ov. S. Crohmălniceanu cu... Titu Maiorescu și chiar cu Lucian Blaga! Cît privește poezia cea mai tînără (las^că nici optzeciștii nu erau, în această privință, foarte diferiți), ea
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
oameni corect, chiar elegant îmbrăcați, adăstînd cu o răbdare demnă de cauze mai bune să li se ușureze animalul drept în mijlocul trotuarului! Mărturisesc a mă fi lăsat fascinat o clipă de privirea lor poetic arucnată departe, în zări azurii, contrastînd frapant cu treaba mică sau mare făcută de tovarășul în lesă... Abia aștept, în această privință, aderarea și - vorba domnului președinte, mai ales integrarea, care, după cum nici "iarna nu-i ca vara", nu-i totuna cu aderarea - la UE, în țările
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
mai e. Olimpianismul lui Moromete suferă o lovitură fatală, ca și acela al lui Ioanide. Ioanide și Moromete dețin supremația intelectuală asupra mediului lor, au o autoritate morală evidentă, iar vulnerabilitatea se manifestă în viața de familie printr-o similitudine frapantă. Diferențele sunt mari, e adevărat, în multe privințe. Moromete este, în viața socială, un pasiv consecvent (un om al opiniei, nu un om al acțiunii), un rezistent la schimbare printr-un fel de inerție, care e o formă de amânare
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
cum spuneam), dar are, ca și Ioanide, o structură intelectuală. Moromete are o fire politică mai incisivă și mai polemică decât Ioanide, despre care ar fi mai potrivit să spunem că nu e deloc implicat în actualitatea imediată. Sunt deosebiri frapante. Dar mai e ceva important în destinul epic comun al celor doi. Înstrăinați de copii (și unul, și altul), înstrăinați de propria epocă, cu tot efortul de adaptare, Ioanide și Moromete se îndreaptă ineluctabil spre propria dramă de familie, fiecare
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
absența unor sfinți și martiri de origine română și terminînd cu inexistența unui veritabil misticism; în literatura română, și mai ales în poezie, pragul dintre religios și mistic n-a fost trecut pînă acum de nici un scriitor român notabil. Formulele frapante inventate de cîțiva sociologi, înzestrați cu talent literar și cinism, precum Mihai Ralea, au făcut școală și nimeni nu le-a mai măsurat doza de aproximativ și de inexactitate. Or, această doză mi se pare extrem de ridicată. Existența u n
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a unui Zaharia Stancu ori blagiană a unui Emil Giurgiuca și ajugînd la neoexpresionismul tumultuos al unor șaizeciști precum Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin. Ce presupune această ruralitate, ca un numitor comun al unei diversități frapante? Un simț al concretului, o aderență sensibilă specifică la real, un amestec de senzații delicate și aspre, precum pipăirea unor țesături ori covoare produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]