1,800 matches
-
că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca În adâncul său. Cuvântul „vânător“ și imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca În adâncul său. Cuvântul „vânător“ și imaginea pe care o crea acesta În mintea ei Începeau să se suprapună cu imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În pământ când dansează“. Nu știu ce a vrut să spună, dar astea sunt exact cuvintele lui. Reiko Își Întredeschise ușor buzele, ca pentru a pronunța un aha, la fel ca mai devreme, dar Încremeniră brusc și o străbătu un fior ușor. Freamătul corpului pe sub rochia mini neagră dură doar o clipă, ca o părere, Însă a fost sesizat instantaneu de toți cei din bar, atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era ocupat cu spălatul paharelor, iar cei doi clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cu toate acestea privirile tuturor se Îndreptară spre imperceptibila mișcare a trupului lui Reiko. Cu siguranță a fremătat aerul, m-am gândit eu. În momentul acela mi-am adus aminte de cuvintele lui Gan: Reiko este ca o gaură neagră. Freamătul aerului Încetă, iar Reiko, privindu-și lung lichiorul de coacăze negre, așteptă ca barmanul și cuplul de la cealaltă masă să-ți Întoarcă privirile de la noi. Întinse mâna, apucă paharul cu două degete fără manichiură, rămase câteva clipe cu el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
frumusețe stranie, păreau ceva abstract, fără miros, ca și cum ar fi fost pictate Într-un tablou. Doar imaginându-mi aceste degete atingându-mă, și mă lua cu greață din cauza excitării violente. Extremitățile nervoase ale trupului mi-au fost cuprinse de un freamăt mărunt, imaginându-mi degetele acestea cuprinse de excitare, Încercând să strângă ceva Între ele. Intuiam forța voinței pe care o emanau. Degetele lui Reiko. Yazaki dispusese complet de Reiko, inclusiv de degetele acestea. — Îi Înțeleg reacțiile. Reiko Își aținti privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cercul puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
picioare răpus de săgeata lui Cupidon. Cupidon însuși uita de el în preajma sa. Sânii ei sunt ca merele în pârg, vibrează ca o coardă de vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
echilibreze, într-un mod care mi se pare exemplar că forța de autocontrol, tradiția vie, fecunda, cu o modernitate discretă și astfel oarecum atemporala. La fel de echilibrat poate fi socotit și rafinamentul sau tehnic. Asimilându-și în adâncime, fără servituți penibile, freamătul și misterul suprarealismului - în sensul inedit - prin genialul Paul Klee, care este poate ctitorul sensibilității plastice moderne, așa cum fusese Cézane cu jumătate de secol înainte pentru epoca anterioară. Posedând un excelent simt precis, uneori prea precis poate, al “punerii în
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
o gloată''. De copilărie, ca de o vârstă a fericirii, își amintește și Mihai Eminescu: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sună-ncetișor, Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venia adormitor; Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.''55 În aceeași tonalitate Eminescu își pune întrebarea: Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
de specificul unui lirism inconfundabil. Textele sunt scrise cu un înalt simț al trăirii, cum ar fi în această excelentă ''Mea maxima culpa'': Sunt vinovat de cântecul de ciocârlie/ Ce-l port pitit în sipete ascunse,/De macii scuturați în freamăt pe câmpie,/ Sunt vinovat de gânduri nepătrunse''. M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în fața realității vieții, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă înghite tot. Legile implacabile ale entropiei ne fac
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
pe bagheta vijelioasă. A avut o familie frumoasă în mijlocul căreia a redobândit liniștea risipită fără măsură, pe scenă, cu trude, surâsuri și suspine. Orașul Buhuși și-ar frânge propria-i tulpină dacă l-ar uita vreodată. Muzicianul și-a lăsat freamătul lăuntric și amintirile sale soției, care i-a vegheat visul în raza candelei nestinse din suflet, până în ultima clipă de viață când, în vara anului 2013, a plecat pe drumul sperat îndelungat timp de ea, a fi al întâlnirii veșnice
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
judecată de Domnul, nu de tine, împărat al întunericului!... Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea. Urletele lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri. Se așternu liniștea și pădurea își reluă freamătul cu șoaptele sale duioase. Din nou, în fața ochilor li se desfășoară lacul cu apa de cristal ca în povești. - Măria Ta, în acest loc plin de mistere și-au dat sfârșitul tatăl și fratele tău. Principele Radu nu mi-a
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules sufletul/ Risipit în freamătul frunzelor/ L-am scăldat în verdele codrului/ Am alungat tristețea norilor/ Și-ascultându-i cântecul,/ Pe strunele dorului/ L-am dăruit privighetorilor/” (În liniște), un suflet-orchestră pentru că de la început și până la sfârșit asistăm la o muzică ce pornește delicat, precum sunetul viorii
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
am descoperit site-urile literare. Poemele mele au început să fie cunoscute în spațiul virtual și astfel, am fost invitată să fac parte din antologii de poezii. Debutul în poezie a fost făcut în anul 2007 în antologia de versuri: „Freamăt de timp - freamăt peren”, la Editura 3 D, apoi, rând pe rând, în anii ce-au urmat, în alte antologii de poezii sau proză. Primul volum personal, intitulat „Fereastra de la răsăritul cuvântului” a văzut lumina tiparului, în anul 2010, la
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
-urile literare. Poemele mele au început să fie cunoscute în spațiul virtual și astfel, am fost invitată să fac parte din antologii de poezii. Debutul în poezie a fost făcut în anul 2007 în antologia de versuri: „Freamăt de timp - freamăt peren”, la Editura 3 D, apoi, rând pe rând, în anii ce-au urmat, în alte antologii de poezii sau proză. Primul volum personal, intitulat „Fereastra de la răsăritul cuvântului” a văzut lumina tiparului, în anul 2010, la Editura PIM, din
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
un pas înainte. Ari râse: - Suntem ca în vremurile bune, Maria. Aici, în largul mării, mă simt împlinit, cu adevărat fericit. Nicăieri în altă parte soarele nu-mi mângâie mai bine chipul, nicăieri razele lui nu-mi încălzesc mai tare freamătul inimii. În larg, peste adâncimea vitală a apei, simt că-mi găsesc busola vieții. Cu marea și cu tine, Maria... - Te apropii de casă și devii nostalgic, iubitule!, surâse Maria cu același zâmbet inconfundabil. Duse la buze paharul înalt cu
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
prietenii apropie și fac să empatizeze. Ea ne permite să-i privim direct în „cavitatea umorală a sufletului” ca în fântâna din ogradă și să luăm aminte că ne-a considerat demni de această cinste, de a-i descifra fiecare freamăt și fiecare geamăt al acelei plămade de inefabil care nu poate fi atinsă decât cu razele altei inimi aidoma. Poeta își socotește destinul înscris „într-un templu sacru/ Al viselor și-n al speranțelor altar” ( Trifoi cu patru foi), iar
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
în jur bunătate și pace. O anume tristețe și nostalgie se degajă din unele versuri, reflex al amintirilor care nu-i dau pace: „Gândul meu dus spre nicăieri/ mi-apasă greu tâmplele ude/ iar boabele ochilor umbriți/ își caută-n freamătul timpului,/ amintirile/ Tremurul de ieri,/ rămas aninat de-un colțișor/ al sufletului trist,/ unde mugurii abia plesniți/ acoperă goliciunea/ tristei primăveri/ desenate-n contur de șotron/ dă acum anotimpului/ nesfârșitul ecou/ al eternității scufundate/ în teluricul iubesc” (Un gând spre
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
dragostea-ți mereu/ Așterne pe cărări de vis iubirea/ Stăpânul tău e numai Dumnezeu/ Și-ți vei găsi în tine fericirea...” (Povață). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Stăpânul tău e numai Dumnezeu/ Și-ți vei găsi în tine fericirea...” (Povață). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori, muguri de lumină, mirific decor, minunat dor
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
despre-omenie/ Despre onoare, despre bunătate,/ Nimeni nu-ți cere-acolo o simbrie/ Și nici vreo taxă pentru libertate.// Căsuțe-mpodobite cu ștergare/ Dar și grădini de vis și curcubee/ Se-aștern covoare de mărgăritare/ Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.// Doar freamătul pădurilor ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua care fruntea îți atinge/ Și tril de păsări într-o simfonie// Te 'nalță și te poartă-n zări senine/ Plutești, iubești și speri și dăruiești/ Precum dulceața-n stupul
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
gardian ce te-a vândut... XIV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI GÂND NESPUS..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Gând nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]