1,822 matches
-
proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne
MARIANA STOICA by http://confluente.ro/articole/mariana_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiectDar iureșul cotidian...s-admitemNe-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect.Lăsăm dorințele să se stingăCa artificiile în noaptea dintre aniTihna așezării-n sine într-o chingăNe-nlănțuie cu lacăte și bolovani.Speranțele tinere ce înmugurescCu freamăt nou înfiorându-ne ființaUdați-le cu răbdare până crescși scuturați temerile, golind conștiința.Pe sub poarta dintre ani să trecemCu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne ...
MARIANA STOICA by http://confluente.ro/articole/mariana_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
gardian ce te-a vândut... XIV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI GÂND NESPUS..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Gând nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul
MARIA CIUMBERICĂ by http://confluente.ro/articole/maria_ciumberic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Dragoste > ALB Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Alb Hai, pune din nou haina emoției peste umerii găndurilor mele și rubinul-lacrimă lasă-l să acopere privirile noastre înzăpezite una în alta! Freamătul cuprinde-mi-l in brațele inimii tale de gerul vremurilor neprielnice ascunzăndu-l. Ianuarie Picuri, picuri din gândurile tale pe corzile sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din anul ales, sub fulgii
ALB de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1485721830.html [Corola-blog/BlogPost/381014_a_382343]
-
rămâi. Ața zmeului parcă este destul de lungă, îmi spune Victor și îi dă drumul să zboare, tocmai când cerul sub care fiecare pânză din corăbiile vieții se zbat ușor, să scape din strânsoarea pătimașă a metaforei morții. Acolo ții tu freamătul, Anna? - Acolo-l țin, Victor și știu că uneori scapătă pentru că pânzele se sfâșie sau chiar se găuresc și prin acele găuri reușesc să privesc altfel curcubeul. Uite că a mai venit o vârstă peste mine și tot răzvrătită am
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473398315.html [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
câteva cuvinte le spuse despre furtună și despre accident. Cel mai tânar dintre cei doi necunoscuți ii examină piciorul și dădu nemulțumit din cap... Panait își pierdu cunoștința trecând din nou în lumea viselor. Parcă auzea niște glasuri ciudate, un freamăt de pădure, apoi un zgomot de ferăstrău, copaci tăiați, o durere ascuțită, și mai apoi îi dispărură toate imaginile. Zăcu așa între viață și moarte pâna când într-o zi se trezi. Își dădu seama că se afla întins pe
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Cultural > Ecouri > POFTA DE VIAȚĂ DE ALTĂDATĂ Autor: Elenă Buică Publicat în: Ediția nr. 82 din 23 martie 2011 Toate Articolele Autorului A sosit timpul când începe să prindă viață freamătul plecării în țară și să decid dacă voi cumpăra biletul de avion pentru București. O ia gândul înainte iscodindu-mă: Ți-e dor de Bucureștiul cel cu atâtea fațete? De care dintre ele îți este cel mai tare dor? Pentru că
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Pofta_de_viata_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
aștepta să înmugurească și-n sufletul său. Acum doar simțea că-i bate la ușă, însă nu era sigură că a sosit momentul să-și desferece larg sufletul ca s-o primească. Deschise cartea la pagina unde poeta, martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale iubirii, așteptau pe aripi de îngeri cum bine spunea poeta, chemările dragostei încă necunoscută. Aștepta să-i aducă acel freamăt ale brizei din zorile senine de revărsat de ziuă, când luna pornește liniștită la culcare, iar stelele se sting, încet, încet, una câte una, lăsând loc să se aprindă razele soarelui răsare, ce-ți vestesc ieșind din adâncurile tenebroase ale
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
topoare ciunte, Rămâne surd pleșuvul munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai aude triluri, freamăt, Gerul din cioturi stoarce geamăt, Duse-s eternele frunzare. Se-apropie de ceruri, iadul! Nestăvilita lăcomie Și incredibila prostie 'și croiesc, prin omenire, vadul. *** Referință Bibliografică: Se-apropie de ceruri, iadul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1467123663.html [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]
-
Cuvântul autorului Poezia este un om Ea poate deveni icoană, nețărmurire, regină medievală din țările de jos, trestie unduitoare, freamăt continuu, noapte în loc de zi. De cum apare în lume devine prizonieră, în litere de aur poate fi țintuită. Adesea coboară între văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac by http://uzp.org.ro/inger-cu-aripi-ascunse-ioan-gaf-deac/ [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
la îndemână, fascinat fiind mai cu seamă de priveliștea apusului de soare ce căpăta noi valențe datorită parcursului șoselei așternută peste dealuri și văi. * Căminul de fete al liceului de chimie alimentară din Galați pare să fie cuprins de un freamăt neobișnuit. Imediat după intrarea în incintă, în dreapta, unde se află biroul administratorului, este panoul unde se înșiră corespondența ; scrisori și vederi expuse în așa fel încât numele destinatarului să fie cât mai vizibil. Este locul către care, ca un reflex
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472638736.html [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
înflorit castanii (...) [Eminescu spunea/cânta, în Floare albastră: “De mi-i da o sărutare, /Nime-n lume n-ar s-o știe, / Căci va fi sub pălărie / Ș-apoi cine treabă are!”] - la infinit/ Tăcerea are voie să tresară/ La freamătul de frunze priponit. / Ascultă, cum în sunet de castani / Iubirea noastră iar a înflorit...(cf. Iar au înflorit castanii). Cine crede în Logos-ul Solaro-Vegetalo-Cristic, dobândește puterea vindecării de IARNĂ- și a trecerii Adolescenței (ca stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
căsătorească dar și prin momente de ruptură. 1879 6 august, îi scrie Veronicăi mângâind-o pentru moartea soțului. Publică în "Convorbiri Literare": Atât de fragedă, scrisă pentru Veronica, dar pe care o comunică și Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire. Veronica îl vizitează la București. 1879 Apar în "Convorbiri Literare" poeziile: De câte ori iubito, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Afară-i toamna, Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, Despărțire
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_inclin_iubirii_lor_gheorghe_serbanescu_1389715227.html [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire. Veronica îl vizitează la București. 1879 Apar în "Convorbiri Literare" poeziile: De câte ori iubito, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Afară-i toamna, Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, Despărțire. 1879-09-06 Veronica Micle merge la Capitală, fiind așteptată cu emoție de către poet. 1879-09-07 Întâlnirea fusese atât de tulburătoare încât Veronica avea să scrie " Scumpul meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_inclin_iubirii_lor_gheorghe_serbanescu_1389715227.html [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
cititorului, prin cromatica copertei și până la modul de exprimare extrem de original. După cum scrie Horia Muntenuș în încheierea romanului ,, Cerul senin se poate zări printre vârfurile brazilor, acolo unde Luna Plină tronează solemnă, impasibilă, înconjurată de stelele reci. Dincolo de ele, dincolo de freamătul constelațiilor, dincolo de Pulberea Luminii, dincolo de puzderia de sori și de planete - imensitatea misterioasă în care se duc, să se prefacă-n tăcere, toate gândurile, toate visurile, toate neliniștile și toate emoțiile.” (citat pag.253) Îi multumesc domnului Horia Muntenuș pentru
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1446887480.html [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
care se vor confrunta cu cel mai aprig vampir din lume. Dinspre răsărit, de după crestele munților, își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
trupul amar mi-atârnă, ca frunza de nuc. Umbra mi-e ușoară, ca un fulg uitat pe pământul reavăn, de ploi îmbătat. Trec clipe stinghere, merg cu pas de melc pe sub bolți de stele, cu lumini în cerc. Miros curcubeie, freamăt printre nori, renasc în scânteie și m-aprind în flori. Referință Bibliografică: Cântec / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNTEC de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1458833994.html [Corola-blog/BlogPost/373232_a_374561]
-
-am să te caut Pe sub nopțile pustii, Să îți torn în sânge-amarul Așteptărilor târzii. Și cu plânsul meu în hohot Să te umplu tremurat, Să colind năucă-n tine Într-un bocet ne-ncetat. Să te fac să-mi guști durerea Freamătului trist din glas, Să îți storc din nepăsare O privire și un glas. Cu privirea mea în lacrimi Să te-acopăr și sub ea, Vreau în suflet să îți pun Și să-ncui durerea mea. Și-am să torn cu
AM SĂ-ȚI TORN DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1475055557.html [Corola-blog/BlogPost/384368_a_385697]
-
Vrăji aruncă vântul peste ramuri goale, Tânguiri de frunze se aud încet. Unde ești, tu, vară, cu zilele tale? Pretutindeni - toamnă, peste tot - regret. Arămii copacii - ovații-n cascadă. Pentru show-ul ultim nu mai e bilet. Emoții-n culise, freamăte în stradă, Publicul aclamă magicul balet Care stă să-nceapă din clipă în clipă. Doi cocori strigară lung de patru ori. Rece adiere, zbatere de-aripă, Soarele sfâșie cortina de nori. Și apoi, tăcere. Vântul înfioară Arborii și iarba, păsări
ULTIMUL MENUET de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alin_adrian_ciolompea_1480433341.html [Corola-blog/BlogPost/372898_a_374227]
-
într-un fel sau altul chiar și continentele între ele: așa era și în cazul lui Cornel Popa, românul căruia îi fusese sortit să traverseze Atlanticul pentru a-și continua studiile într-un domeniu care mereu să-i amintească de freamătul codrilor de-acasă, de cântecul și poezia lor, terminase facultatea de silvicultură în Canada. Și cum în codrii arborii sunt frați tot așa și acest om își adunase pe lângă sufletul său, semeni cu aceeași vibrație sufletească și cărora dorul de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9.html [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
târnăcopul în asfaltul tare. Făcând decapări pentru a putea apoi turnă asfaltul fierbinte. Cu lopata în mână, în mijlocul fumului ce se ridică din asfaltul fierbinte, zgomotul cilindrului ce venea din urmă pentru a calcă asfaltul, murmurul de voci ale muncitorilor, freamătul din jur. E un tablou ce cred că nu îl voi uita niciodată, dar nu despre această muncă vreau să scriu, ci despre unul din muncitorii întâlniți acolo. Numele lui era Marin, mic de statura, nu prea corpolent, însă foarte
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_eugen_oniscu_1345631682.html [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
asfințitul În ochii noștri ploua Căile largi ne aminteau Și noi ca niște copiii Pe asfalt desenam amintirile Cu creta multicoloră A disperării CÂNTECUL COCOȘULUI Este melodia care amintește moartea Viselor Posibilitatea cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt care cutremură cețurile Amintirilor Perdelele misterioase ale gravitației Umbra plină de noroi a bățului tobei Fulger care luminează prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET NAȚIONAL Pe acest podiș dardan Unde ne-ai
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1401214514.html [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
să cugeți, la dimineți cu rouă, Ascultă streașina cum plânge, când toamnele o plouă, Privește chipul mamei tale, ca pe-o comoară sfântă, Te uită la pădurea-n care, privighetoarea cântă. Să iei aminte la-nserarea, ce-aduce ațipirea, Ascultă freamătul aripii, ce-și strigă dezmorțirea, Privește faldurile vremii, pe fețele de ceară, Te uită bine, poate este, pentru ultima oară. Să iei aminte la natura, atât de minunată, Ascultă glasul celui care, îți spune fiu și-i tată, Privește pâinea
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1487398153.html [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]