1,235 matches
-
Partea centrală a scenei este ocupată de o masă și câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
a continuat într-un spirit mai boem pe Alecsandri în poezia de album”. Nu vom analiza poezia lui deoarece este pusă în umbră de un Minulescu sau Goga. Unele romanțe, magrigaluri sau lieduri au fost puse pe muzică, cântate și fredonate de contemporani. Epigramele l-au făcut celebru pe Cincinat Pavelescu. Ele sunt adresate mai mult unor nume care astăzi nu ne mai spun nimic. Și totuși unele dintre ele păstrează întreaga vervă a spiritului celui care a fost un talentat
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
buzelor. În astfel de condiții mi-i drag să trăiesc!... Printre aburi de cafea Candelabrele înalte își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat vocile în gamă, recitând poeme multe. Microfonul mă-nconjoară, în ecouri, diademe, fredonând vorbele mele. Printre boabe de cafea aburii dansează făcând piruete. Timpul aleargă pe bandă rulantă amețit de-aroma tare. Prezentul trăit azi, mâine,... rămâne amintire! Referință Bibliografică: ,,Ianuarie”.../ Pe (in) vers/ Printre aburi de cafea / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
mă-nconjoară. Fericirea mea...e curcubeul de după ploaie, e floarea parfumată, frumos mirositoare. Fericirea mea...sunt ochii tăi ca vraja de culoare și mă cuprinzi toată-n a ta palmă mângâietoare. Fericirea mea...e melodia ce-al tău nume-l fredonează sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară. Fericirea mea...e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă, atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință. Fericirea mea...e zâmbetu-mi în care te oglindești, chipul tău, raiul meu din grădina
FERICIREA ÎN LUCRURI MĂRUNTE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363002_a_364331]
-
-ți aduc un pui de căprioară! PRINȚESA: Să nu întârzii că mă plictisesc singură. PALOȘ:Ți-l trimit pe Ursuz să-ți țină companie. Tânărul o sărută din nou, apoi iese. Prințesa se ridică din pat și merge la oglindă fredonând o melodie veselă. Peste câteva momente pătrunde sfios, Ursuz. Ea nu-l bagă în seamă și continuă să cânte. URSUZ: (cu glas măgulitor )Prințesă, sunteți atât de frumoasă încât străluciți mai tare ca astrul nopții! PRINȚESA:(fără să se întoarcă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
dintre băieți, energizat de amestecul de băuturi pe care îl servise, m-a invitat la dans. Ochii lui străluceau, era un pic îmbujorat. Cred că avea nevoie de curaj să facă acest gest. Oricum, melodia se derula și eu o fredonam în timp ce ne legănam, uneori fără ritm, cuprinși de o stare de beatitudine. S-a apropiat ușor de urechea mea și mi-a spus numărul lui de telefon, explicându-mi metoda prin care să îl pot reține, fără a-l nota
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
frumos natura, se interioriza în ea. Cânta într-un chip melodios, întrucâtva înnădușit, ca pentru sine, ca un murmur. Nu producea o melodie gâtuită, ci un susur melodios. La optzeci de ani când încă mai bătea coasa sub un nuc fredona vechi cântece dobrogene, poate descântece. Era o fire extrem de emotivă. Nu mă lăsa să îl înregistrez. Zicea că se „fiește” și uită, că nu știe ce să mai spună. „Dacă vrei să cânți trebuie să furi”, zicea. Mama e întârzierea
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
condeiului, încăperile goale de umbra pădurii atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat de angoase și maci mirosind a iubire pe dosul unui plic deschis, singuri de gol cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire" e puțin probabil să mai auzi alizeele. Referință Bibliografică: Anestezii pe frînghii de lumină / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
dulce a mamei, tatei, fiindcă aproape toată famila noastră (unchi, mătuși, frați) erau "artiști", ca tot românul "poet" , iar acest sentiment de iubire pentru melodiile auzite s-a sedimentat în sufletul meu, că drept să vă spun, m-am pomenint fredonând pe limba mea, apoi cântam (cât era ziulica de mare) în prispa casei, printre pomii din livadă, în grădina de flori, mă alintam și-mi plăcea cum îmi suna vocea. Ușurel, ușurel... am început să conștientizez ce mare valoare are
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
personaj real existent în toate satele românești, mai ales în cele de munte. Fiecare sat își are Fefeleaga lui, chiar dacă personajul este masculin. Dis-de dimineața, vara, auzeai pe ulițele Domneștiului, fluierul melodios, chiar corect muzical, al truditorului Nae lu' Doguță, fredonându-și cântecul din buzele arse, fie de arșițe, fie de geruri: „Pe sub deal, pe sub pădure/ Trec fetițele la mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
și medic Teja Papahagi... Îi lipsea chiar fluierul acestui truditor al Domneștiului. Și așa, într-o zi, apune soarele peste ochii bolnavi și istoviți, care de-abia mai zăreau ai lui Năică lu' Doguță. Fluierul său, care de o viață fredona „zărzărică, zăr �zărea” a încetat să mai răsune pe străzile Domneștiului. S-a stins acea luminiță din viața satului. S-a stricat acea rotiță din marele angrenaj al localității. Ca orice mu �ri �tor, Nae lu' Doguță merge să ducă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
O vagă remușcare pentru întârziere îi dădea ghes să se grăbească. În memorie îi rămăseseră stăruitoare acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine și le aducea aminte! Ce muzică magnifică! Începuse să o îngâne abia auzit, apoi să o fredoneze din ce în ce mai puternic, căutând să prindă în inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o siluetă umană. Părea un bătrân puțin
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
personaj real existent în toate satele românești, mai ales în cele de munte. Fiecare sat își are Fefeleaga lui, chiar dacă personajul este masculin. Dis-de dimineața, vara, auzeai pe ulițele Domneștiului, fluierul melodios, chiar corect muzical, al truditorului Nae lu' Doguță, fredonându-și cântecul din buzele arse, fie de arșițe, fie de geruri: „Pe sub deal, pe sub pădure/ Trec fetițele la mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
și medic Teja Papahagi... Îi lipsea chiar fluierul acestui truditor al Domneștiului. Și așa, într-o zi, apune soarele peste ochii bolnavi și istoviți, care de-abia mai zăreau ai lui Năică lu' Doguță. Fluierul său, care de o viață fredona „zărzărică, zăr �zărea” a încetat să mai răsune pe străzile Domneștiului. S-a stins acea luminiță din viața satului. S-a stricat acea rotiță din marele angrenaj al localității. Ca orice mu �ri �tor, Nae lu' Doguță merge să ducă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
emoțiile mi-au trecut, permite-mi să te invit la dans. Voi aștepta, îi șopti din nou la ureche, pe când îi strângea trupul în brațe în ritmul tangoului argentinian. - Știi cuvintele la cântecul ăsta? - Îmhî, făcu el și începu să fredoneze cu un glas baritonal “siempre que te pregunto... quizas, quizas, quizas”. - Ce frumos cânți! exclamă Eva privindu-l încântată. Numai surprize plăcute am cu tine, dar nu-și putu continua fraza căci buzele lui la început ușoare ca aripile de
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
fiind invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta atunci și se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot și charleston. Șlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice, Electrecord, erau cunoscute și fredonate de toți - textele publicate în broșuri se vindeau o dată cu discurile. Gică Petrescu ajunsese succesor al Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piața Buzești, și cânta cu orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu. Era printre cei mai cunoscuți și preferați
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
-n mersul vieții, ca într-un tren, din când în când, a poposit în gări pentru a respira poezie. „Dând prezentului un sens,/ În vagonul de safir,/ Într-un tren oprit din mers,/ Versul e un musafir.// Prin cuvântu-i fredonează/ Într-o scumpă înnobilare,/ Arta lui se conturează/ În plăcută reflectare.// În cătarea lui divină/ De material discret,/ Ideea pură și virgină,/ Îl alege pe poet.” (Versul) Poeziile sale scurte, mici depozite de suflet, scrise cu inimă curată, ne conferă
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
În căutarea-i divină / De material discret, / Ideea pură, virgină, / Îl alege pe poet” (Versul). Versul capătă trăsături antropomorfice: „Dând prezentului un sens, / În vagonul de safir, / Într-un tren oprit din mers, / Versul e un musafir. Prin cuvântu-i fredonează / Într-o scumpă înnobilare, / Arta lui se conturează/ În plăcută reflectare.”( Versul). Cu adevărat, versul e musafir, atunci când poetul e vizitat de muză. Imagini foarte frumoase adeseori se derulează prin fața ochilor noștri, zămislite de imaginația și harul poetei: „Într-un
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
i-am mai adăugat pe ici pe colo ce mai lipsea și am obținut o zeamă, cât de cât, comestibilă. Mi-am dublat și voioșia când am zărit ciuful roșcat ce se ițea circumspect de după tufele de rozmarin din grădiniță, fredonând fericită câteva înjurături românești, doar de mine înțelese. Cu exces de zel și bună dispoziție am pus masa pentru amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i stupoarea și nedumerirea. Probabil credea că încă nu descoperisem făcătura ei
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Isi scutură vesmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gand Aezi din vechile balade, Isi cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, Narcise galbene, cochete, Înmiresmate albastrele Și în rochițe violete, Zambilele surâd senin, Privind spre greieri tolăniți, Pe roz petale de malin, Clipind din gene fericiți. Salcâmi săruta stele-n noapte
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
poetului Ion Machidon, a propriilor tale zbateri poetice sau scriitoricești reprezntă pentru toți o bucurie dar și o recunoaștere că vocea, sensibilitatea și prietenia ta au contat mult pentru noi! Că bunul nostru prieten tânăr, Iosif Nistor, talentat cântăreț folk fredonează (și) pe versurile tale, cu aranjament muzical propriul repertoriu, și-a pus cu generozitate și iubire pentru frumos casa, la dispoziția unui cenaclu literar care își ține lunar manifestările ? Vei fi cu siguranță alăturea de noi, în gânduri și simțiri
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
penitenciarul Luciu Giorgieni din primăvară până-n toamna anului 1963 și la sinistra și umeda Jilava din toamna lui ’63 până la 13 Aprilie 1964. Moș Crăciun l-a surprins pe Vasile Bucelea în ’57, printre ceilalți camarazi în penitenciarul din Sibiu, fredonându-i șoptit un colind fratelui de suferință Victor Șandru. Gardianul l-a simțit și i-a oferit în dar, 3 zile de izolare, fără hrană, doar cu ger. La Gherla erau alte surprize: plimbarea deținuților în curtea temniței se făcea
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Accente > NU TRĂI FĂRĂ A RĂSPUNDE CHEMĂRII DIN SUFLETUL TĂU! Autor: Sorin Petrache Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului „Nu de puține ori îmi este dat să aud, fie și în trecere, un copil fredonând o melodie. Este un comportament instinctiv pentru cei înzestrați cu talent muzical. Probabil tot atât de instinctiv precum e pentru un copil cu talent atletic să se implice în activități fizice. Aici intervine marea responsabilitate a părinților, în a-și îndruma corespunzător
NU TRĂI FĂRĂ A RĂSPUNDE CHEMĂRII DIN SUFLETUL TĂU! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367623_a_368952]
-
magisterul a fost cât pe ce să se înece cu nasul în pahar. O tuse nevolnică puse stăpânire pe el. Cu greu și-a revenit. A rămas cu privirea pierdută undeva în tavan. Abia acum muzica se făcu auzită. Fata fredona: „Et si tu n'existais pas, dis moi pourquoi j'existerais... pour traîner dans un monde sans toi, sans espoir et sans regretes... ” * Avea momente când nu mai știa ce se întâmplă în jurul lui. Plutea deasupra pământului. Nu-și mai
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
nea Mitică, e imposibil să nu dorești să te vezi cu el. Personalitatea lui puternică te cheamă să-l asculți, să înveți câte ceva de la domnia sa, pentru că, sincer, ai ce învăța! Odată, dânsul mi-a amintit un cântec pe care-l fredona cu amicii săi după plecarea din țară și m-a cuprins un sentiment, care mă stăpânise mult timp după ce am ajuns în America - acel dor pe care-l ții, numai Dumnezeu știe cum, lipit de suflet mereu, care se infiltrează
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]