907 matches
-
moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmanescu, citând chiar un fragment din această relatare și comentând-o. Lăsăm textul să curgă :”... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmanescu, frizerul poetului, care În Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit În cap cu o cărămidă și că, peste o jumătate de oră de la această Întâmplare, poetul a murit.” De asemenea, spune că lovitura a fost
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
fi urmat de slujba religioasă la biserica din Topla și o horă populară. ( S. P.) Noi cursuri Săptămâna aceasta, la Școala de Afaceri și Meserii Timișoara au început înscrierile pentru o nouă serie de cursuri: bucătar, brutar, cofetar-patiser, ospătar; coafeză, frizer, cosmetică, maseur, manichiurist-pedichiurist; croitor; operator calculatoare (programul se desfășoară, în funcție de opțiunea cursanților, dimineața, după-masa sau la sfârșitul săptămânii), contabilitate generală; limbile engleză, germană și italiană (diverse niveluri). Pentru elevi, studenți și șomeri sunt prevăzute reduceri semnificative ale taxei de școlarizare
Agenda2005-34-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284112_a_285441]
-
Tatăl meu a cerut să plece - zice: „Dacă plecăm mai devreme poate găsim locuință și putem intra”. Când am ajuns În Moghilevul, orașul era distrus. Case fără acoperiș... nu puteai intra, căci cădea pe tine. Acolo am stat la un frizer. Avea o frizerie distrusă - stam undeva sus, dar puteam urca numai cu scara, pentru că scările casei erau distruse. Și acolo stăteam tata, mama, eu, fratele și o soră a mătușii care nu mai avea pe nimeni, pentru că soțul ei murise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tot vorbeați despre aceste femei? Erau rase În cap, erau tunse, cum arătau? - Nu erau rase În cap. Ne bărbieream... - Cine vă bărbierea? - Noi. Nu uitați că venisem din armată, organizație militară. Cu aparatul de bărbierit ne bărbieream. Nu exista frizer care să te aranjeze. În general, igiena proprie era grija fiecăruia. Doar o dată am fost duși la dezinfectare. Hainele erau băgate În etuve pentru dezinfecție și atunci mi s-au pierdut hainele - am răcit și boala m-a marcat pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
redată demnitatea de om. Pentru noi, care am venit din deportare, comunismul a Însemnat redarea demnității de om. Puteai să-ți exprimi o părere, puteai să vorbești. Trebuie să știți că prin ’46-’47 nu puteai să oferi bacșiș unui frizer. Se considera jignit. Noi nu cunoșteam atunci părțile negative ale comunismului practic. Cunoșteam partea ideologică, ce părea frumoasă: egalitate Între oameni, fiecăruia după meritele lui și așa mai departe. Dumneavoastră trebuie să știți următorul lucru: că un om nu trăiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un bastonaș cu care făcea stânga-dreapta... O bifurcație de drumuri. După ce au terminat femeile, am urmat noi. Era o distanță destul de mare. Eu eram cu tata și cu un prieten de-al lui, i-am uitat numele - era din Târgu-Mureș, frizer de meserie și avea un băiat mai mare decât mine. - Dumneavoastră știați germana când ați ajuns În lagăr? - Nu. - Părinții dumneavoastră? - Parcă știau ceva idiș. Se descurcau cu germana, la nevoie... Și făcea această „stânga-dreapta”. Tata zice: „Fii atent, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că mi-a arătat dreapta, nu știu - eu m-am luat după tata. Celălalt, deși era mai Înalt decât mine, s-a dus În partea cealaltă. S-a terminat cu el. De aici am rămas cu tata și cu acest frizer. Tata era bine legat, avea 44 de ani, născut În 1900... Îi plăceau caii... M-am luat după el și ne-au dus la o baie. Ceilalți au fost lichidați. Cum are omul tendința proprietății. Am lăsat totul, dar unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jos și Încolonați la dezinfecție”. Nu se vorbea - se executau ordinele. Înainte de a intra la duș erau deja alți deținuți În haine vărgate, care te tundeau. Tot părul era eliminat, de peste tot. Dar Într-un mod barbar. Acești așa-ziși frizeri erau dezumanizați. Trebuie să știți că Dachau era primul lagăr din Germania, Înființat Încă din ’38 (de fapt În 1933 - n. n.). Și acolo erau social-democrații nemți, homosexualii nemți, delincvenții nemți și comuniștii nemți. În atâția ani de zile s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pielea goală și toți am depus toate hainele. Asta nu deodată, că nu Încăpeau - pe echipe. Și toate hainele au fost dezinfectate. După ce au trecut prin apa aia fiartă... Între timp, pe noi ne bărbiereau. Cum era bărbieritul? Dacă avem frizer? Bineînțeles, Întotdeauna se găseau doi-trei care, pentru o porție de mâncare În plus, ne bărbiereau. Ne-au dat niște lame de ras vechi, folosite și răsfolosite - s-au dat cu număr; trebuia să le dai Înapoi când terminai. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
împiedică pe noi să mai râdem. Dar cine știe? Dacă noi n-am fi rîs? "Bravo, domnule Micu, zise Matilda. așa, va să zică, v-ați gândit că o să vă otrăvesc!" Mai știi? își continuă Micu ideea, terminîndu-și totuși ciupercile, odată un frizer în timp ce rădea un client, a întors briciul și harști! i-a tăiat ăluia beregata." Aici Matilda izbucni în râs, în timp ce de astă dată Ion Micu nu schiță nici măcar un surâs. Arăta foarte grav și chiar sumbru. "Și în Șeherezada, continuă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toți oamenii mari s-au născut în sărăcie, dar nu spunea că oamenii ăștia mari, părinții lor adică, au pus mână de la mână să-și dea copiii la carte, în timp ce pe noi..." Fugiseră toți de-acasă, aproape de mici. Unul ajunsese frizer la București, altul subofițer în armată, o soră se măritase cu un mecanic de locomotivă... Ce mai, toți oameni mari, atât de mari că uitaseră de unde au plecat, nici când le-au murit părinții n-au dat pe-acasă, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facă doar un fel de aguridă cu bobul pe jumătate uscat... Iar ea, bunica, reușise să ajungă dactilografă la aceeași primărie unde bunicul era funcționar la starea civilă. Ce reușiseră împreună? Să țină mulți ani piept, în casa părinților ei, frizerului, subofițerului și mecanicului de locomotivă, până ce "lichidaseră" moștenirea și cumpăraseră mai întîi un teren și își făcuseră apoi casa lor. "Cum, bunico, dar ai făcut-o pe mama!", gândii în timp ce îi așteptam răspunsul care știam dinainte că nu va fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De pildă, la frizer este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de critic literar. Problema aceasta se pune în general atunci când este vorba de condiția de scriitor. Multor scriitori nu le convine să spună că sunt de profesie "scriitori". Pare banal. Cum adică, "de profesie"?! Sunt ca un medic, ca un frizer, ca un inginer? Da, bineînțeles că sunt asemenea lor. Și-apoi, chiar dacă această condiție, de scriitor, are ceva misterios, astral, ceva înălțător, nu este corect din partea noastră s-o numim altfel decât profesie, pentru că miracolul nu interesează publicul, el se
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
plecaseră părinții săi încă în 1950. După ce și-a perfecționat limba ebraică, a regizat spectacole la Teatrul din Haifa, de asemenea a jucat în mai multe piese pe scena Teatrelor din Haifa și Beer Sheva. În 1983 a jucat rolul frizerului militar în coproducția comică cinematografică israelo-germană „Sapihes” (Caisă) și rolul lui Kesler din coproducția israelo-americană „Minotaur” (după cartea lui Binyamin Tamuz) După Revoluția din România din 1989, Anatol a efectuat în 1997 ca actor și regizor, un turneu care s-
Constantin Anatol () [Corola-website/Science/334510_a_335839]
-
lăcătuși, tinichigii, vopsitori, pantofari, brutari, cofetari, turtari. În afară de aceste exemple, au fost oferite și altele de către Franz Spravil, pentru perioada interbelică: ceasornicari, curelar de harnașamente, fotograf, croitorie țărănească, morar, moară cu energie electrică, cârciumari, căldărar, potcovar, sticlar, farmacist, comercianți, dogari, frizeri, avocați, pietrari pentru monumente funerare, proprietari de cazane pentru țuică. Diversitatea acestor meserii arată faptul că localnicii se orientau după nevoile pieței. În prezent se mai practică puține dintre meseriile tradiționale. Cazane pentru producerea țuicii sunt acum în număr de
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
mai rabdă, și el, că bucătărese bune se găsesc greu! Florica îi luase la rînd pe ceferiști și pe chelnerii din toate cîrciumile de-aici. Nici ea nu mai știa cîte chiuretaje făcuse. Cînd au venit rușii tocmai trecuse la frizerii turci ai lui Midat, ăla cu care mai juca table Fănică. Ea îi mai zicea de bine, că o femeie nu umblă din bărbat în bărbat, ca o cățea în călduri, să mă scuzi. Ce să te înțelegi cu ea
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
laudă că nu refuza pe nimeni, dar cu ăsta, Nicolai îl cheamă, coană Virginica, era altfel. îi cîntase numai ei cu o balalaică. Și se înțelegeau în ungurește. Și ieri, să se ardă pe plită dacă mințea, o căutase Șukuri frizerul și ea i-a zis că n-are vreme de el. Trebuia să iasă la plimbare cu Nicolai, care nu-i atinsese decît brațul, pe stradă și o așteptase în fața hotelului Traian. Ceea ce spunea bucătăreasa nu se potrivea deloc cu
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
de stat). Soluția aleasă de guvern rezolvă aceste probleme. I. BÎTEA Cursuri acreditate l La S.A.M. Timișoara Joi, 15 iunie, la Școala de Afaceri și Meserii din Timișoara va începe o nouă serie de cursuri de pregătire, și anume: frizer - coafor - manichiurist - pedichiurist; confecționer tâmplărie din aluminiu și mase plastice; croitorie; contabil; electrician exploatare medie și joasă tensiune; inspector protecția muncii; lucrător în alimentație, bucătar, ospătar, brutar, cofetar - patiser; lucrător în comerț, comerciant vânzător mărfuri alimentare, comerciant vânzător mărfuri nealimentare
Agenda2006-23-06-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/285021_a_286350]
-
se cred Napoleon și sînt și mai nebuni./ Și alții se cred din sticlă și au grijă să nu se spargă,/ și alții se cred din hîrtie și au grijă să nu ia foc.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume.// Unii se cred doctori,/ alții inventatori/ și alții colonei./ Și toți au grijă să-și țină stetoscopul de gît/ și șurubelnița în buzunar/ și hărțile marcate sub braț./ Rar, cîte unul se crede Vasilescu Dorel.// Unii se cred
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
șurubelnița în buzunar/ și hărțile marcate sub braț./ Rar, cîte unul se crede Vasilescu Dorel.// Unii se cred Socrate și sînt nebuni./ Alții se cred Ludovic al paișpelea și sînt și mai nebuni.// Dar nea Gică e cel mai mare frizer din lume/ și el chiar asta se crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
crede Vasilescu Dorel.// Unii se cred Socrate și sînt nebuni./ Alții se cred Ludovic al paișpelea și sînt și mai nebuni.// Dar nea Gică e cel mai mare frizer din lume/ și el chiar asta se crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel mai mare" nu traduce oare egocentrismul individualizării? Oare sub badinajul consemnării amuzate nu se întrevede un accent grav, general-omenesc? Firește, nea Gică dorește a-și depăși condiția. Altfel spus
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Cine m-a cunoscut știe că-s om bun și cine nu m-a cunoscut o să creadă că-s un manechin de reclamă" (Ultima dorință a lui nea Gică). În cel mai calificat stil marquézian, la mumia "celui mai mare frizer din lume" se desfășoară anual un pelerinaj: "În fiecare an, de Ziua Mondială a Sănătății Mintale, vin la nea Gică Einstein, Napoleon, Socrate, Louis XIV, Eminescu, Madame de Pompadour și Iuri Gagarin. Mihai Viteazu nu vine pentru că n-are cum
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]