849 matches
-
de judecător. Probabil, mi-am zis, toți trăim sub o crustă de sticlă, datorită ei nu auzim și tot datorită ei nu sîntem auziți. Și trebuie să ne hotărâm să spargem această crustă. Am revenit a doua zi la aceeași frizerie. Femeia nu mai era, iar cel care o făcuse să țipe citea liniștit un ziar. Am întrebat de ea. Nimeni nu știa nimic. "E bolnavă?" Au ridicat din umeri. "Dar unde locuiește?" Nu știau. Când am ieșit pe ușă, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din umeri. "Dar unde locuiește?" Nu știau. Când am ieșit pe ușă, am auzit 0 voce zicîndu-le celorlalți batjocoritor: "Încă unul care s-a țicnit". Și puteam da, într-adevăr, această impresie. Am venit încă de vreo trei ori la frizerie fără nici un rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă, un nume de stradă de la marginea orașului. M-am dus acolo. Era o stradă nenorocită, sordidă. Am intrat din casă în casă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot timpul, pot să vă fiu și eu de folos?" Am plecat neștiind ce să-i răspund. În vremea asta, de câte ori ieșeam pe stradă mă uitam la toate femeile mai simple în speranța că o voi reântâlni pe femeia de la frizerie. Ajunsese un fel de obsesie. Mă urmărea țipătul ei oribil, insuportabil. Uneori mă înfuriam și dacă aș fi întîlnit-o aș fi fost în stare s-o strâng de gât. Datorită țipătului ei, toate se răvășiseră de la locul lor. Bruma mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care mă evita. Lumea mă cam părăsise. Până și amicul meu de la arhivă se ferea de mine după ce s-a auzit că m-am dus la președintele tribunalului și i-am propus să-i dea în judecată pe cei de la frizerie. Vă dați seama că și președintele tribunalului m-a crezut nebun. De fapt, vroiam numai să văd cum reacționează la propunerea mea. Nu mă așteptam s-o ia în serios. Seara, acasă, am început, totuși, singur să fac un asemenea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numai să văd cum reacționează la propunerea mea. Nu mă așteptam s-o ia în serios. Seara, acasă, am început, totuși, singur să fac un asemenea proces. Am enumerat mai întîi, pe hârtie, conștiincios, argumentele care pledau contra femeii de la frizerie: ― a tulburat liniștea unui local public; ― nimeni dintre cei de-acolo nu era, în fond, vinovat de concedierea ei; ― cei prezenți n-au făcut altceva decât s-o lase să țipe; nimeni n-a bruscat-o; și totuși, în loc să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de sticlă. Și mă îngrozeam pentru că în vreme ce o priveam prin oglindă îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iertare. Preferam să se creadă despre mine lucruri neadevărate decât să mă explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un fleac. Auzise povestea de la frizerie într-o variantă ironică, în care eu jucam rolul unui Don Quijote scrântit la minte și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul pe care-l arătam unei întîmplări oarecare. În loc să-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra. Se legăna în jurul victimei care țipa isteric, apoi a început să se legene în jurul meu. Stăteam față în față cu ea, fără să știu cum se va termina totul și fără să găsesc o soluție
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
închis. Am ajuns să sper doar că zidul nu e perfect, că dincolo de pădure sau dincolo de mlaștină trebuie să existe o crăpătură în el, dar despre asta o să vă vorbesc mai târziu. Pornisem un lung proces al celor petrecute la frizerie în care îi inculpam pe rând pe toți martorii. Începusem cu mine. În cadrul apărării am invocat, printre alte circumstanțe atenuante, și zvonul că aș avea unele vulnerabilități psihice, unele ciudățenii... După cum vedeți, nu îndrăzneam să spun cuvântul cu care lumea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am observat că toți ceilalți locuitori ai orașului începuseră să semene din ce în ce mai mult cu femeia care țipase sau cu cei care se aflau atunci în frizerie. Inclusiv chipul meu l-am văzut la vreo doi inși. Mi-am dat seama că prin frica noastră îi ajutam pe îmblînzitori să ne înfricoșeze și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care țipase la frizerie. Nu mai eram sigur că aș fi putut-o recunoaște din atâtea pe cea adevărată. Într-o zi, am avut impresia că una din aceste femei mi-a aruncat o privire dușmănoasă. Ca și cum m-ar fi recunoscut și ar fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să accept că defectele mele s-au transformat în destin. Ceea ce în adâncul meu nu vreau să cred. Nu eu am creat cobrele pe lume și nu eu am împărțit oamenii în îmblînzitori și victime. Nu eu am țipat în frizeria aceea, deși aș fi putut s-o fac. Eu cel mult pot fi acuzat că n-am zis: "O criză de isterie, am mai văzut noi de-astea". Dacă aș fi zis așa, poate aș fi fost scutit de tot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-am înnebunit de-a binelea, deoarece în locul vocii mele am auzit țipătul femeii de la frizerie, isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și tras afară. Nu vedeam nimic. Eram ca și orb. Mergeam lovindu-mă de pereții de piatră și când am ajuns la capătul coridorului a trebuit să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit-o deodată țipând. Un țipăt lung și ascuțit, ca un cuțit care se înfigea în tăcerea gării și în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la frizerie. Țipătul s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apucat-o de umeri și am scuturat-o: "Ce vrei? De ce țipi?" Dar ea continua să țipe. Am zgîlțîit-o atunci și mai tare. "Femeie nebună, ce te-a apucat, de ce țipi așa?" Parcă nu mai eram în gară, eram la frizerie, vedeam prin întuneric trăsăturile femeii de la frizerie, mă revedeam pe mine stând pe scaun și privind-o în oglindă și m-am gîndit: "Nu, acum nu voi mai proceda ca atunci, nu voi mai fi indiferent". Am strîns-o de mână
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o: "Ce vrei? De ce țipi?" Dar ea continua să țipe. Am zgîlțîit-o atunci și mai tare. "Femeie nebună, ce te-a apucat, de ce țipi așa?" Parcă nu mai eram în gară, eram la frizerie, vedeam prin întuneric trăsăturile femeii de la frizerie, mă revedeam pe mine stând pe scaun și privind-o în oglindă și m-am gîndit: "Nu, acum nu voi mai proceda ca atunci, nu voi mai fi indiferent". Am strîns-o de mână cât am putut și i-am poruncit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pătrunzătoare și un nas mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea lipsă de clienți. Se perindau mereu, frizerul Lică având întotdeauna un strașnic chef de vorbă. Aici era salonul literar. Victoriile definitive la fotbal tot la Lică se hotărau. Lăcrimând dintr-un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să-ți povestească cum a murit bunica di la el ? Când ne-a povestit, așa am plâns și eu și și Roiză de parc-ar fi murit bunica di la mine... Ultima oară l-am văzut pe Lică nu în frizeria și nu în halatul său de care în ruptul capului nu iaș fi putut despărți până atunci imaginea. Era într-o vară, pe un culoar al universității, la un examen de admitere. Din ușă președintele striga candidații care așteptau încordați
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a tăiat din greșeală cu briciul), dar hotărî să tacă mîlc, n-o să-i spună bunăoară: a cui zi e poimîine?, el nu era făcut pentru așa ceva, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Să-ți povestesc. Miercuri seara, știind că a doua zi urma să mă duc la ultima consultație dinainte de cezariana programată, mi-am dat seama că era imperios să-mi fac unghiile de la picioare, dar acolo nu există decât o singură frizerie. Unghiile se fac cum se făceau prin anii ’80, dar totul e atât de încremenit, încât pare că și pe vremea Imperiului Roman se făceau la fel. Mi-am zis, dacă cumva mor din facere (anxioșii sunt prevăzătoriă, vor găsi
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
scofală, ba mai era și-o gură de hrănit în plus. — Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clăbuc de toată frumusețea pe obrazul clientului, având grijă deosebită să-i ferească mustățile. Îi aranjă puțin părul și-i făcu o frecție cu apă de colonie la care Fane gemu de plăcere. După ce ieși, tuns, ras și parfumat, din frizeria lui Mitică, asigurându-se că are și pe mai departe o codiță de la poliție, Fane se gândi că n-o să bată la ochi dacă se duce și la o baie publică, așa că se îndreptă spre Calea Griviței, unde se afla stabilimentul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cerc de suspecți și după două zile ofițerul care conducea echipa a ajuns la concluzia, după eliminarea rând pe rând a mai multor suspecți, că nu putea fi altul decât Stere Petre, țigan din comună. Acesta printre altele practica și frizeria. Era în etate de peste 50 ani, nu era căsătorit și fără antecedente penale. Verificările au stabilit că acesta a fost văzut în localitatea șihlea în timp ce s-a comis fapta și că ulterior a dispărut din comună. Investigațiile făcute ulterior printre
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acum mă odihnesc". Eu sânt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea? Din păcate, foarte rar am avut cinstea să mă judec la rece. La o frizerie, într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicîndu-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temîndu-mă că se va rostogoli peste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aia cu Kirkor Hagopian, un avocat renumit și membru al Parlamentului Otoman. — Vremurile astea sunt păcătoase, tare păcătoase. Pregătește-te pentru ce e mai rău, a fost primul lucru pe care l-a mormăit Kirkor când s-au Întâlnit la frizerie. Mai Întâi au recrutat bărbații armeni. „Nu suntem cu toții egali, nu suntem cu toții otomani?“ au declarat ei. „Musulmani sau ne-musulmani, vom lupta Împreună Împotriva dușmanului!“ Însă apoi au dezarmat toți soldații armeni de parcă ei ar fi fost dușmanul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]