371 matches
-
transformă viața din dar, în datorie. Semnul esențial al talentului este candoarea. Talentul e ca un copil. Crește frumos dacă ai încredere în el. Încorporează în viață îndemnul “carpe diem”! Nu-l lăsa doar ca testament. Studiază oamenii, nu-i frunzări! Schimbul ideal de generații se face numai alergând un segment umăr la umăr. Libertatea trebuie să accepte zăbala corectitudinii. Artistul nu poate fi un apologet al năruirii. Orice comunitate ar putea deveni un conclav de prieteni. Din puzderia de prieteni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau leit cu dezbrăcatele din revista secretă a lui Geo, cea pe care o frunzăream prin parc... Ah, ah, ah!: legătură sentimentală, dragoste, magnet curat, nu alta! Există viață și după plictiseală!... În gardă: "7 săbii!..." Și ce săbii! Un domn pișicher, cu bonetă și ciuboțele roșii, le ducea în brațe către o destinație misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeu... Stilații fac schimb de priviri. Eu, stăpân pe situație; de spaimă... Profundul se trezește primul din buimăceală și se așază cu zâmbetul între ironie și bunăvoință: "Unchiul are un nume?"... Of, al dracului unchi. Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste nea Onuț, ocupat până peste cap, dincolo, cu trăsnăile celeilalte vieți. Isteț nea Onuț; ca de obicei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de mama focului către ele, arătând că eram și eu pe-acolo, obiectul de care se împiedicau toate... Eu, cufundat într-o carte cu poze pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din bibliotecă, schimbând locul câtorva, așa încât ordinea aleatorie dinainte a devenit ordinea mea aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în genunchi și uitându-mă la cablurile care ieșeau din spatele televizorului și la praful și zgârieturile de pe plinte. Încercând să stabilesc o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele, paragrafe încercuite cu creionul roșu, pagini întregi mâzgălite. L-am frunzărit repede înainte să trec la al doilea. Acesta era într-o stare mai bună și avea un titlu pe copertă - Fragmentul becului. L-am deschis și primul cuvânt m-a făcut să încremenesc de uimire. Am dat pagina, am parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prinse în litere și cerneală. Nu știu prea bine cum să explic asta, dar așa a fost. — Te iubesc, zise Clio din senin, pe când eu mă întindeam după ghid de cealaltă parte a mesei. — Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a timpului. În inima acestui timp-spațiu izolat și tăcut am închis în cele din urmă caietul cu notițe și tabele decodificatoare. Terminasem. Am frunzărit textul complet al Fragmentului becului încă o dată și am închis carnețelul. M-am plimbat prin cameră câteva minute fără să văd sau să privesc cu adevărat, greoi, cu ochii împăienjeniți de somn. Erau în text lucruri la care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu era gata să devină nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam. Clio frunzărea ghidul turistic, însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar din Castravetele stricat, autobiografia lui Shunryu Suzuki. Citisem deja Mintea Zen, Mintea începătorului și Trup Zen, Oase Zen. Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul evoluției de Trey Fidorous. — La naiba, am spus, frunzărind paginile: 93 Originea speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma o varietate locală. De asemenea, florile ale căror stamine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când mi-am retras-o, am văzut că țineam între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns aici, așa cum ai vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi trecând la coperta a treia. În fotografia de autor, era mai tânără, mai subțirică și, după culori și păr, îmi zâmbea de undeva de pe la mijlocul anilor ’80. Dar, Iisuse, ea era. Doctorița Randle. Profesor Helen Randle, conform copertei. Am frunzărit paginile, oprindu-mă la voia întâmplării: ... și chiar reacțiile de natură mai generală la planșele Overland standard nu indică vreun ciclu de 8 cu adevărat semnificativ. Precizia e esențială atunci când înregistrezi aceste fenomene ca algoritmi secvențiali memiatici, căci Herenik (1979
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute 184 Peștii preistorici și fosilele lor 347 Peștii minții, cuvintelor și invenției 442 Am frunzărit cartea până la capăt. Primele trei categorii erau pline de desene în cerneală și lungi descrieri amănunțite și note, dar când am ajuns la „Peștii minții, cuvintelor și invenției“, articolele deveniră mai scurte, compacte și neilustrate, precum cele dintr-un dicționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și de la stânga la dreapta, Începând deci cu titlul, lucrurile Încep să se limpezească. Cei care au ajuns Însă la acest paragraf doar frunzărind cartea, parașutați la Întâmplare de buricele propriilor degete În căutarea unor mici puncte de atracție locale, cum ar fi dialogurile marcate prin liniuțe la Început de rând, din care până acum am pus doar unul, plutesc Într-o oarecare ceață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care, pe vremuri, mă intrigase atât de tare încît am vrut să-l cunosc pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei vădit bicicliste). Pentru a fi cât mai veridic masajul peste veacuri, s-au selectat pagini din ziarele din ziua de azi, sau unele gânduri ajunse din prea mare obidă pe hârtie. Am avut prea fericita ocazie, de a putea frunzări măcar o parte din materiale. Ia te uită de exemplu, știri însoțite invariabil de pozele de rigoare care vor străbate mileniile: Geanina Varga, sexy cu mult bronz, "Folosesc o cremă care face minuni”, Irinel: "Monica mi-a spus că am
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
e teamă, pentru că „nu e nimic rău În asta”. Avea dreptate, dar nu era suficient. Era tînără, nu se obișnuise cu timpurile sau trecuse pe lîngă ele ușor indiferentă, era una din posibilitățile de nesluțire, de a-ți menține identitatea. Frunzărea revistele pentru așezarea unui melancolic echilibru; erau acolo fotografii Înfățișînd obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni În fracuri, doamne În strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru câteva ceasuri, ― în drum spre India ―, iar el aștepta un vapor italian ca să-l ducă înapoi în Egipt. Mi-a plăcut de la început acest gazetar incult și impertinent, cu mult talent și multă perspicacitate, care scria un reportaj economic frunzărind pe bordul unui vapor listele de prețuri și comparîndu-le cu cele din port, și era în stare să-ți descrie perfect un oraș numai după un ceas de plimbare în goana unui automobil. Când l-am cunoscut eu, vizitase de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
După vreo zece minute, timp suficient ca cineva să-și schimbe măcar în parte părerea, reveni în birou tăcut, cu un catalog în mână. Se așeză la biroul lui masiv, din lemn sculptat. Fără a-și lăsa musafirul să vorbească, frunzări catalogul, oprindu-se la ultimele pagini. Ca pentru el, spuse încet: - A scăzut numărul candidaților pentru ocuparea locurilor în școala noastră, din cauza crizei economice. Pentru plata impozitelor, țăranii își vând grânele la prețuri de nimic. Puțini își mai pot trimite
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Universității. Ca fapt divers, aflase că acel spațiu provenea din transformarea a două săli de clasă. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
găsi pentru a se sinucide din cauza lor. Dar - doamnelor și domnilor - cine mai pierde azi un geamantan cu bani, aceasta este întrebarea esențială?! Pun pariu că descopăr în el tot felul de ciudățenii, dacă nu cumva voi avea surpriza să frunzăresc tacticos teancuri de ziare vechi. Încă nu vroia să își scoată din minte ideea că Lucia - în cârdășie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulți din ăștia, reușea să îi atragă precum un magnet, ha, ha, un magnet cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]