1,212 matches
-
zorii zilei, prin pădurea măiastră, Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare, Admirând creația divină în floare! În mirifica pădure oxigenată, Stau în Mama natură, cea fără de pată, În labirintul de poteci de prin desișuri, Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri! Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ? Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt Ne cere doar să simțim puterea divină... S-o folosim cu drag, în forța ei deplină! Iar beatitudinea să curgă în toate, Iubind orice
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340097_a_341426]
-
21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se risipesc trecuturile-n aer, Mânate către cer de gospodari. Miroase fumul desfăcut din caier A curățenie arsă-n ruguri mari. Și-l poartă vântul înspre zări, departe, Vestind poruncă noul început. Aduc obol frunzișurile moarte La patul primăverii renăscut. Rămâne numai grebla la odihnă, Făcându-i loc răsadului în straturi. Semănătorul nu-și găsește tihnă, Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi. Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri Stropii grăbiți, să fie
SE RISIPESC TRECUTURILE-N AER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340954_a_342283]
-
rău după copilărie, Căci a trecut repede prin viață, Ea a fost, nu o să mai fie, O port în suflet totuși semeață! Zbucium de copil inocent, În căutare de noi ascunzișuri, Plecat pe drumuri, mereu absent! Cu viața visată prin frunzișuri. Cât de mult tinerețea o regret, Că nu am știut cât prețuiește, Mă credeam foarte deștept, Se vede că nu eram, firește! Referință Bibliografică: REGRET / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi
REGRET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341009_a_342338]
-
înflorite ale cărnii, Clipa de beție topită în miezul grădinii Amintirea cerului violet Asfințit de octombrie răsfrânt în iazul păstrăvului sălbatec. Amintirea florilor de măceș spuzind mărăcinișul grădinilor Fragi în fânețe Năpădite de căldura după amiezilor, Ploaie de mai, roua frunzișului crud al pădurilor, Pedepse ale prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase În memoria îngerilor căzuți, După smulgerea aripilor COȘMAR În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
mai dau rod Nu mai dospesc rătăciri Se tot îngustează drumul Pe care n-a mai umblat demult Slobodă bucuria Și oricât ai drămui otrava iubirii Niciodată nu ajunge până la capăt. TABLOU Pete arămii de soare în amurg Strălucind prin frunzișul întunecat al arinilor Mirosul de frunză strivită al apei Curgerea ei clipocind cu tresărire De trestie verde Unda molatecă din scobitura malului rupt Împletit cu rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
copilăriei. Să zicem că uneori, chiar te încearcă Ispita invidiei După tinerețea mea, nesfârșită. Eu, fiule, întotdeauna Voi fi mereu mai bătrân ca tine cu o naștere Care a sângerat memoria timpului. MORI DE APĂ Cu sângele meu, sălbăticit În frunzișul pădurilor Am otrăvit vârful săgeții, apoi Te-am așteptat în leagănul munților, Unde veneai tu, la vânătoarea Cu morile de apă, Unde veneai tu, însetat Să te îmbeți cu licoarea păstrăvilor, Te-am ademenit cu respirația ciutei Până la cuibul ecoului
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIALOG POETIC ADINA ȘI MIRCEA (D-ALE NATURII) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului A Scoarță fără vlagă, mândră ce erai! Ai lăsat și ramuri și frunziș și tot; Când în altă viață, ram bogat purtai! Eu să te mai aflu astăzi, nu mai pot... M Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând pe ram
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
dealului se arătă roata lunii inundând întinderile cu razele sale pline de mister. Trecuse de miezul nopții și o boare rece le mai alungă somnolența care-i cuprinsese în mrejele sale ca o vrajă. Tocmai când luna se ascunse în frunzișul copacilor din apropiere, liniștea nocturnă fu deranjată de fâlfâitul unor aripi. Undeva în depărtare o bufniță își anunță prezența. Ca replică, un huhurez accentuă și mai tare tensiunea și misterul unei nopți destul de apăsătoare. Străjerii tresar și inima li se
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ogrăzile împrimăvărate ale copilariei mele, toate, mă trimiteau acasă cu degetele ori coșulețele de nuielușe, pline de toporași albastruvioleți. Aveam eu locurile mele, ascunse prin tufișuri ori prin frunzișul arămiu-cenușit rămas din toamnă, în care îmi aflam comoara. Uneori se-ntâmpla, și-atunci era semn de sărbătoare, să-mi fi înflorit și cei albi...Puține locurile cu toporași albi, care nici măcar n-aveau parfumul celor violeți... Așa-mi lua
GUST DE MIROS DE TOPORAŞI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341358_a_342687]
-
Dulce dragoste bălaie.” Mai târziu, dezamăgit de loviturile vieții, de lipsa de înțelegere a contemporanilor săi, conștient de societatea nedreaptă în care își ducea traiul, Eminescu creează poezii profunde, din ce în ce mai triste și pline de renunțări. Codrul nu mai are bogăția frunzișului verde, culoarea, lumina, aerul pur din prima parte a tinereții, cineva parcă stinge încet lumina, culorile devin din ce în ce mai pale, poetul începe să-și pună întrebări, încearcă să definească amorul în poezia Ce e amorul: „Ce e amorul? E un lung
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > APUS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
în delir. Au plutit un timp pe ape Trei sirene adultere Pregătite de agape Și dorințe efemere PĂDUREA RĂVĂȘITĂ O pădure răvășită De furtuni și uragane A fost crunt năpăstuită Și-a rămas fără coroane Trunchiurile ruginite De stejari fără frunziș Se ridică insolite Către cer, privind ponciș Cum vremea e capricioasă La început de april Un frig nemilos se lasă Din senin, venit tiptil. Deși are crengi ciuntite Pădurea-i plină de viață De sub straturi putrezite Răsar smocuri de verdeață
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
iar păsările să nu mai plece de frig să nu fie fugarițe. Dar toamnă nu vrea să m-asculte frunzele- s de vânt spulberate, păsările au plecat supărate, iar brumă cade pe-nserate. E tristă acum și depărtarea pustie pădurea plânge frunzișul , plânge în mii de valuri marea că-i singură pe tot întinsul. Doar toamnă fără odihn- aleargă se-mprastie printre clipe fugare, vrea să cuprind- o lume-ntreagă și n-are timp de așteptare... Referință Bibliografica: Toamnă... / Mariana Ciurezu : Confluente
TOAMNA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343793_a_345122]
-
și Titi erau bucuroși, veseli și fericiți că reușesc în sfârșit să evadeze din atmosfera ce îi făcea să se simtă stingheri și vulnerabili. Ocrotiți de umbra pădurii, doar ei doi pe cărăruia ce șerpuia printre copacii obosiți de podoaba frunzișului îmbătrânit, Titi întinse mâna, iar Lili, de parcă asta aștepta, își strecură podul palmei și și-l uni cu al băiatului într-o încleștare plăcut-armonioasă. Amândoi au simțit un fior dulce străbătându-le trupurile crude și neexperimentate, dar atingerea îi emoționă
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Câmpuri verzi cu viorele sunt călcate de hăitași Triluri lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
pâine sau ce s-o mai nimeri. Așa făcu. Știa pădurea ca-n palmă încă de mic. Nu va fi singur. Va fi la adăpost, iar pat, coșciugul... O apucă înspre codru. Dintr-acolo păsări nevăzute foșneau și ciripeau prin frunzișuri. La-nceput, îndemnă, căci purta în suflet speranța că bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
nouă mlădiță de viață care să continue spiritul eminescian în inimile locuitorilor acestui minunat oraș. Luminile proiectoarelor scoteau în relief măreția teiului și frumusețea lui, în ciuda faptului că în acest anotimp era dezbrăcat de cea mai frumoasă podoabă a sa, frunzișul și florile plăcut mirositoare. Eram gelos pe ieșeni, care aflându-se în compania unei ființe dragi, puteau stând pe o bancă din zona teilui în companiei iubitei, să simtă vibrația energetică a poeziei eminesciene, așa că ne-am mulțumit să facem
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
ce avea loc a doua zi. Teiul lui Eminescu mi-a rămas întipărit în memorie și în visul nopții ce a urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment înălțător ce numai inegalabilul poet a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
TOAMNA LA ECHINOX Așa de blândă și atât de calmă, Tu, toamnă, n-ai mai fost de multă vreme, Ți-ai pus tot soarele în diademe, Rotunda lună ai cuprins-o-n palmă. Grădina ți-ai pictat-o-n crizanteme, Frunzișul veșted nu-l mai porți de valmă; În vocea-ți lină nu e vreo sudalmă, Iar gândurile-ți cântă în poeme. Așa cum o vedem de minunată, Frumoasă cum e ea nu e niciuna, Cădem vrăjiți de ea, cea fermecată, Când
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
să ne împartă vise, Să trecem noaptea fără a ne teme. În zori s-avem iubirile promise Și-n brațe un alai de crizanteme. DECOR Cad umbre ruginite prin pădure, Își domolește vântul adierea, Amurgul își coboară iar tăcerea Peste frunzișuri, peste rugi de mure. Și ploile și-arată iar puterea, Se-nchid cortinele de ceață, sure, Luminii vor culoarea să i-o fure Și nouă să ne-aducă iar durerea. Decorul toamnei mai pustiu se face Și fericirea nu-și
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu alai de flori și fluturi, a urmat Vara, fierbinte ca însăși patima iubirii lor... Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru, de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare ... Îi mângâie scoarța-i bătrână, ridicând ochii spre Cer
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
foioase, parcurile cu arbori bătrâni, cu scorburi și, de asemenea, în apropierea luciurilor de apă. Pădurile mari de foioase cu arbori bătrâni sunt preferate datorită bogăției de insecte pe care le oferă, asigurându-și astfel baza trofică. Se ascunde în frunziș de unde prinde insecte din zbor, după care iarăși se ascunde pentru a le consuma. Caută și pe ramuri sau frunze iar cu apropierea toamnei vânează tot mai mult pe sol. Hrana este formată numai din insecte în diferite stadii
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
Și-ar zâmbi dar nu poate fiindcă Evele pot Să se piardă ca mine cu plăcere cu tot. Dar când bezna mă doare, văd o stea luminoasă Se întoarce cu cerul să mă ducă acasă Lăsând sita să cearnă tot frunzișul de ceață Să ajungă-n Eden, doar Lumina de viață. Referință Bibliografică: Azi mai doare iubirea / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate
AZI MAI DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377421_a_378750]
-
Acasa > Poezie > Cantec > AGURIDĂ ȘI CUȚIT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Veacul omului strivit Aguridă și cuțit Cucul singur și frunziș Lotrului acoperiș. Inima'mpietrită tace Bradul scoarța își desface Și în picul de rășină Arde ultima lumină Lacrima tăind obrazul Oglindind în ea necazul Celui fără căpătâi 'geaba l-ai ruga: Rămâi! Casa lui e codrul des Vântul e fârtat
AGURIDĂ ŞI CUŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377564_a_378893]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARMISTIȚIU Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului ARMISTIȚIU Trimite anotimpul, iar, alarme Și pocnete firave dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre cruguri. Fără a pune, nicidecum, condiții, Căci
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]