706 matches
-
inamic redutabil. Călătoria în timp este o altă piedică pe care Mortimer este invitat să o evite. Navigatorul găsește, în cele din urmă, cu tenacitatea de gentleman-scholar, calea de întoarcere către un prezent din care se nutrește acel „mâine” contemplat fugitiv. Știința este, în catalogul de imagini al seriei inițiate de Jacobs, ingredientul ce hrănește fantasmele vizionare și răzbunătoare ale unor personaje întunecat-romantice. Unul dintre textele târzii din ciclul Blake et Mortimer, Les Sarcophages du 6e continent am adăuga aici titlul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
HOTEL, CĂUTÂND ZADARNIC ÎN MINTE UN MIJLOC DE A DA DE GONZALES, A CĂRUI ADRESĂ N-O AVEA, ȘI SIMȚIND UN GOL ÎN INIMĂ LA GÂNDUL TUTUROR DEMERSURILOR CARE TREBUIAU REÎNCEPUTE. Acesta a fost momentul, în noaptea spintecată de ambulanțe fugitive, în care și-a dat seama, cum avea să-i spună doctorului Rieux, că în tot acest timp își uitase într-un fel soția pentru a se concentra în întregime în căutarea unei spărturi în zidurile care îl despărțeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care, gândea Ignatius, avea lipsuri la capitolul senzualitate. Nu i-ar fi stricat o doză bună de aluzii picante. Poate confesiunile acestei femei l-ar fi putut fortifica un pic. Ignatius împinse căruciorul spre Cartierul Francez și, într-un moment fugitiv de descătușare, se gândi la posibilitatea unei aventuri. Cuprinsă de invidie, Myrna ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clădiri, a lui și a nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de strălucirea „de după“ a unor Întîlniri fugitive și a unor petreceri improvizate; comiși voiajori, participanți la conferințe și tineri În luna de miere au făcut aici lucruri de nepovestit, lăsînd În urma lor o substanță psihică pe cît de umană, pe atît de demnă de iertare. Nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de atunci l-a scos din palatul domnesc și l-a trimis aici la Șotânca, pe mâna mea. Eu îl țin, eu îl hrănesc, se duce doar o dată pe săptămână la Palat. Își privise fugitiv unghiile vopsite și venise spre ea agale, spunându-i pe șoptite: - Hai să-ți arăt ceva. O dusese apoi la o fereastră de la care se vedea drumul principal, uscat și albit de lumina lunii de mai. Nu era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși așteptându-și clienții, țigăncile cu flori, dar absolut nici un vehicul pentru Zogru. Fugitiv își văzuse fața în vitrina brutăriei, ca o peltea pe care era întipărit chipul lui Pampu. În fața pieței era plin de morgoni plantați pe copertina sub care oamenii așteptau tramvaiul. Nu se vedea nicăieri un om bun de intrat, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privire la ceas și Încercă să reia lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de scriitură se desfășură ceva mai bine; inspirat de o viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bănuise existența acestui mediu Înstărit, cultivat, cu un gust rafinat și sigur; acum putea să-și imagineze și restul, proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv. Și nici un solitar. De fapt, se afla În relații de bună vecinătate cu Împrejurimile lui americane. Ferestrele apartamentului Îi ofereau o panoramă uriașă a orașului. În anii lui mai târzii, arareori avea nevoie să apeleze la mijloacele publice de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
printr‑un transplant. Arăta destul de bine Încât să poată face față vieții normale. Un moment aproape am bănuit că Ravelstein ar fi preferat ca acest cel mai vechi prieten al lui să fi fost invalid. Dar a fost o impresie fugitivă. Lui Ravelstein nu‑i stătea În fire să aibă gânduri ascunse. El era pe moarte, fără Îndoială, Însă nimic nu trebuia să sugereze o atmosferă de boală. Simțea nevoia - dorea cu aprindere - să vorbească. Am ieșit din cameră, lăsându‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pot s-o rănesc descriindu-i în cele mai mici detalii un corp fierbinte și felul în care l-am penetrat. Simțeam prin geantă mapa. Metroul gonea și se zguduia, puținii călători citeau ziare, cărți sau se uitau la luminile fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un țel precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de rahat și-mi pusesem o cravată în geantă. Nu aveam garanția că aceste lucruri vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
comandă. Paul numește cuplul amintit, „cooperatori”. Casa lor era un centru misionar la Corint (1Cor 16,19), Efes (Fap 18,18) și Roma (Rom 16, 5). Deoarece Luca în Faptele Apostolilor se concentrează asupra lui Paul, citează cuplul amintit doar fugitiv, dar observația sa indică faptul că se justifică ceea ce Paul a spus despre el. Chiar faptul că vorbește despre ei este un semn că erau așa de importanți încât, pentru istoria misiunii creștine, Luca nu ar fi putut să-i
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care o să-i învățăm carte. Și iar o prinse de mijloc și o sărută pe gură, fugitiv. De data aceasta, ea nu s-a mai retras și chiar au mers ținându-se de mână, chicotind.Când au ajuns aproape de casa unde locuia Frusina, se uită în stânga și în dreapta să vadă dacă este cineva pe uliță, o mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fie personalul care tratează o diversitate de clienți, fie să rămînă numai în fața tejghelei. Conținutul percepției selective a ceea ce se produce sub ochii observatorului își va găsi expresia în limbajul notelor de observație. Redactarea lor vizează transformarea fluxului de informații fugitive ce traversează simțurile și spiritul observatorului în date stabile, deja mai mult sau mai putin organizate, consultabile și care vor putea fi restituite și tratate pe parcursul redactării raportului final. Înregistrîndu-și fără încetare observațiile, anchetatorul își orientează percepția ulterioară asupra situației
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
comisionar, și ar fi voit să râdă în tihnă. Se stăpâni. Nu era deloc înșelat asupra caracterului lui Stănică și, deși disprețuitor pentru sumele mici de bani, avea totuși disciplina sufletească de a nu se lăsa păcălit. Îi veni gândul fugitiv de a citi măcar scrisoarea celorlalți. Se feri să nu înfurie însă pe Simion, deși i-ar fi plăcut să agaseze puțin pe Aglae. Când însă văzu pe Otilia, care îl privea îngrijorată, își dădu numai-decît seama că ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui un glas bărbătesc. Stănică începu să se plimbe prin cameră, examinând cu atenție toate lucrurile și vorbind cu o bonomie intenționată, ce presupunea complicități din partea lui Felix. - Va să zică, aici stai... nu e rău (Stănică înfipse mâna în saltea, privi fugitiv în dulapul de haine), are mobile moș Costache... Nu știi cât îți reține pentru pensiune? Te pomenești că nu știi nici ce venit ai! Să știi că am să mă interesez, aflu eu prin oamenii mei, moșu e pezevenghi (Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrențe de azur. Și atunci cauți o cumpănă între sila de a fi și de a nu fi. O ceată de îngeri sau de draci mi-a așezat pe frunte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
complicată și ciudată a prizonieratului simultan sau succesiv în forțele luminii sau ale întunericului. Stările extatice amestecă umbrele cu scânteile, care joacă într-un dans bizar în întuneric, combină într-o viziune dramatică sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive, alcătuiește o adevărată scară de nuanțe între lumină și întuneric. Dar nu această desfășurare este impresionantă, ci faptul că ești dominat, ești cuprins și obsedat de ele. Culmea extazului o atingi în senzația finală, în care parcă mori din cauza luminii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar în acel moment ea-și descleștă un braț al ei dempregiurul gâtului meu... îmi atinse cu {EminescuOpVII 195} dosul mînei gura mea însetată, apoi, întorcîndu - se, dispăru surâzând. În zadar întindeam plin de dorință brațele mele spre umbra ei fugitivă... Ea zbura. Se-ntoarse înapoi. Copilul meu, zise ea c-un aer serios, netezindu-mi fruntea. Acompaniază - mă pîn-acasă. Tatăl meu e în orchestră, el ține violoncelul... până la actul al patrulea e încă mult... apoi el vine singur acasă. La
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lasă-mi comoara mea! Las-să mă fac că nu știu, că nu știu că mă iubești. Las-să văd amorul întreg în ochi, să-l văd umed ca pe-o floare a nopții, să n-aud această umbră săracă, acest nume fugitiv, cuvântul de amor! Toate limbele pământului nu pot spune ceea ce vrei să-mi spui... pe când în ochii tăi gîndirile-ți se ivesc goale, șirete, tinere, și haina cea urâtă a vorbei nu ascunde nimic din frumusețea lor. Eu nu voi umbra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doua și-l critică, luîndu-l peste picior, sînt obligați să admită că a avut o influență 63. Ceea ce este adevărat pentru Germania și pentru Statele Unite este adevărat și pentru restul lumii. Ca să ne convingem, e suficient să parcurgem, fie și fugitiv, lucrarea enciclopedică a lui H. Becker și H.E. Barnes, Social thought from lore to science (Dover, New York, 1961). Vom vedea în ce măsură devenise Le Bon un autor clasic, ca să folosim expresia consacrată. Iar după ce am cosultat un mare număr de istorii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]