909 matches
-
dar și cuvinte luate din periferia orașului, din limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este lipsită de temei. „Nicăieri ca în scrisul lui Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, nu abundă atâtea scame, câlți, fuioare, paie, mucuri, zdrențe, scrumuri, ca în opera argheziană“. Se pot întocmi liste și de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
mâna pe meninge... («Cântec» - AmNS, 193); Ce dor mi-este, dor mi-este de tine / o, dulce egretă / în întunecime / m-ai trimis pe o altă planetă / Ce dor mi-este, ce dor mi-este de tine / al jertfei noastre fuior / de fum și de întunecime / ce dor de tine îmi este, ce dor / Departe, în jur de alt soare / renaște-voi noi animale / ce triste și fără de soartă / ce constelație moartă ! («Cântec de dragoste moartă» - AmNS, 195); Îndură-te de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
în pământ să nu se miște, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul la
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul la război iarna, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru cămăși obișnuite sau de noapte
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
vreme. Cred că aveam numai câteva luni, în orice caz nici nu apucasem să mă ridic pe propriile mele picioare când am făcut prima ispravă din viața mea. Mi s-a povestit cu lux de amănunte cum ieșise mama cu fuiorul de tors dar și cu mine pe malul șanțului unde se adunau cumetrele la o vorbă, fiecare cu lucrul ei. O mișcare neprevăzută și am căzut din poalele mamei peste vecina de alături, dar cu ochiul în fusul acesteia. S-
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
nu-i doar o metaforă, iar durerea transformării în obiect de artă/ vas de cinste nu o duci, sărind de pe un picior pe altul, chicotind... Cu greu vedem limpede câte fâșii pustii, adesea infinite, traversate șchiopătând, s-au transformat în fuioare de lumină, câte lacrimi ascunse sub aripile speranței au sorbit puritate și dor din palma ghioceilor, câte gânduri nerostite au luat calea faptelor împodobite cu firul veșniciei... De câte ori ne vine să sărim de pe roata olarului, fie ce-o fi..., ca să
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
existat dintotdeauna întipărite în firea ascunsă a lucrurilor, în esența lor, în care se reflectă Esența Însăși. Omul va trebui să șteargă, mai întâi, de praful indiferenței sau al ignoranței, imaginea lui Dumnezeu din el și să se transforme în fuior de lumină..., dezvăluindu-și omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu(1Petru 3:4), singurul în stare să capteze susurul tainic al lucrurilor. Te lași provocat
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MĂTURA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MĂTURA Curtea interioară a Bisericii este curată. Foarte curată. Rezemată de zid, o mătură. Tocită. Câteva fuioare de pai învârtejite. Moș Nicolae s-a oprit și și-a adus aminte: În casa parohială locuia o femeie de 40 de ani, mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea 140 de pâini salariu pe lună. De
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
își rotește Brațul ce ninge cu împăcare... Se-aud plutind fărâme călătoare De iarnă intrată în albul dans, Prin spațiul gri haotică mișcare, Bucle de nor atârnă în balans! Se deseneaza-un gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură, iubirea se preface-n floare... Decembrie e prins între oglinzi! Înot în privirea ta...timpul e mut... Mă strângi la piept și,.. înfiorat întinzi Buzele tremurânde spre sărut. Referință Bibliografică: ORA SIDEFIE / Lia Ruse
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urca leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți. Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailata, roșie că un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vite
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urca leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți.Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailata, roșie că un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vite
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
de roți. Apa e limpede. Simt crăpăturile buzelor cum dor, știu că mă las în genunchi deși nimic din mine nu a spus nimic, mă întind pe burtă, văd în petecul acela de oglindă metalică o frunte maro, părul ca fuiorul de cânepă din pod, ochii ca două pete albe, buzele ating apa prea repede și mâlul de pe fund face explozie, schimb locul, sărut apa și văd cum gângănii mărunte se împrăștie în toate părțile prin apa nemișcată, sorb, un gust
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
cu crem, scânduri aduse de la o casă boierească, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o alta nouă. Scândurile sunt lungi cât camera, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urcă leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți. Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailată, roșie ca un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vițe
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
ce-i poezia? ( l-am intrebat, la fel la ceas târziu, de noapte, si pe Garcia Lorca dar mi -a răspuns așa, într-o doară, că lui Dali, arătându-mi, cu un gest abstract, cum se răsucește pe suflet un << fuior de foc >> ) așadar, bunicule, Sorescule hai, spune-mi, în șoaptă, nu te preface că mori, ramii, a s a, agățat la Cer că un Liliac și gândește-te ... gândește-te ... Referință Bibliografica: ELOGIU SINGURATICULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU SINGURATICULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341209_a_342538]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL Tunetele se-ntețesc, Scaii se rostogolesc, Mura pare bucuroasă, Melcii se ascund în casă, Gâștele zboară spre baltă, Vulturii spre coasta-naltă, Vântu’ saltă-n lungi fuioare Praful fin de pe cărare, Mierlele se înspăimântă, O fată, dansând, descântă: - Paparudă, paparudă, Haide, nu ne face-n ciudă, Cheamă ploaie după ploaie Să se-adune în pâraie, Ori mărunte, trecătoare, Să aducă-n câmp răcoare Și, sub sfântul curcubeu
DESCÂNTECUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344019_a_345348]
-
sunt vagi, simbolice, atemporale. „Fiindcă tu m-ai invitat la dans și m-ai cuprins protector, cu brațele tale, nici groase, nici subțiri... Poate că, sufletește, am rămas la vârsta aceea la care ascultam de Bunu John”. Sau: „Ca două fuioare de ceață, mai degrabă”. „Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu?” Ceața estompează, este un obtacol, care ascunde forme, ca și apele tulburi ce dau un sentiment de neliniște
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
m-ai cuprins protector, cu brațele tale, nici groase, nici subțiri... Poate că, sufletește, am rămas la vârsta aceea la care ascultam de Bunu John”. Sau: „Ca două fuioare de ceață, mai degrabă”. „Ce imagine! Asta e reprezentarea ta? Două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu?” Ceața estompează, este un obtacol, care ascunde forme, ca și apele tulburi ce dau un sentiment de neliniște, de neprevăzut al adâncului. „Tulburi apele când apari...” „Le scot din amorțire
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Ce zace-n muribundă așteptare. În tihnă să îmi duc pe culmi semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei curge noblețe. Cu dragoste rămasă-n piept la mine Să pot lega iubirea de speranță, Torc fuiorul depărtării senine. Pe raza soarelui de dimineață Pun roi de gânduri coapte în suspine, Să caute iubirea-n altă viață. Autor, Maria Filipoiu CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna și frunzele-n pomi ruginesc, Plouă cu nostalgie în ochii ce
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
Când la vals mă-nvârte Dor, Până mă amețește. Nu las nuntași supărați Că, nu dansez și cu ei. De priviri îmbrățișați, Din ochi le trimit scântei. Din suflet le dau Dorul De viață și natură. Timp să-mi toarcă fuiorul Prin sfântă aventură. Curând se înserează, Dar nunta de poveste Pe nuntași antrenează În dănțuiri celeste. Licuricii de servici' Își aprind felinare. Iar greierașii harnici Vin cu orchestra mare. Cu nuntașii mă distrez Până spre dimineață, Cănd iubirea îmi așez
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
instituție divino-umană al cărei cap e Dumnezeu întrupat și ale cărei membre suntem toți cei botezați, clerici sau mireni. Dacă Bisericii i se rezervă de către noua stăpânire europeană și de cicisbeii ei dâmbovițeni rolul de gymnosofist sau derviș supt în fuior mistic, atunci să nu i se mai ceară să se implice social. Dacă i se cere să se implice social, atunci să fie lăsată să se adreseze omului ca întreg (trup și suflet) și societății ca organism, nu segmentelor de
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
Potopului sferei Doamne, smeritule, cum ai facut lipsa răspuns Nespus să desăvârșească tăcerilor mierii! Primejdia oului din care veșnicia cu flori adastă nara la glastre Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste! Nașterea mișcării: stăpânirea. a căldurii - tăcerea, cumințenii Doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul Izbește nesimțirii Cremenea îmblânzește resfințirii fierul și focul. sunt cenușă. calcă-mă. Naște-mi oazele, ibișii, mireasma sorilor. răcorește-mi-Te Ghioc în căutare, respins de murmurul mării Eram noroiul. fi-mi rinocerul. Referință Bibliografica: Auz
DE ALEX AMARFEI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342955_a_344284]
-
ei măicuța lor, ce va să vină în curând, în voia sorții și-a naturii sä las acel cuibar plăpând. Și-acum revăd acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar degetele-ți pricepute, să văd, uimită, cum transformă noian pufos de lână nouă în ghem de ață uniformă. În iernile cu vifor mare ești tot la sobă împletind ciorapi de lână la nepoată și-aud ulceaua clocotind miez de
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
lumină printr-un cer încărcat de nori. "Agățat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială. Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Bazar cu fleacuri și trăiri mărunte Am fost sau, poate, doar telal veros; Iubindu-te m-am preschimbat în munte Zi de Brumar cu soare zgrunțuros. Păream un zeu iar tu o muritoare Scrutând fuioare ce-mi mijeau pe tâmple Cuvintele -șuvoaie trecătoare- Goneau spre tine îndrăznind să umple Că fluviul marea, ori că râul vadul Strivind destinul sub porniri nebune N-aveam habar că ele sunt răsadul Ce va-ncolți în mine că minune
IUBINDU-TE, M-AM PRESCHIMBAT ÎN MUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344124_a_345453]