4,743 matches
-
cauzalitatea apariției unui fenomen, factorii și mecanismul produceri sale. Dicteul care se află la originea marii poezii, a marii arte nu este opera hazardului, ci are o perfectă logică, dar care acționează în mod incontrolabil de către rațiunea noastră, este un fulger la care participă o gestație neuronică sau/și transneuronică într-o structură genetică pregătită să-l primească și având rațiuni cosmice de transvaluare superioară a vieții, a naturii, de a recrea la un mai înalt nivel lumea. Este o necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
clipă "eul" meu se schimbă: vechea ființă se desface în două entități: una umană, cealaltă o conștiință extramundană. Un ochi transcendental le desparte, și ele se îndepărtează spre cele două extremități ale infinitului." * De atunci, am rămas convalescent al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
s-a împrăștiat pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
generală îi arunca dintr-o parte în cealaltă, nelăsîndu-le șansa de-a acționa calculat. Se împingeau, se călcau în picioare... Iar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară! În fața lui, o vietate se străduia să evadeze dintr-un cerc de foc. Fulgerul lovise de două ori, la mică distanță, astfel încît flăcările se strînseseră ca un laț în jurul nefericitului animal. Era atît de aproape de el! Prin ochiurile vîlvătăii, Lupino îi vedea neputința. Spre deosebire de toți ceilalți, vietatea nu se lăsase pradă disperării. Părea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Soliman I (1520-1566), "Magnificul " sau "Legiuitorul", cum i s-a spus în epocă, unul dintre cei mai inteligenți și mai capabili sultani turci, egal în faimă cu cei doi iluștri predecesori ai săi din secole XIV și XV, Baiazid I "Fulgerul" și Mahomed al II-lea "Cuceritorul". După moartea sa, Imperiul Otoman a început treptat, dar ireversibil, să decadă. 96 Jean-Baptiste-Annibal Aubert-Dubayet (1759-1797). Militar (căpitan de cavalerie), om politic și diplomat francez, a participat la războiul revoluționar de independență din America de Nord
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
râvnită într-o viață de om atât de trecătoare. Când sunteți triști, de valurile vieții, întoarceți-vă puțin la visele copilăriei să vedeți ce-ați realizat din ele și dacă v-a mai rămas ceva de împlinit... Mai iute ca fulgerul este viteza gândului. O luptă-i viața, deci te luptă a spus cândva un poet! Trebuie însă ca lupta să fie dreaptă, cinstită, luptă pentru cauze nobile, pentru triumful binelui. Un gând cu adevărat cu minte: fericiți am fi și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spiritului divin „destinat s? se Întrupeze cu lumina să pur? În geniu". În mijlocul miilor de stele sortite pieirii, Luceaf? rul e rază de lumin? desprins? din fuiorul ve? niciei: „ Un cer de stele dedesupt Deasuprai cer de stele ??rea un fulger nentrerupt ???? citor prin ele", este lumina care d? orizont spa? iului Îngust al cunoa?terii umane: „ Dar un luceaf?r, r???riț Din lini?tea uit?rii, ?? orizont nem?rginit Singur????îi m?rii". Ochii vis?tori ai poetului deveni
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tri peste nori arunc? blând / Câri se-ntind albi că ??pada ?i ea straturi argintoase, / Oferindu-i flori de aur ?i viole-ntunecoase; / Ea din când În când plive?te câte una, aruncând / Flori de neaua peste ape ce alerg fulger?toare" „Memento Mori"). Dac? florile sunt simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a fost semnul lui Dumnezeu pentru moș Zgârci, dar n-a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să se apropie atât de mult Încât să mănânce din palma lui. Uneori când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca fulgerul Înapoi afară.Toți ai castelului se obișnuiseră cu prezența ei și chiar se bucurau când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască ceva drag
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
anul acela când dracul cel bătrân era tare ocupat, căci Își Însura feciorii. Așa o fi, n-o fi așa, nu știu.Dar știu că lupul și azi aduce pagubă pe la stâni, rupând oile și atacând chiar și pe om. FULGERUL Pe vremea Împăratului Dioclețian, oamenii decăzuseră cum nu se mai Întâmplase niciodată. Era vremea celui mai mare desfrâu.Bețiile țineau lanț, vinul era scos din butoaie fără Încetare.Dumurile erau pline de tâlhari și hoți.Aveau loc cele mai grozave
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele ardea atât de tare, dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească pe oameni cu foc, făcându-i din nou curați, buni, și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele ardea atât de tare, dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească pe oameni cu foc, făcându-i din nou curați, buni, și Înțelepți, determinându-i să se lepede de viața mizeră pe care o duseseră până atunci. OMUL Zeii erau În mare petrecere, căci baiatul unuia dintre
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îi zicea: -A fost, a fost... Atunci Sântilie se mânia, Îl punea pe Ilie-Pălie, vizitiul său să Înhame caii la căruță și gonea prin cer, izbindu se când de norii mari, când de norii mici, lăsând În urma lor tunete și fulgere, ploi zdravene și vânt neîndurător. Povestea se repeta În fiecare an.Și auzeai pe câte un copil care Întreba: Cine e Sântilie? Iar mama lui Îi spunea că e un zeu al focului, că ține acasă, Încuiate Într-o cămară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vânt neîndurător. Povestea se repeta În fiecare an.Și auzeai pe câte un copil care Întreba: Cine e Sântilie? Iar mama lui Îi spunea că e un zeu al focului, că ține acasă, Încuiate Într-o cămară, tunetele, trăsnetele și fulgerele. Și când, doar crapă puțin ușa, acestea ies și fac mare hărmălaie prin cer, așa cum fac mâțele prin pod. Că dacă le-ar da drumul deodată, ar fi mare prăpăd pe pământ și casele ar fi toate luate de apă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
achizițiile, Ana era emoționată de atenția ce o acorda tatăl ei pregătirii pentru facultate. Se bucură nespus de aprobarea fondurilor, știind că o așteaptă de acum multă muncă în concretizarea ideilor ei, deocamdată pe hârtie. Petre convocă, într-o ședință fulger, la "sediu", adică la masa cea mare din fața verandei, pe badea Ion și pe domnul Pavelescu, îi informă despre tot ce făcuse și discutase la București, concluzionând că pentru întâlnirea de sâmbătă cu "Cooperatorii" trebuie să pregătească, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n colț un fulger îl așteaptă. Afară e furtună, natura se zbuciumă asemeni lui, dar nici asta nu e de ajuns, așa că, fără teamă de pneumonie, Carol Nicolaescu iese afară în ploaie. Filmat de sus, chipul său dobândește profilul martiriului pentru țară, popor și
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
în același pat, familia îndoliată la picioare, printre care și angelica, viitoarea regină Maria (Andreea Măcelaru Șofron), cu care Carol Nicolaescu schimbă priviri pline de tandrețe. Ferdinand (Geo Dobre) pronunță duios apelativul "oncle". Totul s-a adunat aici: pistolul, medicamentele, fulgerele, furtuna, cămașa de noapte ca a condamnaților, Carol în ploaie și mort în pat, într-un cuvânt apoteoza. Stop cadru. Este tot ce poate da mai bun Sergiu și parcă auzi cuvintele sfidătoare plutind în jurul candelabrelor: "Mă veți plânge, nerecunoscătorilor
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
efectele electrice și rafalele de vânt cu care ne-am obișnuit. Maxima însă anunță o zi agreabilă, cu 27 de grade Celsius. Vineri, vremea nu dă niciun semn de ameliorare, ba mai mult, se și răcește. Aversele cu tunete și fulgere sunt prezente în mare parte din țară, nu lipsesc nici rafalele de vânt, foarte probabil că vor fi și căderi de grindină, iar torențialitatea ploilor se resimte mai ales în zona montană și în regiunile estice și sud-estice ale țării
Ploile revin în forță. Vezi prognoza pentru următoarele zile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72176_a_73501]