462 matches
-
cel mai strălucit al României contemporane". Desigur că nu am putut pune în această evocare a scriitorului de la a cărui naștere se împlinesc acum, în această lună, 145 de ani și alți 85 de ani de la moarte, decît o imagine fulgurantă, cît ai întredeschide și ai închide, în treacăt, o ușă. Iar pentru cititorul contemporan, incitat cînd și cînd de prospețimea operelor clasice, o încurajare de a ( re)descoperi în Delavrancea nu doar pe scriitorul romantic infuzat cu naturalism care-și
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
o relație între aceasta ultimă și moarte. Râsul, frivol și hedonist, de astă dată, e contrariul gravității fericirii, a unei fericiri mortale (ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie ("die tiefe, tiefe Ewigkeit"!), făcând-o, poate, mai ușoară
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
zice: "Scopul omului este știința". Universul s-a făcut, fii atent bine, s-a făcut și nu a fost făcut, nici nu l-au făcut, Universul s-a făcut pentru a fi explicat de om. Și când rămâne explicat... Iradiază fulguranții ochi ai filosofului și cu un ton profetic continuă: Știința! Va ajunge întreaga știință să se facă, datorită omului, un catalog rezonabil, un vast dicționar în care să fie definite bine numele tuturor, să fie ordonate genetic și ideologic, ordini
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este un Maestru: un Mare Maestru al unui zen românesc, al unei forme de iluminare care îngăduie salvarea de istoricitatea existenței. Descifrând scriitura încâlcită a destinului, inițiat prin ritualul destinului, discipolul - ideal firește - al lui Mircea Eliade trăiește o revelație fulgurantă, al cărei conținut poate întruchipa însăși statuia Maestrului. Este o Poartă-fără-Poartă, așa cum zicea chinezul Ekai; este un Sunet-fără-Sunet, sau sunetul produs de o singură mână în timpul unui aplauz. Dar meditând la o altă parabolă, rolul Maestrului în viața poporului său
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
verzi-albăstrii desenară în câmpul lui vizual un covor echivoc, care-i amintea petele de cerneală din planșele Rorschach în care, atunci, văzuse numai și numai... dar ofițerul refuză să-și aducă aminte ceea ce urmase, și alungă, cu gesturi disperate, imaginile fulgurante, încărcate de ură și oroare, care-i asaltau conștiința: țesătura aspră a cămășii de forță, doctorul bărbos, tranchilizantele, încăierarea cu celălalt bolnav, încercarea de evadare și alergarea către casă, noaptea, doar în pijama, pe linia pustie de tramvai. Capturat din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fie tranșant în opțiunile sale estetice, marele prozator iranian a citit mult și metodic din marea literatură a lumii, cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să constatăm ce univers referențial bogat și divers putea avea un scriitor iranian din perioada interbelică: Sartre, Zweig, Kafka, Colette, Maupassant, Cehov, Voltaire, Lamartine, Caldwell, Maugham, Th. Mann, Camus, V. Woolf, Werfel, Steinbeck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
timp pe peretele despărțitor, strânse unele în altele, apoi, când înțeleg că sunt vii, se aruncă prostește asupra ușilor și pereților, iar cadavrele lor cad peste tot în cameră. Din momentul în care pleoapele mi se închideau, o lume vagă, fulgurantă lua formă în fața mea. O lume a cărui creator eram eu și care se armoniza cu ideile și viziunile mele. În orice caz era cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
uri regim hitlerist.” Secta din marele roman al Alejandrei poate fi Înțeleasă (și) ca simbol al regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm singur în foșnetul de cimitir al celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi silit să joc comedia normalității. Îmi privesc acum mâna cu care țin stiloul. Oja de pe unghii s-a cojit aproape de tot. Scrisul îmi e oarecum diferit de cel dinainte; îl stăpânesc totuși. Mi se trezesc mai întîi câteva amintiri fulgurante, cred că de pe la vârsta de doi sau trei ani. Văd, la un colț de uliță de mahala, trei bărbați în cămăși albe, profilați pe cerul roșu ca flacăra, fumând și discutând liniștit. Departe, zidurile uriașe, de cărămidă roșie, cu geamuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Sorin Cotlarciuc reînvie personaje care au trecut prin viața sa atît de zbuciumată : tovarăși de joacă îprintre ei, revin cu osârdie frații Cimpoieșu), vecini, colegi de clasă, camarazi de armată... Acestora le dă chip și consistență din doar cîteva tușe fulgurante, mizînd îndeosebi pe amănuntul esențial, pe economia de mijloace stilistice. Porecla este un mijloc eficient și pitoresc de caracterizare a personajelor și din cauză că în chiar viața comunității vămene porecla servea acelorași scopuri, era o monedă cu largă, sugestivă și, adeseori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Connor. Nu mă pot uita la nimeni. Poate că vrea să experimenteze... poate că a avut - nu știu - o fantezie lesbiană cu cea mai bună prietenă a ei. Nu ! Nu ! Mă chircesc toată de oripilată ce sînt. Am o viziune fulgurantă cu Lissy acasă, uitîndu-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mîna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
magnolie Înflorita. Aici, admirabil Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Buclă solară Începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
problema și Carson a acceptat scuzele. — Ce te-ai fi făcut fără mine, băiete? — Sincer, nu știu, domnule. Pagină separată La Londra, străzile sunt pavate cu aur - lumina electrică reflectată pe dalele ude. Trecătorii lasă urme puternice în urmă, aminitirea fulgurantă a impermeabilelor și picioare stropite care se grăbesc. În piața Piccadilly se încrucișează puteri moderne, cu un scop bine determinat, ca acela al mașinilor într-o fabrică și chiar și porumbeii grași, cenușii, asemănători șobolanilor. Par să capete un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discrètement, la fin du XXe siècle annonce un tournant: désormais, plus de femmes que d’hommes se forment au métier. Ce phénomène observé dans le sud-ouest du pays renvoie à deux événements liés l’un à l’autre: l’essor fulgurant des laboratoires couleur tôt automatisés et le déclin de la pratique artisanale en studio. Qui sont ces femmes qui se sont engagées dans une voie professionnelle jusque-là chasse gardée des hommes? Nous tentrons d’y répondre par une présentation vivante de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
domnul o fotografie ca să avem o amintire ! Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
referire directă la cel născut în zodia Capricornului. Hamornia mundi! Continui afirmațiile despre Lucian Vasiliu. Mereu, are asupra sa un carnețel sau bucăți de hârtie de mărimea unui cupon de pensie, unde își notează cuvinte, idei. Să le spunem "adnotări fulgurante". Sintagma îi aparține. Ascultându-l/citindu-l, constatăm cât de prezent este în cuvintele spuse/scrise. Să-l cităm: "Cristian SIMIONESCU, Ținutul bufonilor, antologie, Iași, editura Junimea, 2002. În ipostază de inspirat director de editură, poetul Cezar Ivănescu a inițiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
potrivea ceasul să sune la ora 6 și 37 de minute. își dăduseră oare toți acești locatari ai imobilului meu întîlnire în jurul parcelei mele ? Uitîndu-mă cu mai multă atenție în jur am descoperit și alte fețe, unele cunoscute, altele mai fulgurante. oare ce tip de curiozitate îi adusese pe toți acolo, în acel moment ? sau urma să aibă loc un fel de garden party al vecinilor, o inițiativă lansată cu vreo zece ani în urmă și care se extindea cu succes
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decât punerea în paralel a bucăților de poezie formală din cele două scrieri? Romanul lui Murasaki abundă în distihuri lirice, circumscrise mai ales unor teme grave de meditație, precum evanescența vieții, melancolia trecerii timpului, iminența decrepitudinii, dar și unor stări fulgurante, de natură sentimentală sau erotică. Multe dintre aceste versuri au ca hipotexte creații ale unor poeți mult mai vechi sau compuneri prezente în antologii celebre (precum Manyoshu sau Gosenshu). Compozițiile lui Murasaki se disting printr-o notă accentuat intimistă, respirând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Carmen este personajul din piesă cel mai înclinat spre adevăr, spre realismul vieții, dar Genet nu-i ascunde lui Pauvert, în scrisoarea citată mai înainte, faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte - acesta este colossos-ul teatrului. Întrepătrundere a simulacrului locuit de Absență cu piatra funerară, actorul, grație fulgurantei sale apariții/dispariții, ne deschide o clipă poarta prin care zărim teritoriile lumii de dincolo. Epilog sau elogiul neliniștiitc "Epilog sau elogiul neliniștii" Spre ce miez ascuns al teatrului ne conduce întâlnirea cu fantoma, dacă nu spre acea fisură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte. Era prezent. Viu. Îl dorea cu adevărat. Și ceva se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]