7,001 matches
-
o săptămînă, trecînd amîndoi prin dreptul unui chioșc de pe bulevard și întrebîndu-mă de ce nu mai fumez, că de cînd ne întîlniserăm în ziua aceea nu mă văzuse aprinzînd nici o țigare, - și atunci, nu știu de ce, îi răspunsesem franc că nu fumez că n-am bani de țigări (eram sărac, sărac n.n.). Și-atunci, el scosese o hîrtiuță de 5 lei și cumpărasem, de toți, să am, două pachete de țigări Carpați fără filtru, că, din alea cu filtru, dacă îmi aduc
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
stih și revenind, în consecință, cu note explicative în josul paginii: "După patru zile și trei nopți petrecute în grădina zoologică a alcoolului, iepurele lică drul, coțofana marcel bunea și popîndăul vinicius, s-au așternut la drum. pe motiv că vinicius fuma țigări "bran", chiar acolo s-au și trezit (parțial). ar mai fi de adăugat că somnul ultrasonor al lui lică, pe acea pajiște din apropierea castelului, a alungat pînă și stafia contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
de a ne opri atenția asupra acestor lucruri neînsemnate în aparență, din care însă izvorăsc adesea mari învățăminte... * * * Atît? am făcut, isprăvind, parcă eu însumi nemulțumit de text, de lungimea sau despre ce era vorba în el... Atunci S. care fuma rar, și-a aprins o țigare bulgărească, a pufăit din ea un timp pînă s-a aprins bine, jeratecul ei rotund înaintînd pripit și făcînd să ardă foița albă, subțire, și mi-a răspuns: - Atît! a repetat. Importantă pentru noi
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești să fluieri și să minți dar ți se întinde o foaie albă și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
alta a râului. Lăstarii încâlciți îi împiedicau înaintarea. Tot mai spera să poată găsi leacul. Cu toată foamea ce-l chinuia, continua să înainteze prin hățișul sălbatec. Deodată simți în nări miros de tutun. S-opri în loc. Cine putea să fumeze tocmai în hățișurile astea? Cuprins de curiozitate înainta precaut. Auzi niște glasuri. Vorbeau încet de nu se putea desluși ce și cum. S-apropie și mai mult. Păreau să fie cel puțin trei persoane. Păreau că se ceartă. Un vreasc
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
retorism supărător înneacă pe alocuri cartea într-o lumină tulbure care îi estompează nestematele, dar ce se mai poate spune de: "cu un băț de chibrit îmi aprind părul capului/ îmi închipui că sînt o țigară și că dumnezeu mă fumează".
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
pași de prea cumintele Matei, Alice, cumințită și ea de situație, se joacă pașnic cu Baby și cu câinele Spițui. Valentin St-John2) întoarce încet paginile albumului cu fotografii de altădată, și el la fel de decolorat ca imaginile îngălbenite de timp. Mihai fumează și bea încet, cu voluptate lichiorul - o vișinată de casă (cherry-brandy) de culoarea rubinului, în timp ce eu îi privesc pe toți de jur împrejur și, pe deasupra acestui grup liniștit, îmi apar planuri și ținuturi nevăzute de această asistență. Catrina este singura
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre proiecția în vital, deși argumentele nu îi lipseau, ci aceea de uz curent la care, de la Faust încoace, proximitatea senectuții incită: "Mă plimb pe bulevard/ fumez maiestuos flutur batista parfumată/ în luciul vitrinei îmi admir coafura geometrică/ și tresar văzînd că tinerețea vine spre mine/ cu șolduri de gresie cu sîni violenți" (Bucuria de a ști)". Nicolae Velea mi-a spus cîndva că îl socotește pe
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu, aveam să aflu că niște generali de-ai lor, foarte semeți, refugiindu-se în
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
oala și-o vărsam, nu țineam seama că trebuie să mănînce ăilalți. Nu știam, nu mă gîndeam la asta. Mă gîndeam că nu e bine, există ceva rău, care mi se dă de mîncare mie și oamenilor. (Tușește.) Nu mai fumez de 25 de ani. M-am lăsat dintr-o dată, am trecut prin spital, am făcut un infarct. în realitate, nu erați rău... Nu eram rău, dar aveam un fel de opoziție. Adică aș fi pretins că eu sînt ăl mai
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.). Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate greu de mărturisit, un
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
i-am spus. Respiră adânc și gândește-te la un singur lucru: noi nu știm nimic. Nimeni nu ne dădu atenție. Lăsarăm pe verandă tuburile de oxigen, măștile și labele, și intrarăm prin galeria laterală, unde erau doi bărbați care fumau, stând jos lângă o targă. Atunci ne-am dat seama că la ușa din spate se aflau o ambulanță și mai mulți militari înarmați cu carabine. În salon, femeile din vecinătate spuneau rugăciuni în dialect, așezate pe scaunele care fuseseră
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
rogojina fină de pai de orez, o amintire a celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
zăcea la ocnă. El făcu semn cu mîinile a lehamite, că gata, era de ajuns, mai mult nu putea să zică... Economistul se rugă să le spună cum fusese cu Ana Pauker; că dacă le spune, îl lasă să mai fumeze un Kent. Se rîse pe chestia asta. își aprinse încă o țigare. Trase un fum lung, și le povesti cum o însoțise el odată, cînd era mai tînăr, pe Ana Pauker. Era întîia oară cînd numea persoana, mai importantă, pe
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta prea mult), care nu cunosc nevoia de a purta cizme și blănuri și de a face cald
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu Musa, alături de Sara al cărui amant e prins de săteni furînd și alungat. Din micile lucrări căpătate, abia puteau mînca sărăcăcios o dată pe zi, și să-și cumpere o narghilea, pe care o fumau "cumplit de fericiți și disperați". Ajung să cerșească la un emir generos. Klein o ademenește pe Sara cu iluzia ei după un bar dar, de fapt, pentru a o prostitua cu speranță, Musa se decide să se reîntoarcă în țară
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
picioare și a vrut să părăsească ședința". Și acum, pour la bonne bouche, o întîmplare cu haz. În decursul torturantelor discuții, Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era silit să-și întrerupă gestul spre a răspunde la insinuantele întrebări care se precipitau. Întorcîndu-și întîmplător privirea către Traian Iancu, l-a surprins cum îi cotrobăia în geantă. "Am confundat-o cu a mea", a
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
în calitate de" ("a intervenit ca și lider", p. 66); fenomenul are, cum observă autoarea, răspîndire dialectală, fiind frecvent în Banat și Transilvania. Și constatarea extinderii prepoziției pe (p. 64) e o noutate: tendința provine din limba vorbită și se impune rapid: "fumează pe hol" mi se pare azi uzul normal, față de care "fumează în hol" e o variantă posibilă, dar improbabilă; cam la fel e și raportul dintre "motor pe benzină" față de "motor cu benzină" (p. 64).
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
observă autoarea, răspîndire dialectală, fiind frecvent în Banat și Transilvania. Și constatarea extinderii prepoziției pe (p. 64) e o noutate: tendința provine din limba vorbită și se impune rapid: "fumează pe hol" mi se pare azi uzul normal, față de care "fumează în hol" e o variantă posibilă, dar improbabilă; cam la fel e și raportul dintre "motor pe benzină" față de "motor cu benzină" (p. 64).
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
iubirilor mele oferite unor bărbați incapabili să le aprecieze (...) am decis sa alung bărbații din viața mea (...) nu mai cred în nimic, mă simt obosită, nimic nu mă mai surprinde, fiecare gest de iubire mi se pare tocit, totul e fumat..." Acestea sunt totuși accese și ceva mai încolo Lăură retractează: "Nici eu nu credeam ce spuneam". Nu credea, desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele clipe, dar intact
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
Moartea în străinătate se admite mai ușor. De cineva pe care nu-l cunoști, oricum te desparți mai repede. Pe ziua de 27 decembrie 1978, Mircea Eliade a fost internat într-un spital din Chicago. Bolnav de inimă. Din cauza fumatului. Fuma enorm. Aș fi vrut să mă duc să-l văd pe patul de suferință. Rar de tot însă faci cunoștință prima dată în acest mod cu cineva... De atîtea ori, și-n țară, mi se întîmplase să nu alerg la
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
un film de-al lui, Titus nefiind de față în camera dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
am văzut întîia oară la începutul anilor '80 cînd, călăuzit de Ioan Buduca, am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd să citească celor (prea puțini
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]