436 matches
-
DESTINDE. \ TE-AȘ RUGA MULT SĂ FACI LUCRUL ACESTA. VOCEA EI ÎȘI REGĂSISE ACCENTUL FERM. \ S-A FĂCUT, SPUSE MARIN. DUPĂ ACEASTĂ CONVERSAȚIE, NU SE MAI GÂNDI LA MISIUNEA PE CARE O AVEA DE ÎNDEPLINIT. DOAR O CLIPĂ, IMAGINEA RUINELOR FUMEGÂNDE ALE SCUARULUI GRUPULUI 814 ÎI TRECU PRIN MINTE. VIZIUNEA DE COȘMAR, CU AMENINȚAREA DE MOARTE PE CARE O IMPLICA ATÂT PENTRU EL CÂT ȘI PENTRU IMPERIUL MARELUI JUDECĂTOR, ÎI STĂRUI UN MOMENT ÎN CONȘTIINȚĂ. PE URMĂ ÎȘI ÎNDEPĂRTĂ DEFINITIV ATENȚIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fi mai rău. Tristețea îl doborî. Privi spre locul unde își amintea că o văzuse în prima noapte pe Riva, cu corpul ei gol, bronzat, acoperit pe jumătate cu cearșaful. Apoi își imagină același corp în clipa exploziei, carbonizat și fumegând, transformat rapid într-o cenușă fină. Iar în clădirile dărâmate din jurul lui, membrii grupului 814, care îi arătaseră atâta bunăvoință lui Trask, muriseră arși în focul distrugător. Cel mai dramatic era că ei muriseră fiindcă savantul descoperise un secret. Pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă pară Adoarme orice popol, ce astăzi e să moară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atât. Ceea ce am să vă spun s-a întâmplat în realitate și, la urma urmei, i s-ar putea întâmpla oricăruia dintre voi. Când mă gândesc la ucigătoarea lume a posibilului, bomba atomică mi se pare un soi de feștilă fumegândă... Un bărbat din grupul care rămăsese de față întrebă, pe un ton nedumerit: - E ceva ce eu nu înțeleg. Ce legătură este înte prima ta căsătorie, cea din 1905, și bomba atomică? Dacă lăsăm deoparte eventuala supărare pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
stins: - Și ce va fi acum? Hor nu-i răspunse. Umblă la o altă oglindă, pe care Auta n-o cunoștea, până când oglinda se lumină de o lumină ușor tremurătoare, și se iviră pe ea, ca în depărtare, niște munți fumegând slab și pe un fel de cer cenușiu se zări plutind o musculiță. Hor le arătă musculița și spuse: - Deocamdată n-a ajuns. Zboară încet. Auta își dădu seama că era luntrea lor. Întrebă din nou: - Și acum ce va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în Hristos ca și glasul „Mielului luiDumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29): „Nu va striga șinu se va auzi prin piețe glasul lui” (Matei 12, 19). În acest fel:„Trestie strivită nu o va frânge, și făclie abia fumegândă nu o vastinge, până ce va aduce pe pământ dreptatea și de El vor asculta popoarele” (Matei 12, 20-21). Era calea păcii Sale, prin care se împlinea profeția: „Cu arma buneivoiri ne-ai încununat” (Psalm 5, 12). „Adevărul” Lui încinge „cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de dragoste dintre Rodrigo și Ximena după moartea Contelui, pentru aceleași motive. "(...) atunci când Ximena îndrăznește să-și primească pentru un singur moment iubitul în casă, să-l audă, să-l vadă în genunchi în fața sa, să fixeze cu privirea sabia fumegândă care tocmai i-a străpuns tatăl, nu putem concepe cum o scenă atât de revoltantă, atât de contrară chiar scopului piesei, a putut fi ascultată de mulțimea care cunoaște legile decenței. Ei nu ar fi trebuit să se mai vadă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
celor uzate. Se Întoarse și merse În camera din spate. — În vremurile astea, cred În legi cam tot atât de mult cât cred În eroismul lui Horst Wessel. — Horst Wessel? N-am auzit de el. Weizmann zâmbi și arătă cu vârful pipei fumegânde spre o sofa veche Îmbrăcată În jacard: — Ia loc, Bernie, și dă-mi voie să torn ceva de băut pentru noi. — Ei, nu mai spune? Încă li se dă voie evreilor să bea. Și mie care mai că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am ajuns acolo chiar când se lăsa înserarea. Mai întâi l-am mirosit și numai după aceea l-am văzut. Medford era un orășel industrial, cu perimetrul delimitat de coșurile fumegânde ale turnătoriei. Am închis geamul de la portieră, ca să nu las mirosul puturos de sulf să-mi pătrundă în mașină. Apoi zona industrială cedă locul unor cvartale pline de căsuțe înguste, din cărămidă roșie, înghesuite una într-alta la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se balansă pe șina de fier și se uită prin aerul serii la depozitele de cărămidă de lîngă chei. Un dig de ciment traversa rîul pînă la un far distrus. Prin binoclurile lor, un grup de soldați japonezi examinau carcasa fumegîndă a unui vas carbonifer, care fusese lovit de bombardierele americane și stătea pe un banc de nisip În centrul curentului. Ars de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru și jumătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Gabor când mi-a pus toate întrebările alea despre sex. De îndată ce am luat-o pe Seminole, am simțit cum mă cuprinde valul bine cunoscut de panică. Dacă nu va fi casa acolo? Și în locul ei vor fi niște ruine fumegânde? Mai rău, în locul ei vor fi crescut nestingherite buruieni și copaci. Ca și cum nu ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare, cu fața la el, citi piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la masă și răspunde așa cum a învățat la școală, în cea mai frumoasă germană literară, la întrebări care încearcă să pătrundă țara minunilor, neatinsă de război, care e Elveția. Acum se uită pe fereastră în direcția minei și vede coșuri fumegânde. La un moment dat, cel târziu înainte să ne luăm rămas-bun, mama l-a luat pe fiu deoparte, în dormitor. „Dar pe domnișoara Anna nu poți s-o tratezi ca pe, na, ca pe una oarecare. Asta vine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reviste ilustrate pe sofaua din Niedstraße, Anna, care-și dădea silința, și eu jucam skat cu el. Dar în cimitirul Oberaußem abia dacă am avut ce să ne spunem. Poate că privirea aruncată pe deasupra mormintelor îți lua graiul, dar coșurile fumegânde ale întreprinderii Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți, cuprins de o teamă de neînțeles. Toate astea trebuie să mi le amintesc - sunt convins că se gândea -, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
amenințate să se sleiască de căldură, și a început să mănânce încet, cu cealaltă mână sprijinită în șold, rotindu-și privirea prin cameră. Îl vedeam prima oară, avea doi ochi albaștri mari, care sclipeau la lumina lumânărilor inutile și ușor fumegânde, un obraz plin de energie, cu vagi urme de oboseală a bolii care continua să macine în el. În rotirea ei, privirea i s-a oprit în pragul ușii dintre camere, unde stăteam sprijinit, legănându-mă ușor într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stăpâni să nu o bârfesc pe vrăjitoarea aia. — Hei, nu e cazul să fii prea jenată, a strigat el În urma mea În timp ce mă Îndreptam spre lift. Eu lucrez aici abia de joia trecută. Și cu asta a aruncat mucul Încă fumegând al țigării și l-a strivit cam fără entuziasm de pavaj. ↔ — ’ Neața, Eduardo, am zis eu și i-am aruncat cea mai obosită și mai jalnică privire pe care o avusesem vreodată. Urăsc Împuțita asta de zi de luni. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care li se adresa din compartimentul din spate. ― Nimeni nu s-a gândit că o să aibă de-a face cu asemenea creaturi. Hicks, încovoiat asupra consolei comandă pivotarea unei camere exterioare. VTT-ul era într-o stare jalnică: o carcasă fumegândă, roasă de acid. Blindajul considerat invulnerabil nu mai era decât o grămadă de fiare. Ripley se învârti cu scaunul și se uită în culoarul central. ― Newt. Unde-i Newt? Cineva o trăgea de pantaloni; erau mișcări ușoare, așa că nu tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în centrul de exploatare. Adică, să te asiguri că nu este... periculos. Androidul îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l pândea o făcu pe Ripley să uite de panică și să încerce să-l ajute așa cum putea. Acidul atinse pieptul și brațul bărbatului care urlă continuând să se despoaie de veșmintele de protecție, ca de niște piei năpârlite. Plăcile fumegânde căzură pe podeaua pe care acidul începu numaidecât să-l erodeze. Cabina se umplu cu un miros înțepător, arzând ochii și plămânii. După ceea ce lor li se păru o veșnicie, cabina ascensorului se imobiliză. Acidul perforase podeaua și picura deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]