2,159 matches
-
în franceză, dar cu un pronunțat accent străin: — Nu te obosi. Oricine ar fi fost, acum sunt deja departe și cel mai bine ar fi să plecăm cât mai repede. Ajută-mă să scot apă! Se apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de oră, o caravană mică se pregătea să părăsească puțul lui Ajamuk, îndreptându-se spre nord. Caravana era formată din trei cămile, pe care se aflau Laila, Aisha și Suleiman, încă patru încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin deșert. — Unde ne duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un loc sigur, îi răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în asemenea împrejurări. Sunt de acord, dar ăsta este felul de viață pe care ni l-am ales - și n-am făcut-o ca să radem de pe fața pământului o așezare de civili, ci ca să ne facem curaj când ne ajunge funia la gât. - Făcu un gest neîndoielnic cu mâna: Eu o să pornesc pe-aici prin jur, să vânez sau să fiu vânat, pentru că știu că dacă n-o fac acum, niciodată n-o să mai pot pune mâna pe o armă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o raită prin cartierele demolate, parcă Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine sau de pasăre. Cum să mai distingi speranța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dictează forma și substanța și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la baremul obișnuit, cînd toleranța devine natură și te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timp în mână singurul meu obiect nefolositor, un cristal de sare. Biserica e încă departe, aproape înghițită de frunzișul ruginiu. Se scaldă în soare. În umbra cărării e o femeie. Cu tuburi mici de vopsele în mână și cu niște funii ude pe braț, pe care probabil că le-a spălat, iar acum le duce să le usuce. Cred că cel mai bine ar fi să o întreb pe ea. Astea sunt niște tuburi de vopsele, iar astea - niște frânghii ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărît spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s-o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbîndu-se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într-o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brîu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de-o parte de ei. Ajungînd În pădure, se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire. șarinile formate din loturi și ogoare (sub
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1 pas = 6 palme = 1,310 m 1 funie = 20 pași = 26,200 m 1 pogon = 1/2 ha = 5000 m2 1 prăjină moldovenească = 179 m2 1 ha = 56 prăjini = 10.000 m2 1 falce = 80 prăjini Gavril Bădăluță (1900-1970), Caliopia - Galafira plecată din Lunca în 1929 RĂSPUNS la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aveau o rentabilitate scăzută. Costică Tomescu cunoștea bine situația morii de vânt a lui Gh. Boca, deoarece, ne spune el, când era vântul mare, era trezit din somn (era argat la Gh. Boca!) și trimisă la moară ca să țină cu funia aripile morii, că altfel sărea roata care învârtea piatra.54 Recensământul din 1912 a înregistrat, pe lângă populație, și patrimoniul comunei Filipeni: o moară cu aburi în Lunca și una în satul Mărăști Vale, și câte o moară cu țiței în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plecară capetele, apoi o privire dojenitoare îl reduse la tăcere, pentru tot restul ședinței, pe temerarul care părea să nu cunoască o regulă de conduită elementară în societate, aceea care ne spune că e lipsă de educație să vorbești de funie în casa spânzuratului. Jenantul incident a avut o calitate, a pus toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un țipăt ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clipă de Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de trupuri În mișcare. Continua să scruteze În beznă, căutându-și adversarul. Într-acestea, schelăria se legănă din nou, amenințând să se prăvălească la pământ. Dante blestemă neglijența cu care fusese făcută lucrarea, agățându-se din toate puterile de o funie. Apoi, cu un ultim efort, ajunse sus. Alergă peste scânduri ca să Îl ajungă din urmă și să Îl Înșface Înainte să cadă În gol. Nu Îl vedea, dar știa că acolo trebuia să fie, din moment ce ferestrele, spre deosebire de cum păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și de călduroase, și vara, și toamna încât să crească lucerna (cosită deja de trei ori) în grădina întinsă de nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o vorbă, după pomul plin de povestea aia despre teatru și despre talentul Loredanei, că nu poți să asculți și să nu știi. Era un pom roșu cu o sută de mii de brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căsătorit. Asta a fost cu fata mare și Maestrul. Vichi, nevasta lui de-a doua, parcă dormea, a trebuit să forțez eu situația, am să-ți spun cum. Nu vă cred!, se miră grădinăreasa, adăugând poveștii un râs ascuțit și funiei pe care o împletește o ceapă aurie, cum să nu afle o nevastă?, poate n-a vrut să arate că știe, n-avea nevoie de discuții... — A aflat ea, dar greu și numai pentru că am vrut eu. Uneori, ne suiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aur, sexul mă linișteșteee!!!... Haaaideți, doamna Loredana... de pe scaunul ei de nuiele, Neli se roșise de mai multe ori până acuma și, când aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]