581 matches
-
o marcă imprimată pe tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe scaune asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar o testare la Bristol scoase la iveală noi probleme pentru care era nevoie de noi ajustări, noi tăieturi și alte noi monologuri, la care lucră În ultima săptămână din noiembrie, Într-o Londră sufocată de o ceață plină de funingine, „groasă ca supa de mazăre“, care plutea pe deasupra străzilor precum o miasmă sinistră și care, chiar și la etajul al patrulea al clădirii din De Vere Mansions, impunea prezența lămpilor aprinse Întreaga zi. Chiar Înainte de a termina definitiv cu Americanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era un lucru sigur. Voia să fie departe de Londra, departe de oameni, petreceri, piese de teatru (mai ales piese de teatru); departe de lupta permanentă pentru atenție și succes; departe de zgomot și de trafic, de ceața Încărcată de funingine a iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci nu le-ar fi acordat nici o atenție. — Chiar dacă am menține incendiile sub control, tot ar afecta sistemele vitale, continuă Fletcher. Purificatoarele de aer nu sunt capabile să prelucreze excesul de monoxid de carbon rezultat din ardere și surplusul de funingine. — Deci, ce-i de făcut? — S-o păstrăm doar ca pe o ultimă soluție, spuse Fletcher. Asta ar fi recomandarea mea. Membrii grupului se priviră reciproc. În regulă, spuse Norman. Numai ca ultimă soluție. — Să sperăm că nu vom suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu voi obosi s-o tot repet. Repetiția e mama cuiva, eu iubesc mamele, e un sentiment dobîndit desprins din sutele de cărți situate-n dreapta mea și pe care le șterg c-o privire intelectuală de praful fericirii de funingine. De la Policolor. „Una dintre modalitățile cele mai bune de a recrea gîndirea unui om constă În a-i reconstitui biblioteca.” Marguerite Yourcenar. Sau În a-i citi cărțile pe care-ar fi vrut să le scrie. Înghesuite-n cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celular. Africanii n-ar Învăța nimic. În cvsidecedata Săptămîna, Oana Micu propune domnilor Paler și Ștefan Augustin Doinaș următoarele. „Domnilor și maeștrilor, lăsați politica În seama celor care și-au făcut din ea un ideal.” Un impetuos exemplu negru de funingine este Miron Cosma, căruia i-a spus o profesoară că seamănă cu Eminescu cu părul pe ochi seara pe deal, În consecință a-nceput să tot vină cu trenul, s-a apucat de asalturi, de poezie, s-a Îndrăgostit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i facă semn lui Patridge și să-i spună același lucru. Kay continuă să conducă mai precaut. Imediat ce dădu colțul În Hugh Street, apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de ajutor, domnule? i se adresară băieții gardianului, sau poate lui Kay. Le răspunse gardianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putem face rost de chei, avem voie să intrăm cum putem. E o treabă murdară, nici pe departe atît de palpitantă pe cît pare; camerele sînt făcute praf, covoarele distruse, oglinzile, cioburi. Probabil că din cauza conductelor, apa curge și transformă funinginea În mîzgă. Luna trecută am intrat În diverse case și am găsit lucrurile Înghețate: canapele, fețe de masă, chestii dintr-astea. Sau lucrurile iau foc. Aterizează o bombă incendiară pe un acoperiș - poate arde totul destul de precis, de la un etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe covor. Se uită Înapoi la Julia. — Mi-e teamă să Înaintez, zise ea. Nu pare sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
neblocat spre stînga și dădu colțul razant. Puțin mai departe putu să o ia din nou la stînga și să intre pe Dean Street. Aici, văzu pentru prima oară vîrfurile flăcărilor săltînd spre cer. Pe parbrizul dubiței apărură fire de funingine: pînze negre și fragile de cenușă plutind În derivă. Apăsă Îndelung pe accelerație și o luă Înainte; merse Încă o sută de metri, și drumul se blocă din nou. Scoase capul pe fereastră. — Dă-mi voie să trec! strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dogoarea focului. — Domnișoară Langrish, zise el... așa cum Îi spusese Înainte; de data asta, Însă, vocea Îi era blîndă, Înnecată și ciudată. Ea se uită la el și văzu cum Îi curg lacrimile pe obraji, lăsînd dîre strîmbe și albe prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uită la ușă, amintindu-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci Alec Își lăsase mîinile, În sfîrșit, și părea nefiresc de calm. Întîlni privirea lui Duncan și făcu un gest oarecum teatral - dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la ARP Îi pusese o pătură pe umeri să-i fie mai cald. Kay strînse pătura mai mult, apoi căută altceva În jur. Găsi ceva ce semăna cu un prosop de baie, dar era Îmbibat de apă și plin de funingine. Îl aruncă; apoi văzu o pernă: umplutura ei din păr de cal se risipise printr-o gaură din catifeaua Învelitorii. O puse Într-o parte a fetei, acolo unde credea că marginile ascuțite ale molozului ar putea s-o taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era camera lui Bibi, mă informă Paula pe un ton plat. Căldura aia trebuie să fi... Nici măcar nu știu ce căuta aici. Trebuia să fie lîngă piscină, cu toți ceilalți. Ridică păpușa și o așeză pe resturile de pat, apoi Îi șterse funinginea de pe mîini. Pe față i se citeau cînd durere, cînd mînie, de parcă i-ar fi murit un pacient drag din cauza incompetenței vreunui coleg. Am cuprins-o cu un braț și m-am bucurat cînd s-a sprijinit de mine. — Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
perete acoperit cu un subțire, fin și bine păstrat tapet de mătase, cu flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și uniforma murdară a unui căpitan: Urcă locotenente, orice mână de ajutor este binevenită. Avem nevoie de oameni pentru echipele de salvare. A murit multă lume... Unde mergem? Pe Griviței. Am înțeles că a fost rasă de pe suprafața pământului. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă în spatele casei. În grădina cu răsaduri găsește un crater uriaș. La început nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]