1,494 matches
-
trebuia să fie foarte atent dacă nu voia ca țiganul să-l simtă. De acum se afla destul de departe ca să poată schimba direcția și să ajungă chiar în spatele locului unde se ascundea vărul său. Coti la stânga și începu să se furișeze într-acolo. Era concentrat la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orientare, ajunsese în altă parte. Mai exista și posibilitatea că vărul său se mișcase din loc și atunci chiar că totul devenea explicabil. Se replie imediat și stabili noua direcție în care trebuia să meargă. Începu din nou să se furișeze spre locul unde presupunea că se află Burcilă. De data aceasta, mergea mult mai atent ca să nu piardă direcția. Avea urechile ciulite astfel încât să prindă orice sunet ar fi făcut văru-său. Din când în când, se oprea și își ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci continuă să se furișeze atent în tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât mai puțin zgomot, temându-se de nici el nu știa ce. Mergea de câteva minute când auzi țipătul, departe în urma lui. Era vocea slabă a unui copil speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea că este mult mai aproape de ei acum. Clipi din ochi și privi din nou. Nu era nici un dubiu, negura venea spre ei. Două prelungiri subțiri se furișau pe marginile drumului, căutând să-i ia prin învă luire. Situația era periculoasă, nu-și dădea seama ce se întâmplase dar, dintr-o dată, bestia îi putea vedea. Pentru prima oară în seara aceea se simțea în pericol. Din păcate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
convingă de meritele lui vor sfârși prin a deveni, din cauza repetării, indiferenți la metodele și procedeele folosite. Și într-un caz și în altul, va exista câștig din start. Datorită șperaclului divagărilor, somnul reușise să deschidă o ușă, să se furișeze pe un coridor și apoi să-l facă pe comisar să viseze că ministrul de interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nobil al lui Arrigo: păcălit și dânsul, ca ultimul țăran de pe câmp, de vulturul acela de Brandan. Într-acestea, i se păru că aude un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmeze și se Îndreptă spre Priorat. O coti la dreapta pe o străduță laterală, spre râu. În fața lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo ca și când tocmai atunci ar fi intrat. Aceștia nu păreau să observe că sosise, prinși cum erau să urmărească din priviri mișcările celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut o părticică din ființa sa, una pe care n-avea să i-o restituie nimeni, niciodată. Iar o dată cu ea și-a pierdut și capacitatea de a o regreta. Eleanor a fost, să zicem, ultimul caz când răul s-a furișat aproape de Amory sub masca frumuseții, ultimul mister straniu care l-a prins În mrejele fascinației și i-a făcut zob sufletul. Cu ea, imaginația lui a luat-o razna și din această cauză au mers noaptea sus, pe coama dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu le poți da un nume fals? - Nici o șansă. M-am Înregistrat cu numele adevărat. În afară de asta, m-ar descoperi după numărul carnetului de șofer. - Zi-le că sunteți căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă mai populau străzile orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și dușmani, mai erau încă cineva, în timp ce astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nu‑i cuțitul, e sula, fără nici un dubiu, fiindcă un cuțit arată altfel. Ăsta e, ura, l‑am prins! Hans e încă prostit de‑a binelea, dar Rainer a înțeles corect chemarea „Acum!“ de adineauri. Ușor ca aripa fluturelui se furișează pe la spate și extrage portofelul din buzunarul de la piept al victimei distrate; acesta se află - ca de obicei în cazul dreptacilor - în buzunarul din stânga de la piept. Ăsta n‑ar observa nimic nici dacă i‑ai pune o bombă. Nu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reușesc să iasă din sine. Rainer spune: nu din sine, fiindcă omul are nevoie de un partener, de un tu. Partenerul este el, tu‑ul este Sophie. El spune nu, iar fără acest partener ești singur. O pisică tigrată se furișează la deal ca să pândească o gaură de șoarece. Anna cântărește scurt ideea de‑a ucide și pisica, dar n‑o face pentru că e slăbită din cauza vomatului. Își mușcă încheietura mâinii până aproape că‑i dă sângele. Rainer îi urlă Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Germania, dacă la asta vă referiți. Nu, dar oricum mă bucur să aflu asta. Nu, ceea ce voiam să zic e: cât de bun sunteți la a observa lucruri? — Haideți, Frau Lange, nu trebuie să procedați precum o mâță care se furișează în jurul laptelui fierbinte. Atacați direct. Am așteptat un moment, privind-o cum devine stânjenită. — O să zic eu în locul dumneavoastră: vreți să știți cât sunt de bun ca detectiv. Din păcate, știu foarte puține despre treburile astea. — Nici nu există vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea avea o excelentă priveliște spre bucătării. La optzeci de mărci pe zi, era cea mai ieftină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în jurul coralilor peștișori a căror pieliță 3pare metalică, rolul acestora fiind de,,paznici''al coralilor. Cu toate că s-adovedit a fi gustoși , pescuiul acestora este interzis.În Golf ,uneori întâlnim ,,musafiri''precum Carharinus -un soi de pește depradă și foarte rar se furișează și o balenă, dar aceasta nu prezintă vreunpericol pentru oameni.Vizitând această ,,grădină multicoloră'', rezervația coralilor - se deschideîn fața noastră o lume plină de farmec,culori.O lume a basmelor...,,a basmelor marine''. Referință Bibliografică: Corali / Paul Leibovici : Confluențe Literare
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
milă a buzelor înghețate într-o metaforă falsă, vers, într-un poem al minciunii, și trup răstignit în uitare, nimic pe falii de timp, când culorile strigă în peștera așteptărilor? asta ești fericire? cine ești, umbră cu trup de femeie, furișându-ți picăturile de vopsea printre speranțe? cine ești tu, închisoare a iubirii? colivie a încercărilor cerului într-un pumn de pământ? ...strigă armăsarul mușcând zăbala, înainte de-a-și frânge trapul, în barierele de gheață ale umanului... Referință Bibliografică: cine ești
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
îți alung oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă furișez în odaia gândurilor tale să mă contopesc cu visele-ți care-și așteaptă rândul la fericire. Referință Bibliografică: Să-ți fiu singura rază / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
se împărtășesc de suferința separării pentru o vreme, de cei iubiți. „Pâinea mea sufletească” „Merinde pentru sufletul trudit de spasmele acestei schimbări mi-a fost din nou, Cuvântul Sfintelor Scripturi. Dimineață de dimineață, înainte ca forfota zilei să înceapă, mă furișam afară, pentru plimbare și rugăciune, ca apoi, în liniștea biroului meu, să meditez la câte un verset biblic, pe care mi-l oferea calendarul deschis pe masa de lucru. Așa s-au născut aceste scurte meditații, care poartă în ele
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
premii unul și unul or să primească doar branză-olandeză și franțuzeasca mâna întind printre uluci să iau din vecini câteva nuci. cand mișcă din ochi motanul când toarce, de pe-o parte pe alta mereu se intoarce Chiț-Chiț apare, mă furișez motănelul viclean iar îl fentez și intru vesel cu poftă mare de joacă pe fermecata șoriceilor poartă. Referință Bibliografica: Țara șoriceilor / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul ÎI, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
mai cânt în palmele deschise, În care te aștept să-mi strigi tăceri, Cu țipete arzând, pe pielea-mi scrise Să-mi liniștești uitările de ieri. Mi-e clipa ascuțită-n noduri strânse, Secundele se-agită fantomatic, În ochi se furișează frici pătrunse, De tine într-un amalgam cu gust cromatic. Hai, vino în pădurea mea cu lună plină, Pe-o filă de poveste-ntr-un ecou, De dincolo de noi și de-a mea vină, Hai, vino, să ne inventăm din
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]
-
soarele s-a stins pe cer pentru acei ce temnița-nfundară, părea că-n lumea asta pier doar netovarăși goi pe dinafară. Și brațul bolșevismului-narmat păzea-nchisori secrete cât o țară, ca nici un plâns tăcut și sugrumat să nu se furișeze înafară. După detenții maraton de ani și ani cu zeghea-n spate, doar firile oțel-beton se mai nutreau cu libertate și-n grele clipe când la “neagra”, și timp și spațiu se poci, doar inima în piept striga: „Veni-va
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]