644 matches
-
cultură”, „Viața literară”, „Azi”, „Vremea”, „Gândirea”, „Eu și Europa”, „România literară”. Este greu de spus dacă angajarea sa la revista „Sfarmă-Piatră” (1935-1938), apoi la „Porunca vremii” a fost efectul sau cauza orientării spre ideologia și practicile extremei drepte. Exprimându-se furibund, în numele unui „naționalism integral”, „sănătos”, el crede că vehemența limbajului și negarea generală pot fundamenta o nouă ordine socială. Desființează dintr-un condei pe cei patru „titani ai cugetării iudaice: Marx, Freud, Bergson, Einstein” și se arată profund scârbit de
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
să vorbim. Michael Shafir a scris la un moment dat, pentru revista pe care o publica „Europa Liberă” cândva - se chema Perspectives on Eastern Europe -, un articol cu titlul „The Open-Minded Politologist and His Enemies”. Între altele, cita din textele furibunde, vitriolice, ale lui Vadim Tudor. Mircea Mihăieș: Putem vorbi deja de o recurență: un politician care și-a construit popularitatea tocmai prin astfel de lucruri sinistre are totuși momente de calcul politic. Când ești Vadim Tudor, care și-a Înălțat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
90, profesorul Ken Jowitt vorbea despre apariția „mișcărilor furioase”. Există exemplul a ceea ce s-a Întâmplat În Bolivia la căderea guvernului: o movement of rage. Aceasta era sintagma folosită, „mișcări de furie”; o combinație Între elitele incompetente și o gloată furibundă reprezintă un pericol major pentru noile democrații. Pe la mijlocul anilor ’90 s-a dovedit că aceste mișcări nu s-au produs. Ele au avut loc până la un punct În Iugoslavia, dar În general au fost evitate. Profesorul Jowitt Își explică acest
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
zadar în jur și scrutând pădurea. Se priviră apoi pierduți, în vreme ce chipul lui Balamber își luă o expresie cumplită la vedere. — Dar... era aici acum o clipă! zise Odolgan, deschizând brațele și privindu-l cu un aer vinovat. Balamber era furibund. Și mai avea un motiv să fie așa: ceva mai înainte, văzând complicațiile neprevăzute, i se păruse potrivit să amâne uciderea lui Audbert. Se gândise că le-ar fi putut fi de folos în cazul în care, după fuga copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îți amintești de mine, sper! — Bineînțeles! Nu te-ai schimbat mult, adevărat. — Tu, în schimb, da. Când te-am văzut ultima dată, aveai tunica murdară toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ești un ambasador și poți refuza să te bați în duel. Poți desemna un reprezentant dintre cei mai buni soldați ai tăi. Prompt, Mataurus făcu un pas în față și propuse să fie el cel ales, însă Sebastianus, exasperat și furibund, nici nu vru să audă. Nici vorbă! spuse hotărât. Dacă trebuie să fie un duel, eu o să fiu cel care se luptă. Nesigur, cu mâinile în șolduri, Gundovek îl fixă pentru câteva momente, mușcându-și buza de jos, și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu cele ale lui Atila la miazănoapte, la Onegesius sosise un furibund Geremar, de la care aflase că Audbert, în loc să se întoarcă la scroafa lui, apăruse într-un mod de necrezut la Genava, unde îl demascase pe Gualfard în adunarea capilor burgunzi. Balamber scăpase cu bine, doar cu o baie zdravănă, fapt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de iarbă îngrădit cu ziduri dezgolite, unde erau priponiți mai mulți cai. în apropiere, hunii ridicaseră două corturi mari, dintre care unul era deja în flăcări; în timp ce câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului furibund al dușmanilor lor și se găsiră curând țintuiți cu spatele de îngrăditură, în care caii alergau acum și se izbeau cu violență, sub o ploaie de săgeți și de sulițe, tăciuni arzând și proiectile felurite. — Așa! Așa! Omorâți-i! Omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi se scutură: — Să-i urmărim? Unde? în pădurile alea ne-ar măcelări pe toți. Era furibund, și nu doar pentru batjocura pe care i-o adusese succesul dușmanilor, ci mai ales pentru eșecul pe care acesta îl reprezenta pentru proiectele sale. Genava îi apărea acum mai îndepărtată decât yurta sa din Panonia. Odolgan încuviință: — Eu... l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl uimise peste măsură era forța incredibilă pe care ea știuse să o extragă din ura sa pentru a se opune și a lupta, cu curajul și abilitatea unui bărbat, pentru poporul său și pentru răzbunare. O revedea, splendidă și furibundă, la ultimul asalt, după aluzia plină de ranchiună pe care o făcuse la violul căruia îi căzuse victimă. Ciudat că, în tot acest timp, ori de câte ori se gândea la prima lor întâlnire, nu-i veniseră în minte toate posibilele urmări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu... L-au adus aici așa de la temniță. E un bagaud și... — Măcar ți-au dat cheile de la lanțuri? Soldatul răspunse că temnicerul avea cheile și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l eliberară pe prizonier, care, între timp, nici nu suflase, mulțumindu-se doar să fixeze desenele mozaicului de pe pardoseală. De îndată ce dispărură cei doi din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vor s-o deschidă! O clipă mai târziu, se înmuie și rămase fără viață pe lespezi. întrucât, urmând o străveche măsură de prevedere din ingineria militară, casele nu se ridicau la o înălțime prea mare în spatele zidurilor, agitația acelei încăierări furibunde nu atrăsese imediat atenția locuitorilor din clădirile învecinate, astfel că primele strigăte de alarmă și de spaimă începură să se audă de-abia acum. Nimeni, însă, nu alerga în ajutorul puținilor care se luptau cu disperare pentru salvarea cetății; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin surprindere de acel atac neprevăzut, barbarii se retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus savură - dincolo de orice rațiune - iluzia victoriei. Porniră să-i urmărească, dar își dădu seama doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus savură - dincolo de orice rațiune - iluzia victoriei. Porniră să-i urmărească, dar își dădu seama doar mai târziu că grupul său, după lupta aceea scurtă, dar furibundă, era acum practic înjumătățit. Mai mult, ajuns la o răscruce, putu vedea ați barbari roind către piață pe o stradă paralelă. Trebui să întindă brațul și să-l tragă înapoi pe uriașul bărbos, care, în furia luptei, se ducea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ia caii de rezervă, de la servitorii lor. Un du-te-vino neîncetat și frenetic, în urma căruia cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre mersul bătăliei. Toți cei care veneau din linia de front vorbeau despre o luptă furibundă, cu un final neclar: după câte se părea, alanii și burgunzii, în dispozitiv compact, rezistau oricărui atac, copleșindu-i cu o ploaie de săgeți pe războinicii hiung-nu și provocându-le pierderi serioase, în vreme ce sus, pe colină, Ellak nu înainta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă a lui Valamir sosi în galop de la Atila, aducând o veste care se răspândi fulgerător printre huni: Theodoric fusese ucis, iar în jurul cadavrului său se stârnise o învălmășeală furibundă, căci vizigoții, care până atunci păreau a fi în superioritate, se adunaseră acum în dispozitiv de apărare și nu aveau de gând să lase rămășițele sale pământești în mâinile dușmane. Balamber tocmai discuta cu Odolgan despre asta, când sosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care între huni și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate a lui Atila: a doua zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al goților asupra taberei lor fusese respins cu o furtună de săgeți; Thorismund însuși căzuse de pe cal și, rănit la cap, riscase să fie terminat ori capturat de dușman. încă din zorii zilei, războinicii lui Atila se adunaseră pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de nesupunere, erau trimeși forțat, să muncească gratis...!! Având la bază acest stupid act normativ, milițienii, agenții civili ai securității, unii bătrâni cărora li se oferea o sumă de bani derizorie și te miri ce alt informator, Începu o vânătoare furibundă oferind subiecte caraliilor ce arestau umplând la refuz tribunalele, ce la rândul lor judecătorii, pronunțau sentințe fără drept de apărare al așa zisului inculpat, zi și noapte În trei schimburi...!! Daca aveai neșansa să pleci de acasă fără un act
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect dezbrăcat, se interesă. „Ai plătit fetei...?” „N’am plătit...De fapt nici nu m’am gândit...” „Bine... Oferă fetei două sute lei. Am să te rog să mă aștepți la șantier, eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permanentă criză de timp...! Anii au zburat Într’o așa manieră Încât iată-mă ajuns În pragul bătrâneții la un pas de vremea când societatea se va descotorosi de mine, izgonindu-mă la pensie. Ce oare am realizat din această furibundă alergătură? Nimic...! Ascultă la mine băiatule. Orice clipă de relaxare, constitue o contribuție de prim rang În favoarea vieții! Acesta-i purul adevăr...!!” Mai mult ca sigur, În filozofia sa Gică Popescu avea dreptate. Însă el, nu avea de unde să cunoască
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a demonstra solicitantului motivul...! Nici un membru al acestei hazardate comisii nu-și putea permite să aplice pe rezoluție pozitiv Încât, dacă cel plecat nu se mai Întoarcea În țară - mai mult, va declanșa la postul de radio „Europa Liberă” o furibundă campanie de dezvăluiri spectaculoase la adresa tiranilor din fruntea țării - cel ce dăduse aprobarea era acuzat de complicitate cu evadatul, fiind arestat și interogat de multe ori trimes și la Închisoare...! Având cunoștință de această incredibilă filieră prin care cererea lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține ea. Școala se rușinează de ideea că el ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]