3,503 matches
-
stors lacrimi. Nu mai era omul furios și taciturn care nu reușise s-o impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta liniște care se lăsă, se putea auzi vântul rătăcind ca un câine de pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine făcându-l. Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului cum rămânea? —Ești prima persoană căreia i-am povestit, am recunoscut eu, În timp ce lacrimile mi-au inundat brusc ochii. E un Început de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am spus, arătându-l pe Hunter. Haideți la el să-l luăm. Ne-am ridicat cu toții, dar, În secunda În care Marci a văzut-o pe fata Harajuku, s-a oprit și s-a uitat fix. —In-cre-di-bil! articulă Marci. Părea furioasă. —E cu Sophie D’Arlan. Ia uitați-vă la ea! Cum Îi atinge brațul, șopti ea, În timp ce noi toți traversam Încăperea, Îndreptându-ne spre ei. E o mare cochetă, flirtează Întruna. Nu-mi place să bârfesc, chiar deloc, știți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
psihicul, i-am replicat: —E foarte Însărcinată. Zicea că te-a văzut cu două weekend-uri În urmă, Hunter. Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — În călătoria ta secretă la Londra. La celălalt capăt al firului se făcu liniște. Furioasă, am deschis frigiderul și mi-am turnat un pahar de șampanie dintr-o sticlă Începută. Am luat o Înghițitură. Nu s-a Întâmplat nimic. Nu mă simțeam plăcut amețită. Poate că Salome avea dreptate În legătură cu șampania: nu funcționa. Pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data următoare. Am de gând să merg În prima săptămână din noiembrie. Asta te-ar mai Înveseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân furioasă pe el la nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el, cât de minunat arăta, așa cum stătea acolo ghemuit lângă mine, somnoros. L-am sărutat. Poate că puteam să renunț la toate acuzațiile de rea purtare, chiar din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă temeam de răspunsul lui Marci. Era ceva care avea legătură cu primirea unei bijuterii de la el și apoi plecau Împreună undeva. —Undeva? Unde? am Întrebat, sfârșită. Nu știu, dar sunt furioasă pe ea... să se poarte astfel. După ce eu, foarte generoasă, i-am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care le dau altora“. —Bo! Îl iubesc pe Bo, zise Marci. Nu ți-a spus că sistemul tău imunitar e la pământ? — Da, mi-a spus că suprarenalele sunt suprasolicitate, dar eu știu de ce mă simt atât de dărâmată. Sunt furioasă rău. Lauren nici măcar nu mă lasă să-mi sun soțul, m-am plâns eu. Are dreptate. El are neapărat nevoie să-și dea seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot să n-o întreb - tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis soțul după ce mi-am ucis și fiul, n-ar fi normal să fi fost cam furioasă că un plagiator imbecil, puturos, iresponsabil și lacom a aruncat o bombă care a distrus tot ce-am iubit? Dar tot așa cum, ipotetic vorbind, ar fi putut să-i ucidă pe soții Stuart. — Ideea e, zice, că această Carte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
internațional de teatru și de unde au plecat spre scenele centrale ale țării actori ce-au făcut din meseria lor o cale regală. Și tot acolo auzisem că locuiește un scriitor ale cărui cărți, citite în anii '80, prin personajele lor "furioase" iubind mai degrabă tandru decât tumultuos, prin atmosfera de uzină din cele câteva pagini unde cuvântul de ordine era "noi muncim, noi nu gândim", dar mai ales prin curajul care încă mai răzbătea dintre rândurile rămase în urma foarfecelor cenzurii, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți emoții? rîde femeia, uitîndu-se la ceas. La ora asta, cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai repede discuția, să n-o mai țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu ne lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner, întrebîndu-l din priviri unde e toaleta. Intră după o bucată de zid, dar se întoarce imediat, furioasă, în timp ce copilul țipă, lovind-o cu mîinile peste obraz. Cînd se apleacă și schimbă olița, luînd-o pe cea albastră, copilul tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
haina îmbrăcată doar pe o mînă, Radu se întoarce în ușă: De ce, mă rog?! Pentru că el nu-și așteaptă soția ca un adolescent îi spune Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Oala! S-o ceri înainte, nu după ce-i dai drumul. Lasă-l, nu mai fă panaramă spune bărbatul, reușind să-l facă pe celălalt copil să uite de cîine. Mă duc după ceai. Vrei să bei ceva? Otravă răspunde femeia, furioasă că băiatul nu stă cuminte, să-i poată încălța ghetele. Nu mi-i lăsa pe-amîndoi pe cap. Soțul ia copilul în brațe și se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja a atras atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies din pepeni și-ți scot coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
slăbindu-l comparația asta e banală, e prea uzată; pornește din intenția de-a face un compliment unei femei tinere, spunîndu-i că, mai degrabă, poate fi considerată soră cu propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia că am venit la tine ca să... să... să fiu ținta gesturilor tale vulgare?! Surîsul lui Mihai, calm, senin, înmoaie furia femeii: Gesturile, judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare pot fi intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba dimpotrivă! exclamă Mihai furios. Vă rog, să vă dau haina adaugă pe un ton calm, întinzînd mîna spre blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]