458 matches
-
speranța că n-o să ne ducem degeaba. Filmul este făcut de un regizor care merită toată atenția. Aș fi bucuros dacă ai accepta invitația. Impulsul de moment o îndemnă să refuze, pleoapele îi erau grele, umflate ca de plâns, o furnica somnul, putea să pretexteze o migrenă, o stare febrilă, ceva, indiferent ce, numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se îmbrace. Alo, insistă el, m-ai auzit? Ești pe fir sau am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară. A întrebat-o dacă nu poate merge pentru trei zile cu ei pe munte aveau un loc liber în cort. E mai bine când sunt mai mulți, a adăugat. Carmina a acceptat repede, prea repede, sângele aproape că a furnicat-o prin vene. A început să-și caute blugii, i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o metamorfoză și doar îi cumpărase cu opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă dor toate, dar și Îmi plăcea. Până la urmă am găsit căruța, m-am urcat În ea și m-am ascuns sub o pătură pentru cai. Pentru prima oară În viața mea, m-am simțit ciudat. Ca și când m-ar fi furnicat ceva pe dinăuntru. Ca atunci când ai băut prea mult sifon, știi? Cu niște ochi pe care nu-i mai văzusem niciodată, Dora Îmi cercetă gura. — N-am mai povestit asta nimănui. Tu ești primul, Anton. De fiecare dată când Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cioroi și stâlcește spaniola; la domn Persky, ăla cu surâsu dă cutie poștală și biciclete, că pare o broască râioasă sub apă; la doamna Mariana Ruiz Villalba de Anglada, cu subțirimea care o obligă la ea Patou, și la bietu furnic Leopoldo Katz, care face pă secretaru lu doamna și tu piu tosto Îl iei dă japonez. Ca să Închiză fleoanca chiar la ăl mai hămesit, orișicând putea s-apară Copilu dân Centru, impresaru dă mari sucese, regele nencoronat dân capitala noctambulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deși nici acolo nu-mi mai plăcea finalul forțat, cu un bărbat amenințat de inaniție care suge lapte din sânii unei tinere femei. Fără să știu, eram obosit de drum, de urcușul de la gară cu geamantanul în mână până în dealul Furnica unde erau vilele destinate tuturor artiștilor. Chiar în aceeași zi vroiam să mă și apuc de scris! "Mai e și mâine zi", mi-am spus amintindu-mi de frumosul final din Pe aripile vântului când Scarlett, copleșită de loviturile pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
desimea aceasta a lui Israel, doar în Broscărie s-au pripășit câțiva români, funcționari mici, odagii, și puțini nemți; un cârnățar, câțiva dubălari. Încolo, pe ulița mică, pe ulița jidovimii, pe ulița școalelor, pe ulița strâmbă - se înmulțește, crește și furnică în lumina soarelui un popor sărac, care-și duce încovoiat năcazurile, își vorbește netulburat jargonul și se închină Dumnezeului său. Sunt acolo căsuțe vechi și joase: din uliță trebuie să cobori două trepte ca să dai într-un miros greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl privea uimită dintr-un colț și l-a auzit spunând: —Vă rog să nu vă supărați... am fost trimes aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-am mai văzut de atunci și nu-l voi mai vedea. Îi rămân totuși prietin întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
folosește moartea primogenitului său? Vrea Domnul Dumnezeu, în mânia sa, să-i întoarcă brațul spre a zdrobi pe alții? Să fie vinovată aceea care-i dă pe pământ fericirile raiului? Sau vor fi fiind vinovați alții dintre atâți răi care furnică în umbra Porții? Mișelnică e făptura omenească și mânia fără frâu îndeamnă în anume ceasuri pe domnii lumii să dea drumul izvoarelor de sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai prețul ouălor. Și, când deschidea gura, repeta de câte ori avea prilejul aceeași frază: "Faci dacă ai energia necesară". Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuță nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta, s-o aud oftând, făcîndu-mi reproșuri, rugîndu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
colegii vorbind despre iubire ori ceea ce socoteau ei că trebuie numit astfel și despre fete și femei, cu o dezinvoltură care îl făcea să se simtă inferior și plin de invidie, și în egală măsură, simțind o nerăbdare care îi furnica trupul - și căreia mai târziu, când avea să înțeleagă altfel lucrurile, îi va spune excitare -, ca atunci când unul din ei, la care venise să împrumute o carte, s-a apucat deodată să-i vorbească despre o colegă a lor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mirosit și eu. Și după asta mi-a venit, așa, să tot miros și să dau cu gheara. Și, din ce dădeam cu gheara, din aia miroseau ele mai tare. În mod cert, au un drog puternic. Prea m-au furnicat și m-au răscolit! Ah, dar uite că stăpânul a mai reușit să scrie o frază!... Și acum încă una!... O trage pe nesiguranța locuitorilor din București și din Iași - unde o mai fi și orașul ăsta, că stăpânul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar prea literalmente) pe domnul Gonzalez, ca reprezentant intern al companiei Levy Pants. Acest dușman trebuie pus la punct. Una dintre cele mai puternice organizații pentru drepturi civile mă va acoperi, fără îndoială, cu lauri. O durere aproape insuportabilă îmi furnică degetele ca urmare a acestui scris supraabundent. Trebuie să las jos tocul, instrumentul meu de adevăr și să-mi țin mâna invalidă în apă caldă. Intensul meu devotament pentru cauza justiției a dus la această lungă diatribă și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pansamente, de parc-ar fi fost o belită de mumie. Un puțoi de vreo nouăsprezece, poate douăzeci de ani. El și cu Marty au pus la cale o grămadă a naibii de mare de furăciuni. Danny simți cum îl furnică pielea, deși băiatul n-avea cum să fie asasinul: un tânăr din ’43-’44 nu putea fi cărunt și între două vârste în ’50. — Ce s-a întâmplat cu amicul ăla, Chester? Nu știu, da’ zău că pui o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ieși din abatorul tapițat. Se sili să nu alerge la mașină, rotindu-și ochii ca să observe dacă îl vede cineva. Nimeni. Griffith Park era la un kilometru și jumătate de-acolo. Își scoase mănușile de cauciuc, simți cum îl furnică mâinile, apoi demară. *** Două mașini de poliție, în alb cu negru, i-o luaseră înainte. LAPD. Danny parcă lângă ei, la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. O pânză subțire ca de păianjen i se așezase pe urechi și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
explicația trivială dată de Lia: „— Ce să fac dacă nu mă mai satisfaci? Eu am nevoie des de așa ceva, știi bine, și tu nu prea mai ai timp. Spune și tu ce să fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste, se așază la masa de scris. O metoda de al plictisi pe spectator Flavius Lucăcel, autor al volumului de teatru Trilogia spațiului închis (Eikon, Cluj-Napoca, 2006), a găsit o metodă sofisticată de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei rămâne de nimic. Nu-i mereu vreme frumoasă, Va veni iarna geroasă. Greierele: -Cri, cri, cri, ciudat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a trece vadurile frontierei de pe Prut și după căderea serii, caii jertfiți Răsăritului, încă o dată, ca și cei din Cotu-Donului, erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cine petrece o astfel de situație de spaimă de Moarte și în care deodată se împletește un fir de speranță, se știe că simte altcumva, decât ar fi starea omului fără de griji: că privirile îi ard, oasele sale, crescând, îl furnică, sângele îi cântă ca viorile, clinchete de argint îi trec prin coșul pieptului, lacrimile și șuvițele de bucurie șiroiesc pe fața lui, precum și pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]