815 matches
-
de colonelul Leonov apoi de căpitanul Lukianenko. Nu se știe din ce hrube sau găuri de șobolan au apărut primii amici ai ocupanților, minoritarii evrei care, (conform documentelor originale pe care le-am studiat cu mare atenție) au început să gâdile orgoliile sovieticilor declarându-se cei mai aprigi...comuniști de-ai locului! Îmi permit să spun că a fost o minciună gogonată, deoarece prin cercetarea arhivei fostei Poliții de Siguranță, care de obicei nu glumea atunci când venea vorba de mișcări subversive
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prilejuite de sărbătorile negre ale Ceaușeștilor, ori altele ce s-ar fi voit dedicate Unirii, dar care au fost departe de istoricul eveniment, pe recitatorul înflăcărat de demagogie care-și asumă, cel dintâi după Adrian Păunescu, nefasta răspundere de a gâdila orgoliile celor doi conducători abia numiți, nu l-a sancționat nimeni în niciun fel. Crizele sale de antisemitism, care au produs consternare în rândul oamenilor de bun-simț din țară și de peste hotare, au fost asimilate cu multă bunăvoință de cercurile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
programul său electoral. Nu trebuie uitat că un asemenea instrument de produs stupidități trebuie plătit și bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrășăminte el are nevoie de Mercedesuri cu tarif redus pentru că în Dacia i se apleacă; vrea să fie gâdilat la găoz și, mai ales, să fie întâmpinat cu pun-te masă, scoal-te masă! Că mațul său cere! Din Pașcani până-n Constanța, de la Satu Mare la Craiova se aude guițatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd omușorul. Ce faci? întreabă Luca. Vreau să vărs, răspunde Duhan. Nu, ține în tine spurcatule! Mănîncă-ți supa dracului, e opera ta. Dar Duhan n-a pățit nimic. Nici dureri de burtă, nici n-a vomat și nici măcar diaree n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cruce și ies din cabină, pe deplin convins de succes, pun votul în lădoi, mai zic un "Doamne ajută!", dau ștampila și îmi recuperez buletinul. La biserica de vizavi încep chiar atunci să bată clopotele. Sunete grave și plăcute îmi gîdilă urechea și mă conving că este un semn divin pentru favoritul meu care sigur iese europarlamentar. Îmi mai fac cruce o dată, mă uit cu o privire imploratoare la Sfînta Biserică și din nou mă adresez cu tot respectul Domnului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins să aud după slujbă o mică cuvîntare într-o molcomă moldovenească. Avem oaspeți din Iași... domnul primar... înfrățire... Ce frumos mă gîdilă la urechi cuvîntul părintelui și mîngîierea vorbelor sale îmi alungă oboseala. Părintele mă îmbrățișează și refuză să-i sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat puțin românește. Părăsesc Sant'Oreste, fericit că am asistat la procesiunea Sfînta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-l îndemnam "hai, fundul sus, că se termină asfaltul" iar el parcă era chior. Noroc că panica a prins și piloții și au tras de niște mînere în mod bărbătesc, astfel încît capetele scaieților n-au reușit decît să gîdile burtoiul gîndacului zburător, dar total ineficient. La aterizare a fost fain de tot și un copil greco-român nu s-a putut abține: Am scăpat și de data asta, mami! Mă rog, eu am convingerea că voi scăpa mereu, chiar dacă alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu era vădit emoționat. Pe terasa umbrită era așezată o masă din plastic și două scaune, tot din plastic. Erau însă foarte comode. Cafeaua a fost făcută surprinzător de repede și două ceșcuțe din porțelan japonez (nu chinezesc!), pline ochi, gîdilau timid simțul olfactiv, cu mirosul acela inimitabil de cafea Serrano. Sticla de whisky pe care am adus-o este desfăcută pe loc. Pahare, gheață și... poftă de vorbă. După cîteva clipe, alcoolul ne predispune spre povești. Am început eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vreodată. Mai stă în blocul ăla un tip care crește porumbei pe balcon. Pe lângă stolul lui, are și un stol de porumbei. Ăsta probabil n-are serviciu, pentru că îl văd mai mereu pe balcon, cum sărută porumbeii în cioc, îi gâdilă sub aripi, le suflă în cur. N-are serviciu ziceam, dar mustață are. Cam toți din cartierul ăsta de țărani urbanizați la apelul de seară au mustață. Îi comunic constatarea asta Mirunei, care lângă mine, în pat, râde de se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că, atât de necesara solidaritate este văzută de dl Breban într-un chip emblematic pentru gândirea Domniei sale: unitate de fier în jurul lui Nicolae Breban. În lipsa unei asemenea structuri - incluzând mica și marea curte, periuțe umane ori electrice de lustruit și gâdilat orgoliul, pelerinaje etc. - nu se poate vorbi de solidaritate. Lumea anecdotei urmează ori chiar anunță desfășurările politice. Astfel, în „Era Ceaușescu”, odată cu dezvoltarea celui de al doilea pol al dictaturii, Elena, de la sloganul oficial: „Trăiască PCR, în frunte cu tovarășul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
acest amabil și discret loc de rendez-vous, accesibil tuturor pungilor și reconfortant pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului lor de iluzii. „Concentrați-vă, vă rog, concentrați-vă!“, interveneau patroa nele cu sugestiile lor stăruitoare sau cu infama lor dexte ritate de a gâdila sărmanele simțuri ofilite prin mijloace manuale, labiale, bucale sau digito-anale, În crearea unui fals climat de lubricitate, ori de câte ori vreun plicticos fenomen de inhibiție sexuală sau vreo prostată buclucașă puneau În situație dificilă pe nefericitul client. În după-amiaza zilei de 4
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De când cu "Podul" ista, am ajuns circ: "Atlet de renume mondial!" Un "circ" ce va rămâne în istorie! spune Țamblac. M-am umflat, îs numai puf și fulgi, râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O santinelă, de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a vizitat, când devenisem deja critic cunoscut, ca să-i apreciez niște încercări literare), colegii noștri, pe care îi ațâța să mă trateze cu sarcasm, chiar să mă atace cu puterea a doi, să mă trântească la pământ și să mă gâdile până țipam după ajutor. În orele de gimnastică, în sală, mă refugiam sus pe spalier. Mă numeau Greta Garbo, ceea ce îmi plăcea și nu-mi plăcea. Eram considerați toți patru ca alcătuind un grup unitar. Ceea ce ne unea era sadismul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Totu, cerându-i instrucțiuni suplimentare pe care să le am în vedere; cu nonșalanță, ministrul mi-a spus că știu eu mai bine ce am de făcut și am plecat cum am venit; flatarea pe care o afișa mi-a gâdilat orgoliul, dar nu mi-a mirosit tocmai bine, pentru că, dincolo de ceea ce știam eu pe fond, existau lucruri pe care nu aveam cum să le cunosc și mi-ar fi prins bine să-mi atragă atenția; dar el s-a spălat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din care se fabrica hârtia de ziar. e.b. Vestejiți-i pe puturoși! Necula a supralicitat intervenția sa În favoarea jurnaliștilor de la oficiosul partidului comunist - cuibul de șnapani Vaslui - , citând câteva titluri din numărul 1954/10 decembrie 1974, care i-au gâdilat În mod foarte plăcut urechile: „Munca de zi cu zi - semnul profundei rezonanțe al Înaltului forum al comuniștilor”, rubrică permanentă ce conținea „...articole cu succese și realizări din diverse domenii social-economice”, după cum precizase paznicul vorbelor spuse la șpriț, Între două
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
civilii suntem cei care le redistribuim din veniturile noastre și pentru pensii și pentru sănătate). Ei aveau acces la „bunuri rare”, de la vile de vacanță la ciocolată chinezească și banane în ultimii ani de dictatură. Aveau și prilejul să își gâdile dorința de putere fiindcă mulți oameni erau la mâna lor. Se credeau posesorii unei cunoașteri ezoterice, își puteau satisface mari sau mici sadisme în mod „legitim”, prin fișa postului. Colaboratorii ciuguleau de la masa „second-hand” ceea ce mai rămânea sau măcar culegeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și nouă „să ni se dea” în forma „room-service”. Există și alternative mai rele: aceea de a nu fi intrat în clubul celor care și-au cucerit drepturile și ni le-au făcut cadou. Probabil că astfel de alternative ar gâdila perfect vanitatea celor care, de exemplu, jubilează misogin pentru „meritul” că nu s-au născut femei, rasist că nu s-au născut romi sau pentru „meritul” că nu provin din etnii sau religii „minoritatre”. Text publicat în Cuvântul, mai 2006
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
oră după ce Adrian Pintea își lua la revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Câteva coconițe îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate și machiate, erau scoase la iarbă verde și puse să ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră tacticos cafeluța, cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]