804 matches
-
-se dintre pulpele aflate într-o mișcare continuă, reluându-și joaca cu arătătorul în aceeași zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
cazat la o bătrânică ce se integra prin vestimentație și comportament în peisajul tern. Un surâs strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub greutatea noastră. Mirosul timpului îmi gâdila nările, iar curiozitatea mea sporea cu fiecare treaptă. O rază de lumină străbătea printre imortelele înțepenite într-o glastră ce părea de aceeași vârstă cu casa. Am avut sentimentul de deja-vu. Priveam printre perdeluțele brodate și îmi părea că am
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
fi responsabil pentru cum va alege să folosească obiectele de pe masă. Când publicul a intrat în sală, Marina Abramović îi aștepta liniștită și tăcută. Pe tot parcursul experimentului nu a scos niciun sunet. Inițial, în primele două ore, oamenii au gâdilat-o cu pana, i-au dat să mănânce struguri, au pulverizat parfum pe corpul ei. Ulterior însă, pe măsură ce tensiunea creștea, publicul a început să experimenteze și cu celelalte obiecte de pe masă. Au înțepat-o cu spinii trandafirului. I-au rupt
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
două ore, trebuie să-mi rezerv patru și să asum că la sfârșit sunt mai nervos ca la început. Catharsisul e mereu sufocat de talazul de detergent, bere și servicii bancare care lovește la fiecare sfert de oră. Știrile îmi gâdilă neplăcut angoasele. Inflația de canale mă bulversează și blochează complet. Zapingul mă lobotomizează și îmi diluează încrederea în mine. Per total, televiziunea prin cablu îmi subminează - vorba lui Cristian Ghinea - încrederea în umanitate. Zbor înalt deasupra realității irespirabile? Nu tocmai
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
o parte din setul de principii și valori pe care eu mi le-am construit după ce am părăsit Fălticeniul. Dar una peste alta, sunt oameni pe care te poți baza. Și cu toate astea, avem păreri diametral opuse. I-am gâdilat, de la Nicușor Dan, la Monica Macovei, să-i văd cum tresar și ce argumente contra au pentru fiecare. Ceea ce mi-este clar este că existau. Acele argumente existau, erau lucruri valide și incontestabile. Lumile noastre diferă mult. Am citit multe
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
încep să învăț engleză, franceză sau chineză. De la anul voi fi un om mai bun, mult mai bun, de care să mă mândresc, voi fi atât de spectaculos în transformarea mea, încât abia mă voi recunoaște, iar gândul ăsta îmi gâdilă orgasmatic hipofiza până când, ostenit de intensitatea reveriei, cad leneș în tristețea iremediabilă a zilei de azi care nu este încă, trădătoarea, prima zi a Anului (Omului) Nou. Odată, la o vizită de vânzare, managerul suedez al unui lanț de săli
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
mă întreabă lumea”, Yoyo a învațat engleza trăgând cu urechea pe la cei din jur. Apoi a învățat că un chelner nu e responsabil doar cu pâinea, așa că s-a prins că poate să facă circ. Iar circul lui Yoyo te gâdilă la fel de tare ca supa cu curry roșu. A fost nevoie de zâmbetul contagios ca gripa al unui imigrant pentru a învăța și noi să râdem ca thailandezii. „Ați fost acolo sus, în vârf de munte? Nu? Vă duc eu în
Ce nu ți-a spus nimeni într-o broșură despre plajele din Thailanda. Sfârșitul lumii pentru un corporatist () [Corola-blog/BlogPost/337835_a_339164]
-
proiectată pe 3 iunie, la Casa TIFF. Balta Albă și muzica ei ajung tot mai departe. E ciudat, totuși. Cum de s-au rafinat într-o asemenea măsură urechile muzicale prin Balta Albă? Cum de-au început atâtea mâini să gâdile chitări ori să lovească tobe? Cum de se nasc atâtea rime printre betoanele astea? În câteva seri de sfârșit de primăvară am luat cartierul la pas, am stat de vorbă cu oameni care fac muzică prin zonă, am ascultat pe sub
Cântec pentru Balta Albă () [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
și râd. mă ridică o palmă deasupra pământului. îi simt palma pe creștet iar timpanele devin perne grele în care aerul mimează acțiunea . lovește în ritmul inimii, ochii. orbită de nimic, ridic tălpile spre palme. mișcare inversată . recunosc. am umor. gâdil centrul lor. aud firul de praf... între cadranul ceasului și rotița principală rămâne mereu un fir de praf. îl ascult cum zgârie diminețile. la prânz, zace rostogolit de la o secundă la alta. nu mănâncă, nu doarme. lasă mereu subconștientul să
CEAS VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343856_a_345185]
-
carouri mari, în culori violente și o batistă albă pentru buzunarul de la piept. Simon Șeinerovici l-a instruit: - Nu cumva să povestești banalități de la slujba ta. Pe o femeie o cucerești dacă o distrezi. Fă-o să râdă... - S-o gâdil? întrebă candid Marcu. - Mai târziu, dragă. Pentru început ajunge să-i spui bancuri, poante cu două înțelesuri... Înveți bine două anecdote și le plasezi la persoana întâia. De exemplu: „Ieri mă aflam în autobuzul numărul trei, lângă un cetățean cu
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate de soarele verii. Când a deschis ochii, a rămas complet dezamăgită de faptul că sărutările aspre primite în vis
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
dorințe, retrăgându-se dintre pulpele aflate în continuu freamăt, continuându-și joaca în aceeași zonă cu arătătorul, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii sale catifelate, urcând spre sâni, apoi acoperindu-i ochii, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
dar de unde! Și ea se comporta ca o femeie tânără și plină de dorințe nemărturisite și neîmplinite. Bine a zis, cine a zis, că dragostea nu are vârstă! Sânul îi alunecă din cupa sutienului alb și fin dantelat. Mătasea îmi gâdila vârfurile degetelor și-mi transmise fiori de plăcere în tot corpul. Toată ființa sa degaja un parfum suav de violete. M-am oprit din nebunia instinctului carnal și m-am așezat mai cuminte, alături de ea. Mi-era teamă să merg
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
său dintre stele coborând pe pământ, sora ei Noaptea se grăbește să-i lase locul și odată cu ea spiritele se retrag fiecare în lumea lor, iar satul își freacă leneș ochii, încercând să-și scuture somnul în fața răsăritului ce-i gâdila pleoapele. În fiecare noapte își împletesc reciproc conștiințele încercând tardiv să reunească într-un puzzle, drumuri inițiatice care nu mai duc nicăieri, din linii concave, spiralate, frânte, pe fețele crăpate ale oglinzilor atemporale, spiritele eliberate din cuștile carcaselor de lut
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
de-o viață Am umblat desculț prin ele, Iar prin pletele-mi de frunze Aveam curse mii de stele. Eram numai strălucire În trecutul nu știu cui Și simțeam puteri imense Nefiind a nimanui. Am pătruns și prin nopți fine Ce mă gâdilau prin gene, Iar din vise așteptam Zorii albi ca să mă cheme. Am ajuns prin ierni pufoase Unde fulgii aveau glas, Iar din grai le ieșeau aburi Încălzind recele-mi pas. Și purtată-n primăvara Ce-o credeam a nu știu cui Am
ÎNCĂ POT VISA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378477_a_379806]
-
mă-nșel) în pozele din cărțile aruncate de fanaticii aitiști care nu dau doi bani pe frustrările sexuale ale poetului național și nici pe metaforele bahice ale Stănescului, plecat și el să mai sărute vreo talpă de muză, s-o gâdile, ca apoi să fugă șchiopătând ca să nu strivească sărutul ori corola de minuni a lumii România, repet, este o țară plină cu poeți nu au diplomă și nici calificare de meseriași ai cuvântului nu știu cum se așează o cărămidă una peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
gunoaiezâmbind nefericiți (poate mă-nșel)în pozele din cărțile aruncate de fanaticii aitișticare nu dau doi bani pe frustrările sexuale ale poetului naționalși nici pe metaforele bahice ale Stănescului, plecat și el să mai sărutevreo talpă de muză, s-o gâdile, ca apoi să fugă șchiopătândca să nu strivească sărutul ori corola de minuni a lumiiRomânia, repet, este o țară plină cu poeținu au diplomă și nici calificare de meseriași ai cuvântuluinu știu cum se așează o cărămidă una peste alta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
am zis. Că, oricum, fata părea de măritat, și poate chiar își găsese vreun fecior prin sat. Patul mi l-a aranjat chiar stăpâna casei, punându-mi o pernă mare, moale, și așternând o cergă mițoasă care m-a cam gâdilat toată noaptea pe sub bărbie. Am dormit buștean în noaptea aceea, plecat cu visele prin amfiteatrele Universității sau chiar spre lunetele de la viitorul meu loc de muncă. Dimineața m-au trezit zgomotele numeroase din jurul casei: căldări trântite, scârțâitul fântânii, cotcodăcitul găinilor
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
în ei. I-am prins mâinile într-un gest de ocrotire a degetelor înghețate, apoi ușor am tras-o spre mine, simțeam parfumul femeii tinere, am cuprins-o în brațe pentru ai transmite din căldura trupului meu, părul castaniu îmi gâdila obrajii, era plăcut, era minunată clipa ce o trăiam, aș fi vrut să se prelungească peste timp, doream să o imortalizez, să rămână pentru veșnicie acolo, în brațele mele. Am intrat în sala de cinema, era cald, am scos hainele
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
din cuvânt pe-un blid de bale și pe-un vânt - Îl răstigniți pe-orice umbrelă: Graalul vostru e-o pubelă fiți hărăziți și avântați clădiri de moțuri la rahați iar în cazan la draci - somați să fiți sub burtă gâdilați voi - negustori de impostură gușteri viermoși - putrezi de ură voi - negustori și sumbre iude să vă-mbuibați cu broaște ude în foi de maică de intrați fiți în gunoaie avortați... plesniți de-invidii și venin așa vă fericiți - Amin! -------------------------------- Adrian
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
pe nimeni doar gândurile mele se -ntâlnesc, se ciorovăiesc și uneori ies învingătoare. Ploua cu soare, ies aburi din asfalt, dar pașii recunosc urma pierdută și-o mângâie scurt voalat, în vârful degetelor, gândul de ieri s-a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
pe nimeni doar gândurile mele se -ntâlnesc, se ciorovăiesc și uneori ies învingătoare. Ploua cu soare, ies aburi din asfalt, dar pașii recunosc urma pierdută și-o mângâie scurt voalat, în vârful degetelor, gândul de ieri s-a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. Citește mai mult InsulaAm descoperit o insulăîn care nu iau pe nimenidoar gândurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mult InsulaAm descoperit o insulăîn care nu iau pe nimenidoar gândurile mele se -ntâlnesc,se ciorovaiescși uneoriies învingătoare.Plouă cu soare,ies aburi din asfalt,dar pașii recunoscurma pierdutăsi-o mângâie scurtvoalat,în vârful degetelor,gândul de ieri s-a mutatma gâdilă-n talpipe-nserat.Asa s-a scurs o viațămă privescîn oglindă complicein fiecare dimineațăea e martorul mutal răstimpului meu,pasagerprin viața.... IV. VOI STA SUB NINSORI..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016. Voi sta sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
spațiile mici în care oamenii își trăiau viața, decorațiuni, port popular. Mă declar cucerita de pitorescul locului și de compania partenerului meu de călătorie, care, din când în când îmi cântă cântece populare bănățene, cu o voce plăcută, ce-mi gâdilă auzul. Ne oprim într-o bisericuța veche de lemn, pe jumătate distrusă de un copac căzut peste ea, și în interior, si ne simțim cuprinși brusc de o liniște și o atmosferă caldă și primitoare, care ne face să ne
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
veselă, De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Și, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat Și nemișcare, și nimic. Citește mai mult Cioburi de dimineață monotonaSe împrăștie peste
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]