363 matches
-
Înapoi pe cei care m-au sunat. 27tc "27" Schimbare de perspectivătc "Schimbare de perspectivă" Perioada de curtare are loc primăvara sau vara, iar În Europa perioada de reproducere durează din aprilie până toamna târziu. Pe timpul perioadei de curtare, masculii gânguresc foarte tare, Își etalează penajul În fața femelelor sau se dedau la lupte de etalare. Porumbeii trăiesc până la 30 de ani. Sunt monogami și au tendința de a se Împerechea pe viață, caracteristică remarcabilă În cazul unor păsări atât de gregare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i spunem Varelică?! Nu, să-i spunem Valerică, așa ca băiatului Aniței, Valerică, ați auzit voi sau nu? Fetele auziseră și reținură numele, fericite de intrarea Într-o anume normalitate, și așa Îl strigau pe copil, copil care Începând a gânguri, a prescurtat prenumele său până la accesibilul...Va. Timpul Își are rostul său iar oamenii percep În fel și chip trecerea sa imperturbabilă. Tinerii, atunci când se află În prejma iubitelor ar dori ca trecerea să fie cât mai lentă, alteori să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
obiectivele peste mulțime, oprindu-se asupra figurilor celor mai surprinzătoare. Pancarte în rusă, înălțate de imigranți din vechea Uniune Sovietică - o altă componentă tradițională a manifestației. Un cameraman al NBC filmase un cadru care îl făcu pe șeful lui să gângurească de emoție: un bărbat purtând o kippa, căciulița mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o întrerupea de fiecare dată. — Momoloi isteț, ascultă cât mai concentrată. Face cât zece masterate ce discutăm noi aici. Biografia ta încape în două duzini de cuvinte, știi bine doar. Și alea cu virgulele puse de mine, că altfel... — Papi, gânguri ea, dar eu nu cu biografia vieții mele am treabă acu’. Dar îmi vine și mie cuvinte care vreau să le comunic. Că comunicarea se face persoană la persoană. Doar așa ne-a învățat și la știința ta care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ieri și alaltăieri, azi-noapte. Bătrâna n-a lăsat nici o urmă, înțelegi? Nici una! E de necrezut! Se avântă cu logoreea și înfierbîntarea, specifice, declanșate de ideea fixă. E de necrezut! Ai s-o citești pe toate gardurile, în toate abecedarele, o gânguresc pruncii în landou: nu există infracțiune perfectă. ― Într-adevăr. ― Atunci înseamnă că eu sânt un..., ceea ce, te rog să mă crezi, am început s-o gândesc. Nu, dragul meu, nu tu ai spus-o, dar mă conving eu că așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doamne, Sylvie, trebuie că ești atât de Încântată de această... ființă. Am zâmbit. Lauren părea sincer fericită pentru noi. S-a tras Înapoi ca și cum ar fi vrut să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
meșterită de soțul ei din apropierea ferestrei de la camera în care fetița cea mare încă dormea; soția lui Bidaru, alături cu leagănul din pânză roz cu buline albe ce se zgâlțâia pe patru rotițe în care cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de București, numitul Băsescu. Partea proastă pentru ea, e că mulți care o cunosc de pe atunci, au o memorie excelentă și se pare că nu au uitat. Ei sunt unanimi de acord că ar fi fost corect, pentru ea, să gângurească așa: „Ehei, dragii mei, când am intrat eu dezbrăcată în politică, nu era o vină să fii blondă". Poate tot din această categorie și pe același principiu, înalt Preafericitul Daniel, insistă pe lângă Parlament ca ziua de 30 noiembrie, în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urechiușe, ascultând Roxette. Dar poate că Sabina vorbește cu vreun Juanito la telefon despre Costa del Sol. Dar poate că Adelina e și ea la bacalaureat, sau poate abia a trecut în clasa a șasea. Poate că acum începe să gângurească: ma-ma! ta-ta! O pală de vânt mă dezechilibrează serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! Nu-i, nu-i pui, zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
trotuar și am fugit Înapoi la muncă. Miranda a catadicsit să accepte acest latte ceva mai călduț și chiar ne-a lăsat câteva momente În pace, Între ora zece și unsprezece, cât a stat În biroul ei cu ușile Închise, gângurind cu B-DAD. Făcusem cunoștință oficial cu el În urmă cu o săptămână, când lăsasem Cartea, Într-o miercuri, În jurul orei nouă seara. El Își scosese haina din dulapul din hol și petrecuse următoarele zece minute referindu-se la el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Perfecțiunea Întruchipată vorbise, și Încă În apărarea mea! Miranda s-a calmat puțin pentru moment. — Foarte bine atunci. Du-te să-mi aduci Înghețata, Andrea. Și cu asta, a intrat În biroul ei, a ridicat telefonul și a Început să gângurească ceva cu B-DAD. M-am uitat la Emily, dar ea se prefăcea că lucrează. I-am trimis un e-mail conținând două cuvinte: „De ce?“ am scris. Pentru că n-am fost prea sigură că o să scapi de concediere și n-am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe canapeaua părinților și să o rog pe mama să‑mi Încălzească un ceai În cuptorul cu microunde, În timp ce tata să pregătească jocul de Scrabble. Jill și Kyle ar fi venit și ei În vizită, cu bebelușul Isaac, care ar gânguri și mi‑ar zâmbi, iar Alex m‑ar suna să‑mi spună că mă iubește. Nimănui nu i‑ar păsa că pantalonii mei de trening erau pătați sau că nu aveam pedichiura făcută sau că mâncam un ecler mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
glezna ei dreaptă fusese semnat de toată familia mea, iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de feromoni. Niciodată corpul ei de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând-o În mod gratuit. Minte cum ar respira, inventează alte istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]