780 matches
-
ieșea o strachină de fasole cu ciolan exact așa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de maeștrii bucătari chinezi sau mexicani. Exclus, englezi! Voiai caviar? Îl puteai avea în câteva secunde, de mărimea oului de porumbel... Te ardea gâtlejul după o beriță? Imediat apărea una brumată exact ca la October Fest. Sau un vin din care, pe vremuri, bea numai papa? La fel! Voiai o mașină trăsnet cu care să faci praf o pițipoancă? Te duceai la un vecin
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
a rupe funii groase doar pe brațe. Oriunde ai privi e o'ncântare de jonglerii, dresuri și acrobați, o țigăncușă-i strică pe bărbați purtându-și nurii ca o provocare. Femeile se-nchină sub năframă, când focuri se aruncă din gâtlejuri. Admiră cai buieștri în manejuri, ori plâng la un sfârșit de melodramă. Aleargă timpul fără frâu să-l strângă, cât bucurii inundă adunarea. Petrec, dar li-i destulă provocarea și oboseala, trage să-i înfrângă. Trei zile, doar atât a
CIRCARII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372824_a_374153]
-
vorbeai cu gura plină. Un canibal s-a strecurat prin spate și a reușit să-mi bage un deget în creier prin urechea ce-mi mai rămăsese; l-a scos apoi repede, rozându-și de sub unghie câțiva neuroni. Dar din gâtlej i-a vuit brusc un urlet canibălesc ce s-a ridicat peste vacarmul general, a dat ochii peste cap și a căzut mort. Dintr-odată toți ceilalți canibali au început să se uite speriați, urlând, unii la alții; Au luat
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
în fereastra larg deschisă, o minune! Un înger de fată, cu un păr blond curgând în valuri peste umerii goi. Ca niște tonți ce eram, în farmecul de lună, fără să vrem am scos amândoi, într-un duet perfect, din gâtlejurile noastre strangulate de emoție un ah! atât de neomenesc, încât am impresionat și divina apariție: - Ce faceți, măi, acolo? dar ce voce avea, chiar dacă îți citea condamnarea la moarte și tot erai cel mai fericit de pe pământ! - Mâncăm niște cireșe
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
scapi de marfa nedorită În mașina sa de tern Lary, însoțit de primarul satului Bragadiru oprește în fața casei fostului chiabur Tudor Ardenie. Era spre seară și țăranii veneau de la câmp acasă Unii se opreau la cârciumă să domolească arșița de pe gâtlej. Nea Tudor tocmai ajunsese acasă și se pregătea să ia masa, când primarul bătu la poartă. Casa sa, frumoasă și încăpătoare avea 4 camere în jurul unui hol cu acces de pe prispa de afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o bucătărie de
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
să încing țeava puștii pe voi?) „Tocmai îmi zicea să mă las prins, că mă ajută el să scap mai târziu.” Belgianul chior n-a stat pe gânduri. Și-a schimbat ținta și l-a împușcat pe lungan fix în gâtlej. Nu-i rău pentru un om cu un singur ochi, mi-am zis, privind lunganul căruia îi izbucnise sângele ca lava dintr-un vulcan. A horcăit doar o dată, apoi nu s-a mai auzit decât strigătul unui elefant, undeva în
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
ea niciodată nu avea vreun mărunțiș scăpat de maică-sa prin buzunare, mai ales că nici nu avea de unde. Nea Gică ținea cu dinții de salariul lui și-așa destul de mic, având grijă întotdeauna să mai facă un ciubuc-două pentru gâtlejul lui mereu însetat, dându-i bani nevesti-sii cu țârâita și întrebând-o tot timpul ce a făcut cu ei, de parcă cinci guri se întrețineau cu aer, nu cu hrană cumpărată de la Alimentara atunci când arareori se mai găsea. Îmi aduc aminte
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
ce-a greșit apa de-ai blestemat-o? Doamneee, Dumnezeule! Iartă-ne! Rogu-Te, ai milă de noi! - implora plângând și cu mâna pe clanța ușii, gata-gata să deschidă, când a cântat primul cocoș, iar pasărea de pe prag, cea cu gâtlejul retezat, s-a zbătut pentru ultima oară și zarva s-a oprit și s-a lăsat liniștea. Nici zgâlțâieli, nici rugăminți. Liniște! *** ”Maică, zicea dumneaei în scrisoare, dacă te uiți adânc în Balta Miresei îți ia mințile, te vrăjește, te
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
get closer to you but you ran away, leaving me alone. When I encountered Poetry, She opened her arms widely And stroked my forehead! LA MUZEU În spatele panourilor de sticlă păsările sorbeau soarele precum un fluviu care se revarsă în gâtlejurile lor pătrunzând adânc în gușile lor asemănătoare cu curbura amforelor vechi din ceramică zămislita de hiperboreni și păstrată pentru noi în nisipul de aur al unui fund de mare. AT THE MUSEUM Behind the glass panels birds absorbed the sun
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
Daniel Drăgan și al doamnei Cezarina Adamescu, ambii în lipsă, apoi numind pe Mariana Stratulat, pe Maria Pavel și pe Liliana Nastas-Brătescu, vocea mi s-a înmuiat, cerul gurii mi s-a uscat și simțeam cuvintele cum scapă chinuite din gâtlej. Era semn că emoția a revenit și mă stăpânește. La un moment dat nu am mai putut vorbi. Am făcut o pauză încercând să înghit în sec, mai ales că ochii mi se umeziseră. Eram furios pe mine că nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de o veșnicie... din luna iulie. Aproape de neîndurat! Aproape că îți vine să pui mâna în gâtlejul ei și s-o determini să fugă, fără să mai privească în urmă. Astăzi, 3 septembrie 2015, am vizitat-o pe mama la spitalul Sf.Sava, din Iași. Un drum care mi-a răscolit sufletul, gata să-l pulverizeze, gata
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor gropari ai României, chit că, potrivit unui adorabil reportaj, foarte mulți dintre români habar n-au nici de scopul alegerilor din iunie și
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
a vieții, ei se impun pe atât pe cât [î]i lași, însă până la torturarea conștiinței individuale, până la absurd nu ajung nicicând. Maghiarii însă, rămași îndărăt în cultură și străini prin natura lor de toată familia popoarelor arice, supun cu sila gâtlejul copiilor, precum și a oamenilor maturi, la tortura unei fonologii imposibile și silesc spiritul de-a se dezvolta în formulele unei limbi radical străine de toate popoarele continentului european. Se ignorează cu totul se vede că în orice creier omenesc predispunerile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
după ce mătură, ascunde gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul umărului, ca și cum ar ține o vioară, iar cu dreapta apucă un imaginar arcuș. S-aude chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul? E un fost diblar pe la mesele locantelor, o! ce locante!, dispărut, și el, odată cu trăsurile. Trăsuri c-un cal, cu doi. Făptura omulețului de pe gard cunoaște-acum doar o singură tresărire: cînd vede calul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă a grației dumnezeiești, căreia D. i se abandonează, renunțând la simulacrele iluminării. SCRIERI: Călătorii de recunoaștere, Craiova, 1982; Legea și visul, București, 1987; Eu și lumina, Craiova, 1988; Cortina
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
zilnice. Da, continuau să trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om. Atunci, din gâtlejul ei pornea un urlet de lup. Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pătimea de mai nainte de vrun rău oarecare, acela se prefăcea în ciumă. Pe ceilalți, cari erau sănătoși, îi prindea fără vro pricină de din afară o mare fierbințeală la cap, împreunată cu inflamația și roșirea ochilor; părțile din lăuntru, gâtlejul și limba, se injectau de sânge și dădeau un miros foarte rău și neplăcut. Pe lângă aceasta se mai adăoga strănutare și răgușeală și apoi boala cădea la piept, producând tuse violentă. Ajun-gînd la stomah, producea un efect atât de violent
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peșterii). Când balaurul este gata s-o înghită, apare Sf. Gheorghe - ostaș creștin din armata lui Dioclețian - care, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-a răpezit cu sulița și l-a lovit pre acela tare în gâtlej și rănindu-l l-a împilat la pământ, iară calul călca pre bălaur cu picioarele. După aceea Sf. Gheorghe a poruncit fecioarei ca să lege pre bălaur cu brâul său și să-l ducă ca pe un câine blând în cetate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al lui Tudor Arghezi (Sfântul, 1931), un infirm surdo-mut, o pocitanie de om, atinge gradul de sfințenie pentru că, „sărman cu duhul” fiind, are acces la „limba originară”, la Cuvântul care „se purta pe deasupra apelor” (Facerea, I, 2) : Auzi-l, trece. Gâtlejurile sale Tărăgănează geamătul agale. În glasul lui de mut Bombăne Cuvântul dintru început Ce se purta chiorâș pe ape (38). Nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât vaga speranță de a rosti câteodată - într-un moment de inspirație sau din pură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sinuciseseră înfigîndu-și în corp muște de Alderbaraan, numai pentru a alimenta legenda. Rim privi cu milă la bietele zburătoare dezorientate de întuneric. Erau trei. Una porni cu fâlfâituri încete de aripi spre cadavrul femeii, o a doua se înfipse în gâtlejul bărbatului și începu să-și croiască loc acolo, iar a treia îl fixă pe Rim. Quintul prinse cu mare ușurință insecta, o strivi între degete și apoi, cu un gest rapid, o îndesă în nara stânga a bărbatului. Avusese o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
medicină „psihosomatică”. Pentru frumusețea exemplelor date de Michel de Montaigne, menționăm În continuare cîteva: „O femeie care credea c-a Înghițit un ac odată cu Îmbucătura de pîine, striga și se chinuia de parcă ar fi avut o durere de neîndurat pe gîtlej, unde credea că s-ar fi oprit acul. Însă, Întrucît nu era nici o umflătură, nici partea din afară vătămată, judecînd că nu era decît Închipuire și Încăpățînare, din pricina unei bucăți de pîine care o zgîrÎiase pe gîtlej, un om isteț
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]