376 matches
-
Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțeles, până la urmă, că viața înseamnă iubire, atunci n-am înțeles decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
sfârșește într-o veritabilă performanță analitică. Găselnița - fiindcă totuși povestea cu telefonul este un trouvaille - se potrivește de minune tipului sufletesc experimentat de romancier... Drăcovenia lui Edison îl scutește sau îl ajută pe Sandu în marea lui plăcere de a gâtui realitatea. Prin cablurile de oțel sosesc la el exact acele minime dovezi ale existenței, suficiente pentru a reconstitui opusul. I se oferă o Danie prezentă și absentă în același timp, aproape și îndepărtată totodată, vie și impalpabilă.”<footnote Al. Protopopescu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lua cu scutur, ducă-se pe pustii! Și se rezema de perete și se zgâlțâia de parcă era curentat. Îi tremura tot corpu’, se schimonosea. A mai făcut vreodată așa? Nu, numai acolo. Când mă dădea cu agheazmă, simțeam că mă gâtuie cineva. Bărbatu-meu avea necazuri la Șichiva și a venit după mine. Plăteam zece lei pe zi la un călugăraș pentru dormit. Ziua, mă duceam și la un doctor. Părintele Argatu mi-a zis să stau 40 de zile «să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asupra demonstranților antiguvernamentali din Piața Universității. Nici o clipă nu i-a dat prin cap să instituie starea de urgență, adică instrumentul juridic conceput tocmai pentru asemenea situații de conflict civil, în care democrația și statul de drept chiar au fost gâtuite. Și acum ne cere să militarizăm apa de ploaie. Dar să coborâm din registrul grav, pe un palier unde corbii sunt doar penibili. Campania de discreditare a autorităților a avut și accente grotești. Pesediștii s-au scuturat de praful de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a privitorului-cititor. În fapt, viața acestor oameni care bântuie nopțile Japoniei prin lanțuri de fast-food sau love-ho-uri (spații destinate amorurilor de-o noapte, în deplin anonimată se desfășoară în pauze. Pauzele de la vorbă și faptă, care permit liniștii întunecate să gâtuie realitatea aceea și să ne provoace să descoperim o alta. Timpul se scurge molcom, dar plin, alune-când printre simulacrele unei lumi despre care nu știm decât că ne este prea aproape. Teama de a ne pierde conturul în existența cosmopolită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
tentă privativă "absolută" (v. A8096: Când se ivește lupul, vulpea își caută gaură = " Când se arată voinicul"). Mai bogat e, în schimb, repertoriul proverbelor care materializează opoziții privative în sfera vicleniei (v. 8062: Lupul are nume rău, însă vulpea le gâtuie; sau 2012: Lupul e cu numele și vulpea cu darul = " Se zice când dintr-o faptă rea unul, mai viclean, trage folosul și altul poartă ponosul"). O formă de opoziție privativă mai greu de sistematizat e aceea pe care am
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-a valma trepte sonore la octavă spre-a fi la unison cu vocile gâtuite de emoție: − Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să cred; ce mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile binecunoscutului fu sufocat abil într-o efuziune convențională
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un act conștient, deliberat și că Lee l-a prezentat ca fiind într-adevăr drept "ceea ce se cuvenea să fie făcut". Camera de luat vederi se concentrează pe chipul lui Mookie, care deliberează în legătură cu ceea ce trebuie făcut după ce poliția îl gîtuise accidental pe Radio Raheem într-o luptă care începuse în clipa în care Sal îi sfărîmase mult iubitul lui aparat de radio. Lee îl urmărește apoi pe Mookie cum se îndreaptă liniștit către un container de gunoi pe care îl
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
statului Român’’. (De la medicul curant citire!) ,,De ce nu purtați măști...? Pacientul trebuie protejat, voi la fel!’’ Răcni impetuos, din toți bojocii, ca un cocoș umflat în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu mai avem...’’, răspunse cu juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
zor, stăruia și pe mai departe un anotimp nedefinit și suspect, iar lacrimile, unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecare câte-un popas în deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni și desișuri, potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci. Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e pe-aici, pe-aproape. De aterizat, n-am putut ateriza decât după ce rupsesem, cum ai culege ciuperci și pere zemoase toamna, gâtul celor patruzeci de păsări de vis și omăt. Cădeau stele ca niște bufnițe pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Notă. Cele două interviuri/ dialoguri au fost realizate în două momente diferite și au fost publicate în presa locală din Neamț. Recuperarea lor, integrală, e un omagiu adus unui mare poet român și european (A.A.G.) Dimitrie GRAMA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se îmbrăcase. Întinde mâinile! ordonă securistul. Tata era galben la față și cu vocea gâtuită de emoție s-a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos, lăsați-mă să-mi îmbrățișez soția și copiii. I s-a răspuns la modul cel mai jignitor, disprețuitor, suburban: Lasă c-o să-i săruți când vii, dacă te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cei doi pe care poporul îi va alinta cu diminutivele «Odi și Sini», de la odiosul și sinistra, a mers din eroare în eroare, ei doi știind totul și hotărând totul, instituind cea mai anacronică dictatură familială, în țară fiind suspendată, gâtuită din fașă, orice tendință de democratizare. În seria de hotărâri discreționare pe care poporul acesta era obligat să le ducă la îndeplinire, generațiile anilor 1970 - 1980, putem enumăra industrializarea megalomană, care absorbea fonduri uriașe și o mare forță de muncă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu care operează lumea - inconsistentă prin definiție - a televiziunii. Ce calități a avut Cristian Tudor Popescu, pentru a se impune ca vedetă TV? În primul rând, este un bun actor, își joacă foarte bine personajul. Vorbește fluent, fără să se gâtuie de emo ție, are gesturi firești, grimase și tot felul de expresivități carei dau credibilitate. În al doilea rând, șia construit un personaj cu priză la public. Prin el, Cristian Tudor Popescu transmite ideea că e un om din popor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte și să îi arunce pe un tărâm necunoscut. Scotocind prin cenușa trecutului nu mai găsi nici un cărbune teafăr, deși căsătoria lor fusese puternică precum Titanicul, iar avertizările fuseseră ignorate. Curcubee frânte gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin în ajutor când zborul îți este frânt. Nu stricase casa nimănui și nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ascunse și cu profesia, cu împlinirile și cu eșecurile, cu bucuriile și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o luptătoare compusă din frenetice intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj, unde urma să fie înmormântată, gâtuit de emoția dizolvantă a ireparabilului, amețit de coincidențe, de nedrepte nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
l-a chemat. „Voia s)-mi spun) ceva, așa c) m-am dus la el - chiar atunci a explodat bombă, iar prietenul meu era acolo. Și-acum, amicul meu e mort”, a spus taximetristul. Vocea lui, Inc) de adolescent, era gâtuit) de emoție. „Și uitați cum tr)im, domnule! Da? Așa tr)im!” Poziția lui Eban fâț) de Rusia este Împ)rt)sit) de mulți oameni. Într-o form) diferit), am auzit-o recent exprimat) la Beth Belgia, una dintre cl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil, desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa cinste, îngână Daniil gâtuit de emoție. Să... să nu te mai cunosc... Măria sa Ștefan Vodă! plesnește el palmă de palmă minunându-se, cu bucurie. Ștefan, cu un rânjet amar, sarcastic: Întocmai! "Io Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu, Mare Voievod și Mare Domn a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa scârbă cuprinsese țara, de-i era omului silă să mai trăiască. Și... și, domnul țării cum îngăduia atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul țării?!"... Otreapă sub călcâiul crailor vecini, cârpă înaintea marilor boieri, "Domnul țării" nici crâcnea. Ei îl ridicau, ei îl lepădau. Era domnia boierilor hicleni. Într-un pătrar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face!" și îi întinde hrisovul lui Vlaicu. Să împliniți întocmai și să-i fiți cu credință cum mi-ați fost și mie! Jurați!! poruncește, trage sabia și le întinde garda în cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec/ acel ce întoarce pe dos organica fire/ .../ Vă dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis”, dar x-ul e mult mai brizant - n.n.) ;/ Greierii nu au ucis niciodată !/ .../ formica lume de Solenoxis ca o cerneală se-ntinde/ pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]