506 matches
-
retras lui Kristioglo dreptul de a face declarații în numele Adunării Populare sau a prezidiului acesteia. La data de 20 decembrie 2003, odată cu formarea unui nou legislativ în autonomia găgăuza, a fost ales un nou președinte al Adunării Populare din UTA Găgăuz Yeri în persoana deputatului comunist Stepan Esir.
Ivan Kristioglo () [Corola-website/Science/305602_a_306931]
-
(în , în ; n. 7 noiembrie 1959, sătul Beșghioz, raionul Ciadîr-Lunga) este un om politic din Republică Moldova, care din decembrie 2006 și până în martie 2015 a îndeplinit funcția de guvernator (bașcan) al UTA Găgăuz Yeri. Din 2011 este președinte al Partidului Regiunilor din Moldova. s-a născut la data de 7 noiembrie 1959, în satul Beșghioz (raionul Ciadîr-Lunga), într-o familie numeroasă de țărani. După absolvirea studiilor elementare (1966-1977) la Scoala medie din satul
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
Partidului Popular Republican acuză guvernarea de atunci din Republică Moldova de uzurparea puterii de stat. Mihail Formuzal este căsătorit și are trei copii. La data de 3 decembrie 2006, s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Găgăuz Yeri. Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic. În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume: bașcanul în funcție al Găgăuziei, Gheorghe Tabunșcic
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
susținut de Partidul Comuniștilor din Republică Moldova (PCRM) și de Partidul Agrar din Moldova, beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale, bașcanul în exercițiu, Gheorghe Tabunșcic, a acumulat în primul tur doar 24,14% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi. Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Găgăuz Yeri. În acest scrutin, Formuzal a fost sprijit de alianță
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
acumulat în primul tur doar 24,14% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi. Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Găgăuz Yeri. În acest scrutin, Formuzal a fost sprijit de alianță partidelor pro-Rusia, Ravnopravie-Patria Rodina. În campania electorală, Formuzal a promis să deschidă reprezentante comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia, Rusia, Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
alianță partidelor pro-Rusia, Ravnopravie-Patria Rodina. În campania electorală, Formuzal a promis să deschidă reprezentante comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia, Rusia, Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților", vizându-i pe găgăuzii care lucreaza peste hotare. Formuzal a insistat asupra fixării în Constituție a dreptului Găgăuziei la autodeterminare în cazul în care Republică Moldova își va pierde într-un fel sau altul statutul de subiect al dreptului internațional. ""Din punctul nostru de
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
Găgăuziei. Noul guvernator al UTA Găgăuzia, Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat. El a trebuit să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuz Yeri, în care majoritatea mandatelor era deținută de către Partidul Comuniștilor din Republică Moldova. În temeiul art. 88 lit. j) din Constituția Republicii Moldova și al art. 14 alin. (4) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), printr-un decret
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
Stepan Mihailovici Topal (în ) (n. 1938) este un om politic găgăuz din Republica Moldova, care a îndeplinit în perioada 1990-1995 funcția de guvernator (bașcan) al Găgăuziei. s-a născut în anul 1938. Este de profesie inginer de căi de comunicații. A fost activist al Partidului Comunist al Moldovei. La data de 12
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
de guvernator (bașcan) al Găgăuziei. s-a născut în anul 1938. Este de profesie inginer de căi de comunicații. A fost activist al Partidului Comunist al Moldovei. La data de 12 noiembrie 1989, a avut loc primul Congres al poporului găgăuz care a proclamat RSSA Găgăuză, ca parte componentă a RSS Moldovenești. Este unul din organizatorii, la 19 august 1990, a primului Congres al deputaților poporului din partea de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej Sultanul și Țarul fac un schimb de populații : Tătarii "Nogai" și Turcii din Bugeac vin pe litoral în locul unui număr echivalent de Bulgari și de Găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. După 1840, pe litoral, îndeosebi la Techirghiol și Costinești, au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Heraclea Pontică, cetatea Callatis devine un vestit centru de cultură elenistică. În timpul Evului Mediu timpuriu, orașul este un centru al creștinismului dobrogean bizantin. În secolul XIII, odată cu stăpânirea tătară, apare denumirea Pangala, Pangalia, apoi Mangalia, devenind un târg grecesc și găgăuz cu un port modest la mare. Tenta orientală a orașului, căpătată sub dominația otomană, începe să se estompeze spre anii 30 ai secolului trecut, pentru ca după al Doilea Război mondial schimbările să fie fundamentale, marcate de apariția Șantierului Naval (primul
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
lungi, străvechi sunt terase neinundabile. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația satului constituia 703 oameni, dintre care 47.23% - bărbați și 52.77% - femei. Structura etnică a populației: 98.86% - moldoveni, 0.28% - ucraineni, 0.57% - ruși, 0.14% - găgăuzi, 0.14% - alte etnii. Deprinderile de gospodărie a populației, precum și aspectul social-cultural al localității s-au format de-a lungul secolelor. Isoria apariției satului Pohrebea e strâns legată de istoria apariției și dezvoltării statului moldoveneasc, de formare a Ucrainei. În
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor (așa-numiții lipoveni), aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Necrasovca-Nouă a fost fondat în anul 1814 de către coloniștii ruși-lipoveni, descendenți ai cazacilor de pe Don necrasovți. În urma Tratatului de la Paris din 1856
Necrasovca-Veche, Ismail () [Corola-website/Science/318383_a_319712]
-
parte a populației este angajată în sfera neproductivă. Orașul Cahul este o localitate plurietnică. Conform recensământului populației din 2004, peste 60% din numărul total al populației o constituie moldovenii/românii, urmați de ruși (17,1%), ucraineni (11%), bulgari (6,66%), găgăuzi (3,26%) și alte etnii: În orașul Cahul sunt înregistrați circa 3.800 agenți economici, cea mai mare parte activează în domeniul comerțului - 2000, în alte ramuri ale economiei locale activează: industrie - 43, construcție - 37, transport - 67, gospodării țărănești - 684
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
vest. Autoritatea Asăneștilor a fost slăbită, și drept consecință, Hoarda de Aur și-a extins stăpânirea și asupra Dobrogei; de atunci a început colonizarea zonei cu turci selgiucizi și tătari islamizați (parte din urmașii acestora, trăind printre creștini, au devenit găgăuzii de mai tarziu). Tot în această perioadă, datorită vremurilor nesigure, orașul s-a mutat din nou spre mare, în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul mare, numit "Djinna Bair", unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
turci ca represalii în timpul anului revoluționar 1848, biserica și școala au fost apoi reclădite în deceniile următoare, contribuind la consolidarea și lărgirea comunității de bulgari în oraș. Acesta avea în 1872 peste 7000 de locuitori: turci, bulgari, tătari, greci, evrei, găgăuzi. După Războiul Ruso-Turc din 1878, Balcicul (eliberat la 19 ianuarie 1878 de trupele generalului-locotenent Zimmerman) intră în componența "Principatului Autonom Bulgaria", aflat de jure sub suzeranitate otomană, și care în 1906 își câștigă independența. În a doua jumătate a secolului
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Există familii de români care de două generații vorbesc numai rusă și există familii care, istoric, au fost ruși sau ucraineni, care acum vorbesc limba română. Cred că 90% dintre familii sunt mixte, nu numai români, și ruși, plus ucraineni, găgăuzi, evrei, bulgari. Mai este un spectacol din Moldova, </i><b>Clear History<i>, lucrat cu Nicoleta Esinencu, care a stârnit niște reacții critice, în special din partea naționaliștilor moldoveni. Ce reacții ați primit la spectacolul vostru în media?</i></b> În
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. Coloniștii bulgari au întemeiat așezări și s-au ocupat cu agricultura și creșterea oilor. În anul 1821, coloniștii bulgari au întemeiat orașul Bolgrad (care a devenit
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
incluse în Plasa Bolgrad a județului Ismail, în sudul Plasei Traian a județului Cahul și în vestul Plasei Ivăneștii Noi a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, un grup minoritar important fiind și cel al găgăuzilor. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
sunt orașul Bolgrad - 17.082 locuitori și satele Cubei - 6.544, Ciișia - 5.104 și Dumitrești - 4.806. Conform recensământului din 1989, locuitorii de etnie bulgară sunt majoritari în aproape toate localitățile din raion. În satul Cubei, ponderea bulgarilor și găgăuzilor este aproximativ egală. Există însă și sate unde predomină etnicii găgăuzi (Curciu, Dumitrești, Satalâc-Hagi), etnicii albanezi (Caracurt) sau etnicii ruși (Cosa-Mare). La recensământul din 2001, în acest raion trăia o comunitate românească de 1.5%, concentrată în principal în reședința
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
Ciișia - 5.104 și Dumitrești - 4.806. Conform recensământului din 1989, locuitorii de etnie bulgară sunt majoritari în aproape toate localitățile din raion. În satul Cubei, ponderea bulgarilor și găgăuzilor este aproximativ egală. Există însă și sate unde predomină etnicii găgăuzi (Curciu, Dumitrești, Satalâc-Hagi), etnicii albanezi (Caracurt) sau etnicii ruși (Cosa-Mare). La recensământul din 2001, în acest raion trăia o comunitate românească de 1.5%, concentrată în principal în reședința raională, orașul Bolgrad. O curiozitate s-a înregistrat în cazul satului
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
de cetățeni Conform datelor recensământului din anul 2004, populația constituie 11104 de oameni, 47.46% fiind bărbați iar 52.54% femei. Structura etnică a populației orașului arată astfel: 55.36% - moldoveni/români, 29.85% - ucraineni, 8.39% - ruși, 0.17% - găgăuzi, 0.28% - bulgari, 0.06% - evrei, 0.29% - polonezi, 5.06% - țigani, 0.54% - alte etnii. În Riscani au fost înregistrate 3879 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 11104 de persoane, iar mărimea
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
autoritățile țariste în anul 1817, satul Câșlița făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1819, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
din ruși, existând și o comunitate de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.059 locuitori din sat, 2.381 erau ruși (77.84%), 562 români (18.37%), 42 bulgari (1.37%), 12 evrei, 1 găgăuz și 61 de altă naționalitate. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.456 locuitori ai satului, 1.962 erau ruși (56.77%), 1.474 români (42.65%), 12 evrei și 8 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Hasan-Aspaga a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX-lea, conform
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]