2,545 matches
-
gest scurt, care aduce, brutal și penibil, în mintea bărbatului imaginea piciorului vacii lovind găleata pusă sub ugerul plin, imediat ce țăranul atinge țîța umflată de-atîta lapte, cu degetele aspre, neunse cu seu ori umezite în apa caldă adusă pe fundul găleții. Păstrează-te, încearcă s-o dreagă femeia ai auzit doar ce-a spus profesorul. Radu îi aruncă un zîmbet echivoc, așază cafeaua lîngă telefon și se retrage pe jumătatea lui de pat. Să-ți aduc un coniac spune Paula, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată, lipită de el se pare că gelozia e mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
larg, născut din fiorul plăcut ce a cuprins-o, dîndu-și seama că privirea tînărului din față o măsoară altfel decît ochii multor bărbați. Mă scutiți de datoria adunării cioburilor? întrebă Mihai, arătînd cu privirea spre femeia care a adus o găleată, o mătură și un făraș, începînd să curețe locul. Vă rămîne datoria, nu știu cît de plăcută, de-a le achita răspunde fata, retrăgîndu-se odată cu Mihai, să poată femeia face curat. Să mergem la casă arată ea cu privirea. Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu știu cît de plăcută, de-a le achita răspunde fata, retrăgîndu-se odată cu Mihai, să poată femeia face curat. Să mergem la casă arată ea cu privirea. Păcat de cioburi! surîde Mihai trist, auzindu-le cum cad cu zgomot în găleată. Le-aș fi luat acasă, ori... Se zice că poartă noroc. Nu credeți? Dacă ar crede asta toți cumpărătorii, n-ar rămîne o sticlă întreagă. Aveți bani să plătiți? Se pot sparge sticle pe datorie? Fata roșește toată, brusc, gîndindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula i-a reamintit de raportul de gardă îl irită și-i trimite în minte gestul nervos al ei, cu care i-a înlăturat aseară mîna, făcîndu-l să-și amintească de găleata cu lapte, răsturnată. "Era în firea vacii să dea cu piciorul gîndește -, dar aștepta cea mai mică iritare, tot astfel cum sinucigașul, după părerea lui Camus, are de mult în gînd s-o facă, dar o face cînd, poate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stropesc reciproc cu apă curată, pentru a se spăla de problemele anului care se încheie și pentru a avea parte de lucruri bune în cel care vine. Sărbătoarea Stropitului cu Apă s-a transformat, astăzi, într-un carnaval. Participanții, cu găleți în mâini sau lighene pline cu apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un carnaval. Participanții, cu găleți în mâini sau lighene pline cu apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se stropesc reciproc. Peste tot se aud râsete, chiote de bucurie și urări, toate stropite cu apă. Sărbătoarea Torței În luna iunie, după calendarul tradițional chinezesc, minoritatea yi organizează un mare carnaval pentru a marca Sărbătoarea Torței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci săpate în lemn în grădinile din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva ce nu poți să eviți. De vise în care o vezi pe mama alunecând cu capul în jos de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș avea gura ușor Întredeschisă, și mi s-ar vedea dinții galbeni. (De obicei, am grijă să-mi țin buza de sus bine trasă peste ei.) Ce-ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și plîng, mama și tatăl și fiul, le-am dat un alt nume, Sfînta Familie. Mai tîrziu În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tîrziu În acea după masă, au venit doi bărbați și au luat absolut totul - cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele imagini. M-am Întrebat ce titlu am să-i dau. Însă povestea, nu știu de ce, se tot amesteca În mod ciudat cu apa. Mai Întîi, au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, ești frumoasă ca iapa înhămată la carul lui Faraon, am să-ți fac lănțișoare de aur, zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dacă n-au habar de vrăjile bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici... - E-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ajuns, mă pregătesc s-o încasez, bag capul între umeri, pe spate n-o să mă doară așa de tare. Dar Zagan se uită la mine, coboară mâna. - E doar o zgârietură, aschimodie... Am nevoie de cineva să-mi aducă niște găleți cu apă. Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E galben-vâscos, rămân sâmburi cleioși pe faianță. Las să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit. Parcă e o găleată cu fundul în sus, c-o cruce-n vârf. - Cam mătăhăloasă... spun. - Au ridicat-o repede, cu bani de la oameni, dar nu prea mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește. - Te-ai tâmpit și tu? Ce-o să fie? Mă scrie la catastif? Ia șabloanele pentru litere și le rupe. Toarnă peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]