187,018 matches
-
reparație a ceea ce, la începutul dar și la mijlocul traiectului creator al acestuia, a fost respingerea adesea dură ori tăcerea defel amabilă, adică, așa cum spune exegetul, un demers "într-un fel de simetrie radical contrastantă". Să ne amintim că Nicolae Iorga găsea nimerit a consemna, la debutul poetului, în 1936, "încă un nebun", că Vladimir Streinu îl avertiza, în 1941, că nu va mai fi luat în seamă decît "cînd va dovedi curajul de a fi cuminte", că Nicolae Manolescu se vădea
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
pohet" și "pohezie", ca un soi de scut ironic al cavalerului romantic fără prihană care e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit de poncif, de convenționalizare. Un astfel de funciar scepticism față de tot ce e convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare, cu un subtil gust al înscenării discursului, manevrat în registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul sarcasmului, cu
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Internet, cu ajutorul "motorului" Google - și rezultatele au fost în primul moment înspăimîntătoare: comfort apărea ca înregistrat, în texte românești, de 10.700 de ori! Verificarea unui eșantion de citate e în parte liniștitoare: se constată că de fapt forma se găsește, în majoritatea cazurilor, în texte scrise în engleză și mai ales ca denumire comercială: pentru mașini, filtre de cafea, hoteluri etc. Marea frecvență a acestor apariții creează însă o senzație de familiaritate care favorizează transpunerea formei în română. Textele românești
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
în engleză: "Acesta este garajul cu cel mai înalt nivel de comfort al utilizatorului, deoarece cu sistemul automat tot ceea ce trebuie să faci este să îți parchezi mașina" (klaus.ro). Grafia circulă de la un text la altul, și e de găsit la destule produse și situații autohtone: "Hotelul este recomandat turiștilor cu exigențe ridicate în cea ce privește condițiile de comfort" (arrow.softex.nt.ro/ mamaia); "stare impecabilă, an: 1978, comfort: 10%, siguranță: 10%, albastră, reparație kapitală (sic!), elemente caroserie-motor 1310
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
siguranță din franceză, dovadă tocmai sensul său unic, definit în DEX ca "totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică". Influența actuală a englezei nu pare să producă și modificări semantice: înregistrările pe care le-am găsit ale lui comfort nu atestă sensul "sprijin, întărire, încurajare", pe care în engleză cuvîntul continuă să-l aibă. Ceea ce face intolerabilă grafia comfort e suspiciunea de ignoranță a normei grafice românești. Pentru că problema pronunției nu se pune: diferența dintre confort
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
în picioare". Apoi, el face parte din acel tip de scriitori care nu urmăresc un curs firesc pentru istoria literară. La noi a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție, generație etc. încă din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist a fost tocmai această manie/agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist a fost tocmai această manie/agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte mulți autori au avut marea bătaie de cap de a-și găsi un loc în istorie... Dar asta este altă poveste. Important e că un scriitor precum Mircea Daneliuc iese din tipar, în literatura anilor '90. El propune o serie de cărți care trebuie consumate și judecate într-un sistem de valori
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
jigni. În Pisica ruptă, autorul nu crede orbește în "amintirile" sale. Există o resemnare care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage din mai multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
Nottara, D'ale carnavalului a fost socotită de diverșii comentatori ai premierei absolute a nu avea invențiune, tipuri, caractere, haz. Apărată de Maiorescu în celebrul său studiu Comediile d-lui Caragiale, dar aspru judecată de Dobrogeanu-Gherea, piesa avea să-și găsească primul exeget literar adevărat în Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă pură" și a observat că lucrarea este "de o ingeniozitate extraordinară de situații, de o complexitate de intrigă rară". Și tot Pompiliu
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
că nu mai știe nimeni unde se termină banul public și sponsorizarea și de unde începe banul negru, pentru partid. Mi se va răspunde că partidele sărace nu au nici o șansă fără bani de la buget. Să fie sănătoase, ca să-și poată găsi finanțatori. Trebuie să ne decidem, o dată pentru totdeauna, că și cîștigarea puterii începe ca o afacere precis ținută sub control, nu se transformă într-o afacere de recuperare, după aceea.
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
a transformat chiar în slogan, aș zice într-un cliseu-emblema-tic. Ne-a dovedit, treptat, transformarea unui neam relativ blajin, deștept dar lesne de prostit, pleznind de talent dar ușor invadabil de artefacte sau pseudo-produse de artă străine, omenos (nu am găsit în alte limbi traducerea posibilă, ca și pe cea a omeniei), iertător și solidar cu semenii - dar, de-a lungul secolelor, nedreptățit, sărac în țară bogată, marginalizat "la porțile Orientului"; delăsător - nu zic "leneș" - din cauza obligațiilor contextuale, viteaz la nevoie
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
pentru 1917 sumarul necuprinzând decât trei titluri, dar mai ales avalanșă de belșug epic, liric și usturător critic al povestitorului de istorie care se vădește a fi în publicistica să Ion Vinea în perspectiva dinamică a anului 1919. Nu am găsit nici o informare dacă ediția are în vedere includerea jurnalului. Fragmente din el au fost publicate de Constandina Brezu: Ion Vinea. Pagini din "jurnal personal", în "Jurnalul literar", decembrie 1995 și Un jurnal postum Ion Vinea, în "România Literară", decembrie 1962
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
postbelică, merită atenție. Cu o observație privind confuziile de personaje și inconsecvențele, inadmisibile într-o analiză critică: "provocat, șVasileț moare în cursul unei încăierări, nu se sinucide, așa cum eronat au afirmat unii critici" (pagina 240), pentru ca la pagina 241 să găsim "Ștefan și Vasile trăiesc drama existențială a înstrăinatului și fiecare alege soluții diferite, primul optînd pentru reîntoarcerea în spațiul închis șs.a.ț, iar cel de-al doilea se sinucide". Sau, la pagina 46: "cel ce se zbate în pîntecele
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul molcom al acestei angoase ținute în frîu, al acestei suferințe potolite ce găsește intrinsa resursele înseninării. Dramă, cîtă e, se încapsulează în delicatețe. Astfel se poate comensura și distanța ce separă modalitatea reflexiv-contemplatica a Echinoxului de retorica frusta, vehemență în ambitia-i cosmicizanta, a seriei Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pitut. Poetul nostru
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
rămîne sub pecetea incertitudinii și a ambiguității. Pasajul care îi pune față în față pe cei doi Măgureni de la începuturile unor veacuri diferite e înțeles ca o afirmare de titlu nobiliar dintr-o simplă prejudecată, cultivată de critica pregătită să găsească în viața personajelor viața autorului. Obișnuință de lectură pe care, aici, textul nu o susține. Disonanțele dintre relatarea Povestitorului de la început și cea a lui Pașadia - care, în fond, e tot a Povestitorului - se reduc la una singură. Cea care
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
relatarea Povestitorului de la început și cea a lui Pașadia - care, în fond, e tot a Povestitorului - se reduc la una singură. Cea care îl opune pe balcanic apuseanului. În fragmentul de la începutul Crailor unde Povestitorul spune istoria lui Pașadia, cititorul găsește în scăpările de condei ale acestuia mai multe frînturi de poveste decît află Povestitorul de la Pașadia în secvența care îi aduce în fața portretului armașului. Fie și numai faptul că e vorba de un "îndoit omor", în timp ce Pașadia abia sugerează ideea
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni: balcanic îi e portul, a balcanic îl ghicește după semnele chipului Povestitorul, balcanică e și istoria ce-l aduce în patul unei
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
preluarea în tridimensional a bidimensionalului icoanei sau prin fugă în gigantism și în alegorie, daca Brâncusi se adîncește în arhaic sau se înalță pînă simte tactil lumină glaciala și eternă a formei pure, Silvia Radu, minata fatal de aceeasi neliniște, găsește o a treia cale. Ea nu este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin livresc, după cum nu are în vedere nici deposedarea de materie și dobîndirea stării de levitație pe care Brâncusi le-a experimentat
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor pure, fie că acestea se regăsesc în lumea copilăriei individuale sau în aceea a umanității care
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
se regăsesc în lumea copilăriei individuale sau în aceea a umanității care n-a ajuns încă la gîndirea abstractă și la expresia noționala. în acest fel, criză profundă pe care tridimensionalul o trăiește permenent în spațiul cultural răsăritean și-a găsit o nouă rezolvare. Nevoia irepresibila de a crea forme spațiale, de a transmite mesaje prin discursuri care implică o anumita organizare a materiei, se poate, pînă la urmă, împăca în mod firesc cu interdicția de a crea chipuri cioplite. Și
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
manipularea abila a diferitelor sofisme, ci prin deposedarea chipului de aroganța propriei identități și de pretenția intrinseca a substanței de a se comunică doar pe șine însăși. Dincolo de fabulație și de interjecție, soluții deja experimentate la nivel maximal, sculptorița a găsit în viziunea populară și în devoțiunea simplă resursă cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoapta
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
se raportează la ziarele cu spinarea plecată, dl Țuca înseamnă că nu-și propune mare lucru. Acestea au și tirajul coborît, ca și spinare. Dacă vrea să bată în concurență de mare tiraj, mă tem că dl Țuca n-a găsit cel mai bun termen de referință. Există cel puțin trei ziare centrale care în materie de verticalitate pot fi luate ca model de Jurnalul național. Chiar dacă, uneori ele mai au probleme de ținută, dar nu de partid. Iar începutul verticalizării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
pildă, consideră epopeea una dintre cele mai sofisticate construcții epice din literatura noastră și, adaug eu, singurul poem care poate sta alături, la orice nivel, de Levantul. Din aceste considerații confuze, asupra cărora ne-am oprit tocmai pentru că le-am găsit semnificative, se poate ușor desprinde o atitudine comună foarte multor oameni implicați în procesul literar de azi. Îndârjirea unora în a nu reconsidera literatura de până în 1989 ține mai mult de o motivație interioară, sentimentală, explicabilă numai până la un punct
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
să se întoarcă în România. Și nu orice Românie, ci un colț plin de personalitate al acestei Românii, plin de personalitate, de istorie literară și în același timp de derizoriu: Ticaul, mahalaua celebra a Iașilor. Nici o motivație nu e de găsit în poezie pentru toate aceste tribulații, lucru rar în istoria noastră literară. Poezia se ține singură, cu totul autonomă față de viață spectaculoasă pe care n-a folosit-o niciodată pe post de cîrja a inspirației. Poezia lui Mihai Ursachi este
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]