3,883 matches
-
vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii culinare culese din adîncuri marine. Stînd de o parte și de alta a unei mese imense, în fața celor doi sînt etalate cele mai ciudate feluri de mîncare : "Meduzele roze gătite cu cimbru, / Cu fructe de mare pe spată de zimbru, / În sos ecumenic, anguile cu tic, / Calmari îngropați, violet, în aspic". Dacă dragostea e "altă țară", Le pays du tendre, Leonid Dimov nu este străin de acele scrieri în care
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
unei demnități aristocratice amintind de rigoarea tihnită a moravurilor secolului al XIX-lea. De altfel, părinții îi insuflaseră convingerea că viața ei va continua în acest fel pînă la moarte și că, în consecință, nu este nevoie să învețe să gătească, din moment ce întotdeauna va avea un bucătar la dispoziție. ... Cînd s-a căsătorit cu tatăl meu, la început au avut și ei servitori în casă; dar cu timpul, fiind o persoană practică, mama a învățat să gătească. Ne povestea de multe
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
nevoie să învețe să gătească, din moment ce întotdeauna va avea un bucătar la dispoziție. ... Cînd s-a căsătorit cu tatăl meu, la început au avut și ei servitori în casă; dar cu timpul, fiind o persoană practică, mama a învățat să gătească. Ne povestea de multe ori, rîzînd, cum tata era atît de cufundat în gîndurile lui filozofice, încît uneori se oprea din mîncat, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, meditînd intens la vreo problemă speculativă. Mama se întreba dacă tata
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
pe moarte. încercând astfel să-și supună și natura, când în joc nu sunt niște scopuri concrete. Dar, noi suntem mai modești. Neculce notează: Cantemir-vodă, după ce-au murit, ținutu-l-au mort tăinuit o zi și o noapte, păn s-au gătit cărțile de-au făcut harzuri de la țară la Poartă... Pârghiile puterii se pun în mișcare. Se anunță că urmaș la tron va fi feciorul răposatului, tânărul Dimitrie Cantemir... Atunce au spus a tot nărodul c-au murit Cantemir-vodă... Norodul, prost
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
Apoi am trântit ușa de la bucătărie și m-am întors în sufragerie. Aceasta avea să fie prima zi a noii mele vieți. Familia mea stătea tăcută la masă și toți se uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au afișat un aer plictisit, de parcă ar fi vrut să spună: Iar l-a apucat", mama a izbucnit într-un hohot de râs, iar tata a sărit în picioare ca
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
În Ratatouille avem o cohortă întreagă, însă unul singur este atins de inspirație, unic, un șobolan de gust care aspiră nici mai mult nici mai puțin decît să devină bucătar pentru că așa cum spune magisterul său uman, Monsieur Gusteau: fiecare poate găti. Micuțul erou blănos se numește Remy și este dispus să facă orice pentru a deveni bucătar adică pentru a-și indeplini visul aparent imposibil pentru că, nu-i așa, asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-avea confortul de astăzi, bineînțeles, dar
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-avea confortul de astăzi, bineînțeles, dar la vremea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
pentru că nu le puteau înțelege“, afirmă ironic Eliade, care suprimă din Memorii următorul pasaj: „și o carte poștală de la Paris, în care Emil Cioran îmi mărturisea că vrea să se întoarcă imediat în țară, «ca să se poată delecta cu mâncările gătite cu sarea scoasă din ocnă de Nae Ionescu».“ * Să ți se umple viața, trupul, de insectele în care ți se vor fi transformat cuvintele, ca iarba și fierea nevomitată să se preschimbe în scrierea levitației, fără noroc, fără vină, cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
profesiei nu e doar un semn Este al minții și al inimii îndemn. Foloase Foloasele învățăturii ca și roadele pământului vin după un îndelungat timp de trudă și sudoare. Paradox Marea majoritate a bărbaților declară că nu se pricep să gătească; și totuși cei mai iscusiți bucătari din lume sunt bărbații. Hărnicie Cel ce aleargă să găsească de muncă și o prestează cu temei suferă de o boală tot mai rar întâlnită dar necontagioasă: hărnicia. Competiție Dacă hărnicia și cu lenea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
om. Mama Mama este unică și nimic din lume nu o poate înlocui. Cunoaștere Numai mama cu inegalabila ei intuiție poate pătrunde, explora și înțelege tainicele adâncuri ale sufletului de copil sau adolescent. Înțelepciune Femeia înțeleaptă se îngrijește și se gătește pentru a plăcea mai cu seamă soțului ei. Știe ea de ce. Diplomație În viața cuplului familial nu strică și puțină diplomație din partea ambilor protagoniști. Dureri Durerile sufletești sunt mai puternice și mai devastatoare pentru părinți atunci când sunt provocate de proprii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a lui țeară se gătește-a năvăli". Figura inaugurală a prozatorului Negruzzi îi covîrșește pe poet și pe dramaturg. Prima impresie, bizară, este aceea că proza negruzziană pare scrisă de un om extrem de cult, frecventator al marilor literaturi europene și care vrea ca acest lucru
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
una singură și printre picături. Mătușile nu știau nici ele carte și, ca să-i dea lecții cum se conduce o gospodărie, au pus-o mai întîi să facă pe fata în casă, iar apoi au trimis-o la bucătărie să gătească, să știi, fato, cînd oi fi la casa ta, să nu te înșele bucătăreasa. Fănică Theodorescu n-a fost prima ei "vedere", înaintea lui fusese un locotenent de grăniceri, cu recomandări bune, însă fără avere. Îl chema Mircea. Virginica îl
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
că sunt mai colorați și au cozile alea lungi. Știi cum se deplumează un fazan, că trebuie să-i smulgi penele; dar mai întâi trebuie să-l lași să se fezandeze bine, - și mi-a explicat pe larg cum se gătește, făgăduindu-mi că îmi va aduce unul într-o zi... Deci numai la prepelițe, potârnichi, fazani și la rațe sălbatice, zic. - Și... ai fost. - Mi-amintesc cum a făcut... buf regele bălții, când a picat din văzduh drept în mijlocul bălții
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
a cerut ajutorul, de ce, în loc de asta, cerea toate revistele și ziarele-alea, dacă nu le putea citi, oare în felul ăsta cerea ea ajutor? De-asta se ținea ea de balustradă, de-asta nu mă lăsa s-o privesc când gătea sau când se schimba? Oare avea mereu ceva de citit în față ca să nu fie nevoie să se uite în altă direcție? Toate cuvintele pe care i le scrisesem în toți acești ani, oare nu-i spusesem niciodată nimic? "Minunat
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
poate intra sau ieși din bloc fără ca ea să-l repereze. E mereu îmbrăcată în negru și, în spatele ferestruicii prin care monitorizează tot ce mișcă în holul blocului și nu numai, prestează, cât e ziua de lungă, două activități complementare: gătește cușcuș la un primus și calcă. E de la sine înțeles că holul miroase a ulei și a detergent ieftin, dar chiriașii blocului au locuit și în condiții mai proaste. Chiar mult mai proaste. Nici unuia nu i trece prin cap să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la dumneavoastră în prima duminică din lună. Îmi pregătisem o costumație irezistibilă. Cred că m-ați fi ales. — Așa cred și eu, spune Lionel, cu ochii fixați pe sânii ei. — Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu. — Am observat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunt trigramele tale suprapuse, în care imaginarul explică fiziologia. seara, când te văd, deși am cumpărături de luat din portbagaj, mai întâi vin la tine fac o piruetă cât întreaga căsuță, cu rochia fluturând, și te îmbrățișez. pun masa, îți gătesc dietetic pești și curcani, doar cu salată. bucurie mi se face somn, de fiecare dată, dar continui să îți torn în pahar vinul acesta chihlimbariu, amărui din care bei până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui... (se uită întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu, un copil pe care să-l iubesc, de care să am grijă neîncetat, pe care să-l privesc cum se joacă și căruia să-i gătesc cu drag prăjitura care-i place cel mai mult. Astfel, aș fi putut avea și eu o familie unită și iubitoare, ce s-ar fi numit familia noastră. Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu cartofi. În fiecare cameră, aveam câte douătrei paturi de campanie, o masă făcută la atelierul unității, două scaune, pe unul fiind așezat televizorul, adus de la București, un “Sport 262”, de dimensiuni mici ( Încă nu m-am despărțit de el). Găteam la un reșou improvizat. Cineva mi-a făcut câteva șănțulețe Într-o cărămidă unde a fost așezată o rezistență care avea un stecher la un capăt. Rezistența se ardea destul de des și eram nevoită să Înnod capetele. Nu asta era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să lăudăm condițiile foarte bune, neașteptat de bune, care ne-au Încântat. După ce ne-am familiarizat cu locul de cazare, a fost chemată maica stareță, aflată la bucătărie, gătind alături de celelalte măicuțe cu care am făcut cunoștință și am schimbat câteva Împresii. Eu, fiind cea care rămânea la mănăstire, doar pentru câteva zile, mi-a spus că sunt liberă să fac ce doresc, cu o singură condiție, să respect
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu venea. El s-a gândit că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și că puteam intra în casa lor oricând doream. Nu ne certam, era o fire veselă și tot ce avea împărțea cu mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să gătească. Câte feluri de bucate nu făcea? De multe ori, când ne jucam, ea ne invita la masă și ne servea cu bucatele ei gustoase. Erau bucate pe care eu, la noi acasă, nu le văzusem, și nu numai la noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]