591 matches
-
al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi se pară că am găsit tonul adecvat. Să ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet putregăit ca un penitent medieval), mi-am amintit de o carte pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Fata are cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cadavrul mumificat și aproape intact, datorită uscăciunii aerului, al unei mari cămile înșeuate. O privi de aproape. Dinții săi mari încremeniseră într-un trist zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din piele se vedea interiorul găunos. Stătea în genunchi, cu gâtul întins pe nisip, cu privirea spre locul de unde venea Gacel, adică spre nord-est, ceea ce însemna că venise din sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-o ultimă speranță, spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
accesibilă și credibilă, pentru a transforma tentația indivi duală a imitării corpului publicitar într-un fenomen social. A încercat și Ceaușescu, la vremea lui, ceva de acest gen : alimentația rațională. Mitul pe care se întemeia era însă unul abstract și găunos : acela al „omului nou”, stăpîn și el pe propriul corp. Impus pentru a masca o penurie, și nu pentru a controla o abundență, acesta nu a con dus însă decît la forme ingenioase sau disperate de a-l eluda și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bătaie de cap. Nu e exclus ca treaba asta să fi costat retrogradarea Într-o divizie inferioară a unei echipe de nefericiți care cred În fairplay și În etica socialistă În sportul național (măcar formal, pentru că toată lumea știe cît de găunoase sînt cuvintele mari În Epoca de Aur). Tudor are platfus, stă acasă și se pregătește să mai dea o dată examenul ratat la Facultatea de drept. Dar asta nu-l Împiedică să aibă o viață. Într-o miercuri dimineață a dat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi putut inversa sensul, conducându-l, domol, către o prețioasă claritate? Așa cum stăteau însă lucrurile, vedea prin fiecare noțiune pe care o avusese vreodată, iar „străluminările“ dobândite pe calea unui ascetism susținut îi apăreau acum ca tot atâtea lucruri găunoase și respingătoare, pe care ie confecționase din nimic. Artiștii au de partea lor frumosul și natura, dar un filozof trebuie să-și cuprindă întreaga lui lume în cap, până când... până ar putea fi unificată, clarificată... până când el însuși ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de luminoase, probleme aparent total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune, subit și cu o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar inevitabila lor alăturare îl fascinau. Și mai cu seamă George. Dar totul era înșelătorie. Nu va putea niciodată să aparțină familiei McCaffrey. Nici n-ar dori, chiar dacă prietenia lui cu Tom ar fi să dăinuie. Cât de neputincioase, de găunoase sunt prietenia, iubirea; nu pot dărâma marile, uzualele structuri de viață care-l despart pe un individ de toți ceilalți. Apoi se gândi la mama lui, la dezamăgirea pricinuită de scurtimea vizitei pe care i-o făcuse. În timp ce străbătea câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu. — Ce fericită aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc prezentul. — Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
substanțiale personalități ale culturii române din ultimele decenii - să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în ea, înțepenind. —Pauză. Vrei să-mi spui că tot orașul...? Karin începu să chicotească. Simțea cum o ia razna. Stresul vieții cotidiene pe noul tărâm al fratelui ei o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou în umanitate pe bărbatul ăsta copil. Există doar acest moment. Doar acum. Dar... ce încearcă să realizeze operația asta? —Încearcă să salveze specia. —Care specie? Întrebarea îl surprinde pe Mark. —Care specie? Șocul lasă loc acelui râs bubuitor, găunos. —Asta-i chiar bună. Care specie? Amuțește, chibzuind. În bungalow-ul lui Bonnie Travis, în formă de sticlă plată, construit la începutul secolului douăzeci, cele două femei abia au loc să se strecoare una pe lângă alta. Karin își cere scuze ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alea clocite invizibile pentru femeia asta, care nu l-a văzut niciodată altfel decât e acum. Dar se întâmplă ceva și mai ciudat: nu-i pasă cum îl vede ea. Nu vrea să-l vadă decât așa cum este cu adevărat: găunos și neîndemânatic, lipsit de autoritate. Fără contur, la fel ca toată lumea. Așteaptă, spune el. Trebuie să vezi ceva. Ceva ce nu-i al lui. Spectacolul de seară e teatru în toată regula. Dar cel de dimineață e religie. Se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supraaglomerat, imaginile zilei ce trecuse se întorc la cuiburi. Pe locul său din spatele aripii, Weber își derulează scena de mai multe ori - reglând, rețesând, reîntorcându-se. Mark în camera lui de la Bunul Samaritean, uitându-se la aceleași relatări despre război găunoase și părtinitoare ca și restul lumii ignorante. Uitându-se fără oprire, ca și cum, dacă s-ar uita la armatele astea suficient de mult, poate că ar recunoaște un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cerut un tempo sporit. David m-a urmat. Era neobișnuit de liniște în jurul nostru. Singurul lucru pe care îl auzeam era atotstrăpungătoarea grabă a ploii și, în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prin încălzirea aramei. Se aplecă și cercetă ciocul căscat, simțindu-se izbit de o pală plăcută de aer cald, însă nu văzu decît întuneric. — Ce ai adus de data asta? întrebă o voce. Cimpoaie? întrebarea era pusă pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o mașină mult prea rudimentară pentru muzicalitatea vorbirii obișnuite, dar i se păru că recunoaște energia vibrantă ce răzbătea din cuvinte. — Nu sînt muzician. Mă numesc Lanark. Ce trucuri murdare folosești cu bolnavii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat ca să-și simtă lacrimile de pe față. — Nu mă cunoști. Nu mă cheamă Thaw. N-am făcut nimic din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ÎNTR-UN VAS TRANSPARENT, IAR EL FIGURINA MINUSCULĂ FIXATĂ RIGID ÎN MIJLOC. NUMAI CĂ N-AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ACOLO. AJUNSESE LA O CLĂDIRE ALBĂ ȘI STRĂLUCITOARE, LATĂ ȘI LUNGĂ, DAR NU PREA ÎNALTĂ. BĂTAIA LUI ADUSE UN SUNET GĂUNOS ȘI DUPĂ O CLIPĂ ÎNCERCĂ ÎNCUIETOAREA. UȘA SE DESCHISE ȘI DEZVĂLUI \ FĂRĂ NICI UN FEL DE VESTIBUL ORI HOL \ O MICĂ ÎNCĂPERE DE METAL. ERAU ACOLO UN PUPITRU DE COMANDĂ ȘI UN SCAUN MULTIFUNCȚIONAL PE CARE ȘEDEA UN OM. HEDROCK SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tulburat al unui pirat atipic. Tovărășia cu sanguinar-ciclotimicul Rasputin este indiciul apartenenței la această tagmă a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion. Ca și Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanțele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău și bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic, nașterea și moartea lui Corto ne rămân inaccesibile, până la capăt. Corto apare spre a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poetic al lui Hemingway din textele sale de proză scurtă. În marginea câmpului de luptă, singur sau alături de fotograful ce caută să salveze clipa trecătoare, Pike constituie memoria pe cale de-a se naște a secolului XX. Evitând grandilocvența și atașamentul găunos pentru patrie și sânge, Pike străbate un teritoriu al umbrelor, umbre pe care le convoacă interogând conștiința celor care au supraviețuit. Duhovnic al acestei lumi care și-a ieșit din țâțâni, Pike este personajul cel mai cinematografic pe care Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]