1,586 matches
-
laturi, nu a ambelor laturi. Același termen e folosit și de tipografi în.a.). Johann Kaspar Lavater î1741-1801), savant elvețian, cercetător al fizionomiei. Franz Josef Gall î1758-1328), medic german, întemeietor al frenologiei. Johan Kuspm Spurzheim î1776-1832), medic german, întemeietor - împreună cu Gali - al frenologiei. Filip Schwartzerd Melanchton î1497-1560), teolog german, prieten cu Luther. Jean-François Champollion î1790-1832), arheolog francez, primul care-a descifrat hieroglifele Egiptului antic. William Sones î1746-1794), celebru orientalist englez. Familie celebră de vînători de balene în Nantucket. Culegere de legi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat”, „greșeală” apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); În același sens, „păcatul Îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: ⎯ blasphemia, hulirea, luarea În deșert a lui Dumnezeu; ⎯ apate, „rătăcirea”, „Înșelarea” (Evr. 3,13); ⎯ epithymia, „pofta egoistă, Înclinația
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bărbați, constată. Dar nu se supără. Este tânără, și apoi are la ce să se uite. Toți sunt frumoși și viguroși. Majoritatea vin probabil din Siria ori din Capadocia, dar tre buie să se găsească printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După ultima buclă a aleii le apare brusc în față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și șantaja tatăl. Cornelius să fie secretul care l-a măcinat pe Asinius Gallus și l-a vârât în mormânt? Acest fiu adus pe neașteptate de la Alexandria, dintr-o căsătorie misterioasă? Lucrurile se leagă. Probabil că, tot datorită lui Cornelius, Gal lus își permite în continuare să facă presiuni asupra principelui. Ca atunci când l-a convins să i-l propună ei ca soț. Adevărul l-a bănuit de mult, dar tot nu reușește să-l dibuie pe de-a-ntregul. Ce pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răsună sec răspunsul. Rufus cască ochii mari. Bănuia el ceva! Totuși este ciudat. Un german primește cetățenia abia după 25 de ani de serviciu, odată cu diploma militară de lăsare la vatră. Bunicul și străbunicul meu au luptat alături de Caesar când galii s-au răsculat sub conducerea lui Vercingetorix, spune orgolios tânărul. Se uită în jos la el. Continuă cu o superioritate abia disimulată: — Oi fi auzit ce s-a întâmplat la Noviodunum... Rufus își ferește privirea. A auzit de neamul ăla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în continuare tăcut. Nu-și dă seama că mânia și frustrarea clo cotesc în sufletul celui de lângă el decât când îl vede strângând din dinți. Abia atunci începe să aibă dubii. Cine naiba l-a pus să aducă vorba despre gali...? Așa deci? se frământă Pusio în sinea sa, indignat. Popoarele cucerite, carevasăzică? Mama voastră de nenorociți! Credeți că natura v-a adus pe lume împintenați, gata să puneți șaua și frâul pe ceilalți. Ne priviți de sus, de parcă am fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anul 13 î.Hr. Augustus ajunsese la o decizie finală în ceea ce privește numărul de legiuni și condițiile serviciului legionar; res publica - (treburi publice) republică Rinul - Iulius Cezar l-a traversat în două rânduri: în 55 și în 53 î.Hr. Roma - incendiată de gali în 390 î.Hr.; reorganizată administrativ de Au gustus în anul 7 î.Hr., când orașul a fost împărțit în 14 circumscripții (re gio nes), subdivizate în 265 de vici, fiecare sub conducerea a patru vico magistri, aleși de localnici anual rostre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecând pe la nord de Aventicum, lega direct Augusta de Genava. în fața pericolului iminent, controlul asupra acelui drum era vital pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ultima sa misivă care-l făcuseră, în mod evident, să-și schimbe strategia; Magister militum îi lăsase, așadar, să-și rezolve singuri problemele cu hunii și cu gepizii și, pentru a evita pasurile Alpilor Apenini, alesese să treacă în Galii pe o cale mai sigură - valea Rhonului. Chiar dacă, informându-l despre insuccesele lui Gundovek, nu-și făcuse decât datoria, nu putea să nu se simtă într-o oarecare măsură vinovat, mai ales față de Frediana, care acum îl privea cu severitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajungă la Flavius Etius, la Arelate; acolo, cu siguranță, îl așteptau o baie caldă, haine curate, un cal nou și poate o promovare, care - spera el - i-ar fi asigurat un rol semnificativ în evenimentele importante ce se petreceau în Galii. Umilit fiindcă le făcuse burgunzilor promisiuni pe care Etius nu le ținuse, își spunea că în capitala regiunii Narbonense avea să găsească răspunsurile la toate întrebările sale, la toate îndoielile sale, și că numai reluându-și locul alături de Magister i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zis bine: timp și aliați! Și încă - s-o spunem și pe asta - de un dram bun de noroc! Sau, ca să zicem ca papa Leon al nostru, de ochiul binevoitor al divinei Providențe. Acum ascultă-mă bine: după cum știi, în Galii există multe forțe pe care, dacă le-am uni, ar fi posibil să adunăm la un loc o mare armată, capabilă să se opună hunilor. Miliții barbare, cele mai multe, dar legate de noi prin tratate precise de alianță: vizigoții din Aquitania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici. M-a implorat să-i salvez cetatea, a spus că oamenii săi vor să se bată, să reziste. Ei bine, știi ce zic? Tocmai el a fost cel care m-a convins că putem învinge, demonstrându-mi că în Galii sunt încă oameni dispuși să se lupte. L-am trimis înapoi, dându-i cuvântul că până la jumătatea lui iunie voi fi acolo cu armata mea. Aureliana, crede-mă, e locul potrivit pentru a-i strivi pe huni. Având forțele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toți bagauzii și pe toți cei pe care îi veți găsi dispuși să se bată, de oriunde ar veni și de orice condiție ar fi. Nu e un război ca toate celelalte, dus de soldați și de generali: cei din Galii trebuie să înțeleagă că, dacă nu le rezistă invadatorilor, vor sfârși prin a fi exterminați și o întreagă civilizație va fi nimicită. Ceea ce se pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în momentul acela, după ce auzise dezvăluirile prizonierului, își dădea seama cu adevărat de rolul hotărâtor pe care omul acela ciudat și în aparență neînsemnat, pe jumătate călugăr, pe jumătate bandit, îl putea juca în tragicele evenimente ce se desfășurau în Galii și deci și de importanța propriei misiuni. Se scutură. Foarte bine, răspunse. Atunci, Eucherius al nostru vine cu noi. Ridică privirea la cerul care se lumina și îl bătu pe umăr pe Metronius. — Acum e deja ziuă și sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în câteva ocazii. Sunt un popor odios și feroce, asta așa e, dar nu sunt deloc de neînfrânt. Magister militum înaintează de la Narbonense cu armata sa. Iar în fața acestui dușman comun, el cheamă sub însemnele sale pe toți cei din Galii care sunt apți să țină în mână o armă și să lupte. Vizigoții, alanii, saxonii, francii vor fi cu el; vreți, deci, ca numai barbarii să fie cei care se luptă pentru pământul vostru și pentru supraviețuirea voastră? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru pământul vostru și pentru supraviețuirea voastră? De fapt, luptându-vă, aveți numai de câștigat și nimic de pierdut; căci, dacă hunii înving, puteți deja să vă considerați morți cu toții, însă, dacă învingem noi în bătălie și îi alungăm din Galii, o să fiți răsplătiți cu iertarea și, pentru cine o să vrea, cu siguranța unui viitor. După cum văd eu lucrurile, nu ar trebui să aveți îndoieli gândindu-vă ce ar fi mai bine pentru voi. Se așeză, convins că își susținuse cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și contemplarea narcisistă a propriilor mușchi. O excepție remarcabilă o constituia Servilio Cludiano: bărbat la patruzeci de ani, aristocrat de modă veche și stoic convins, era poate singurul care se putea mândri cu ascendenți romani autentici, a căror așezare în Galii se întâmplase chiar în vremea lui Tiberiu. Soția sa, palida, umila Livilla, puțin peste douăzeci de ani, era în luna a treia de sarcină: deși defel incultă, nu lua mai deloc parte la conversație, fie din pricina temperamentului său, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noaptea în zi. — Dar cum poate Atila să hrănească atâția oameni? Căpetenia alanilor ridică din umeri: — A avut tot timpul să pregătească războiul ăsta și și-a organizat hunii, imitând sistemul romanilor. Timp de două luni au jefuit jumătate din Galii și au ajuns aici cu turme imense și cu sute de care pline ochi cu grâu. Firește, în acest moment, nu se bălăcesc în opulență, dar în mod sigur stau mult mai bine decât noi, de asta pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâlnească rezistență, și îl întrebă din ce unitate făcea parte. — A Douăzecea Vexillatio Comitatense, fu răspunsul orgolios. Cu mine sunt o jumătate de duzină de tovarăși de arme. Ceilalți aparțin altor unități. — A Douăzecea ar trebui să fie constituită din gali, dar tu nu-mi pari a fi un galo-roman. Duryodhan scutură din cap: — Nicidecum. Tatăl meu era un centurion dintre auxiliarii sarmați, iar mama mea era o libertă armeană. Atras de priveliștea spectaculoasă oferită de armata lui Magister militum, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare și, firește, înalții ofițeri romani ce îl urmaseră pe Etius din Italia și aceia care i se alăturaseră de curând lui Magister din Galii, cel dintâi fiind Egidius, care, deși doar ceva mai în vârstă de treizeci de ani, trecea deja drept un excelent general de infanterie. Se afla acolo și Elvius Metronius, dar prea în umbră pentru ca Sebastianus să-l poată vedea; Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de prieteni...Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, București, Editura Rao, 2011, pp. 650-651. 98 Citat după Larry L. Watts, op. cit., p. 651. 99 The OSCE Concept of Comprehensive and Co-operative Security. An Overview of Major Milestones (Doc. Sec. Gal/100/09, 17 june 2009), p. 1. Pentru aprofundarea subiectului, a se vedea următoarele 12 documente: Conference on Security and Co-operation in Europe Final Act (Helsinki Summit august 1975); -Document of the Bonn Conference on Economic Co-operation in Europe... (April
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
frasinului sacru pe care romanii îl doborâseră de curând, Valerius își apăra fața cu mâinile, conștient însă că nimic - nici măcar vârsta lui fragedă - nu avea să-l salveze de daga ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împotriva cărora Roma - tolerantă față de toate celelalte religii - declanșase persecuția. Aveau să treacă mulți ani până să se afle că marea putere politică a druizilor împiedica afirmarea principiilor instituționale și a magistraturilor romane, cu toate că de cele mai multe ori Roma le încredința galilor. Opri calul și își lăsă privirea să rătăcească printre trunchiuri; observă plin de încântare o rază de soare ce lumina un tufiș încărcat de fructe roșii, dar în același timp îi vedea pe cei cinci preoți târâți până la frasinul sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]