1,108 matches
-
tale, îmi este frig de îmbrățișarea ta, aleg să mă acoperi cu ce a rămas din ultimul tău vis. Învăluie-mă cu pașii tăi, îmi este frig de ultima călătorie prin gândurile tale, încât am ales să mă încălzesc cu galopul cailor verzi pe pereți. Mi-e frig, iubito, învăluie-mă cu tine toată. Vol Străin în mine Referință Bibliografică: Învăluie-mă cu tine / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor
ÎNVĂLUIE-MĂ CU TINE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362645_a_363974]
-
ocrotește cu guvernarea sa, n-avem a ne întreba altceva decât dacă e mai semnificativă cearta permanentă între palate sau defilarea în justiție a unor acte de corupție care nu ajung, însă, la fonduri de partid; cumpărarea locurilor electorale sau galopul scumpirii prețurilor; lipsa de securitate sanitară care devine fenomen social, sau lipsurile edilitare cu care intrăm în iarnă; pierderea trăsăturilor doctrinare din programele electorale ale partidelor, sau ridicarea imunității parlamentarilor ale căror nume le auzim numai cu prilejul fraudelor; precipitarea
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353013_a_354342]
-
peste everestul care nu e doar un bluff și dac-o să facem buf, nu ne mai privește restul nu pretindem nici un preț facem doar o încercare ca o simplă vânătoare când dai ochii c-un mistreț! au venit călării în galop ne lipsește numai scara dacă vrea să cadă para, s-aveți pregătit un clop! Referință Bibliografică: Au venit călării / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 497, Anul II, 11 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru
AU VENIT CĂLĂRII de ION UNTARU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354418_a_355747]
-
m-a răpit el, iar mama a fost mușcată de un șarpe ascuns în camera ei. - Ești vrăjită și nu știi ce spui! Înainte de a riposta, prințesa fu ridicată de cavaler pe calul său, care nu se mai opri din galop până la poarta cetății. Regele, tatăl prințesei, îi văzuse din turnul său și se grăbi să îi întâmpine: - Copila mea! Ești bine? - Acest cavaler mi-a ucis salvatorul, lăcrimă prințesa. Cavalerul făcu un pas în fața regelui: - Am găsit-o așa cum ai
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
în aer, mergeam la poartă și atunci îl vedeam, de fapt vedeam o siluetă și nu o față, un chip! Trapul calului se auzea de departe, calul acela nu mergea la pas niciodată, era văzut doar la trap sau în galop! Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și de alta a gâtului, cu capul sus, ca la defilare, cu urechile drepte, cu ochii lucitori, cu nările roșii, mari cât pumnul, fornăind continuu, cu coada ușor
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
se îmbiau unul pe altul să-și vândă celuilalt partea ca să se împace nevestele. Anul acesta, după un vajnic chef în prezență hailaif-ului județului au făcut un pariu. Moșia va reveni calului care ajunge ultimul la conac după un galop de 10 km străbătut în comun. Zis și făcut. Aveau fiecare herghelii cunoscute și cai de renume. A doua zi hailaiful era împărțit între punctul de plecare și cel de sosire, mulți călare spre ai încuraja pe drum. La ora
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
Zis și făcut. Aveau fiecare herghelii cunoscute și cai de renume. A doua zi hailaiful era împărțit între punctul de plecare și cel de sosire, mulți călare spre ai încuraja pe drum. La ora plecării nici vorbă de ropotele unui galop al celor mai buni cai din grajduri. Călăreții au făcut un pas apoi s-au oprit. Mare vânzoleală mare iar lumea a început să vocifereze. Din mulțimea adunată se desprinde un om care se prezintă drept judecător. După ce i-au
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
Autorului Tânărul se numea Mihai... Vin la „întâlnire” punctual, regulat de câteva zile.Vin la „întâlnire”... singură. În prima zi a absenței lui, am așteptat aproape două ceasuri.De la școală, picioarele mele - cunoscând bine drumul - au luat-o aproape în galop, fără să mă întrebe dacă vreau, spre locul cunoscut: parcul. Mi-e atât de bine în „Copou”...Oricâtă emoție mă încearcă, oricât de mult tresar la fiecare sunet sau zgomot, oricât aș fi de obosită, oricât aș fi de tristă
PROZĂ SCURTĂ de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353718_a_355047]
-
un sărut adus din nori, Doar l-am gustat de-atâtea ori. Azi gusturile, albe ning... Și ochii-n alb să îi îngrop, Lumina să îmi cânte îngeri. Sătulă sunt de ploi și frângeri. Mi-e dor de albul în galop! Să ningă peste mine stele! Din neaua lacrimilor strânse În labirinturi nepătrunse. Să-mi sting din nou, setea cu ele... În strălucirea albă de argint Azi , acoladă albă de zăpadă Închid o paranteză să nu cadă Un gând de-al
AZI, ACOLADĂ ALBĂ DE ZĂPADĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354200_a_355529]
-
Soarele strălucește mai intens ca niciodată. Castelul pare sufocat de verdele vegetației, de culorile aprinse ale fructelor, de liniște. Încerc un sentiment de exuberanță anarhică, care mă îndeamnă să mă abat de la traseul obișnuit, din jurul zidurilor, și să pornesc în galop spre dealurile din apropiere. Allan pare un cal din poveștile mele din copilărie, care mănâncă jar și își deschide aripile. Ocolim castelul prințesei, casele de pe o parte și cealaltă a drumului, un râu cu nume de femeie ( francezii au un
DRUMUL APELOR, 47 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354232_a_355561]
-
510 din 24 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nu avea idee ce se întâmplă. Destinul i-a despărțit. Ani pierduți, departe, unul de celalalt. Nu avea idee ce se întâmplă. Destinul i-a despărțit. Ani pierduți, departe, unul de celalalt. Galopul frenetic al armăsarului i se părea prea lent. Primise un răvaș de la ea. Îi cerea ajutorul. Copilul ei era grav bolnav. Au stat separați fără să țină legătura și acum afla că e căsătorită. De ce îi cerea, lui, sprijinul? Soțul
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > OCHII ZEULUI... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Neadecvare Vai, stupoare ! Mânz împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua Dezmierdând lujer de
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
de Al.Florin ȚENE Caracatișa timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: - Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. - De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. - Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” - Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
nici pe mine, a deschis porțile mari și a dus-o de ham pe „Fetița”, până în drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam în galopul calului. Din când în când, îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
grăbit și el să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Veronica, deși era căsătorită, avea două fetițe, își respectă soțul, simțea că îi lipsește o atmosferă veselă și o iubire ideală învăluita în mister. Ea trăiește acum primii fiori ai dragostei și se comportă ca orice față la vârsta ei. “Galopul biografiilor” - cum zice Tia Șerbănescu - “nu modifică vârstele organismului oricât le-ar bruscă”. Legile firii nu țin cont de conveniențele sociale. Veronica se află la prima ei iubire aproape adolescentina și că orice adolescent sau tânăr, ascultă această chemare, dincolo de
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
lumină de-nțărcat unde clipele liniștea o pasc, încât m-am pus și eu pe luminat. E plăcut aici,dar contabili de fiere și venin mă tot trag din spațiul ancestral de simt adesea-n coaste un suspin și versuri în galopul unui cal... De urc Pegasul să bântuiesc prin lume un dor mă cuprinde pe urme de senin, simt sub șa metafore de spume și uneori o clipă,pe-nserate,de venin. Avem cu toții o singură rugăciune, din neam ținem de acelaș
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
ce-acoperă Luna.Adorm lacrima în barbă... XXVIII. DOAR EMINESCU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. Nu sunt poet, sunt doar un strop Cu mult sau mai puțin noroc. Nu sunt poet, dar în galop Gândul mă poartă, nu spre troc, Cum mulți o fac în astă lume. Nu sunt poet, sunt o ființă Ce-ador să zâmbesc și să scriu. Nu sunt poet, în suferință Sau fericire doar, descriu, Gândesc și-aștern versuri și
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Intr-o noapte târzie de septembrie, Cucu Nae, „cu domiciliul stabil în comuna Mușetești, satul Viezureni, județul Simnic, 29 de ani, studii -zece clase, căsătorit, cu doi copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale”(pag.19), aleargă cu căruța în galop, spre Schitul de Sus, să ducă unui amărât niște știuleți de porumb, furați de pe unde a putut. In căruță mai erau doi camarazi care „îi ținuseră de șase” Șoltuz și Calotă. Din sens invers, dinspre Schitul de Sus, venea biciclistul
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache la tine, toate culorile râd. tălpile calcă apăsat trecutul. păsările își schimbă ciocul mai des. de ce? ai răsturnat amfora cuvintelor prea departe de mocirla prezentului? trăiești viitorul în galopul armăsarilor nenăscuți? aleg o frază. mă asculți. interiorul se clatină. pe traversa din atelierul tău, zace poezia scurtă. e ca o umbrelă. ai depus pe ea, toată gama culorilor. furia te-a copleșit. număr în gând: o furtună, un fulger
ATELIER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358439_a_359768]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Grădina sufletului meu e veșnic înflorită Poartă parfum de iasomii în lacrimi miruită, În poartă-i stau umili străjeri să vă arate drumul Prin labirinturi cu tăceri și umbre cu duimul. Dar uneori trec în galop prin macii încă-n floare, Sălbatici cai fără de șei călcând la întâmplare, Petalele devin pe loc o mare sângerândă Fără de maluri și-n furtuni, speranțele se-afundă. Când ploi răzlețe cu-amintiri îmi umezesc țărâna Cu mirul dragostei mă spăl
ARCADE ÎNFLORITE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358542_a_359871]
-
din buzunarul bluzei scoate un șervețel. citește... mângâi mâna prietenului meu în ritmul în care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar fericit, după ce a prins câmpul în copite, întreg. am transpirat respirând cuvinte. Mulțumesc Dane! Referință Bibliografică: spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
spinarea animalului. Nu era deloc obișnuit să călărească, dar, după vreo doi kilometri, învățase un pic. Nu era mare greutate. Mai încolo însă se plictisi, căci i se păru că mergea prea încet. Ce-ar fi să încerce un mic galop? Hai, căluțule! Hai! Dieee! Iapa începu să alegre. După alte asmuțiri, iapa zbura de-a binelea. Ce minunat era! Doar că, nici după un kilometru, văzu că iapa s-a înmuiat, a încetinit și abia pășea. Atunci și-a adus
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]