491 matches
-
să renunțe la gândul de a scrie literatură, s-a reorientat chiar de la debut și spre proză, exersând pentru început atât varianta mai puțin pretențioasă a scenetei sau nuvelei (specii situate, de asemeni, în proximitatea genului dramatic), cât și forma gazetărească a improvizațiilor pe teme morale, în maniera adusă la perfecțiune ulterior, tot sub specie theatri, în miniaturalele din Aqua forte. Ieșite din mantaua notelor de călătorie și a foiletonisticii, textele de acest gen, modeste valoric, interesează îndeosebi prin faptul că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu numai, pe care viața cotidiană, bombardată de o massmedia comercială cu tot felul de banalități, le sufocase. Cum gândesc și ce gândesc românii despre ei înșiși, iată o temă meritorie, plină de interes, pentru că ideile expuse sub diferite forme gazetărești, își găsesc aprobarea sau nu în propria noastră gândire. Foarte multe dintre aprecierile participanților la acest mare colocviu din carte se constituie într-un rechizitoriu la viața noastră cea de toate zilele, ne incită la meditație și ne lasă satisfacția
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
locatarii ieșiți pe balcoane, către fundul scenei. Se lărgea șoseaua Ștefan cel Mare. în mintea mea, pe lângă invenții și inovații, mai erau și o fată de pe Barbu Văcărescu, pe lângă vila căreia treceam, melancolic, în fiecare zi, ca și oarece veleități gazetărești: scriam singur, de mână, un ziar al clasei, cu ilustrații și caricaturi, numit "Răcnetul porcului înjunghiat". Ținta atacurilor mele era, aici, un coleg poreclit Porcul, pe care-l trimiteam, în episoade succesive ale editorialului de pe prima pagină, în Alaska, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
identificabile în toată istoria socială a omenirii, competiția fiind unul din elementele structurante ale dinamicii comunitare. Metamorfozele polemicii țin de înseși mutațiile ontologice și axiologice în raportul "eu" individual "eu" social. Pe de altă parte, intruziunea substanței lirice în discursul gazetăresc a avut ca rezultat o fecundă metisare a mesajului care, ulterior, a devenit produsul exotic al literaturii așa-numite, de frontieră (Silvian Iosifescu) sau a interferențelor (Ion Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imagină, să te împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție. Asta e lupta dreaptă a scriitorului"89. Prospectarea unei dimensiuni controversate, cum e cea a scrisului gazetăresc arghezian, e dificilă dintr-un dublu motiv. Vom spune, mai întîi, că depășirea locurilor comune presupune instaurarea unei perspective noi, de real interes. Focalizarea atenției critice, în preajma prolificului an 1927, pe producția lirică a lui Arghezi, precum și atmosfera beligerantă, generată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de expunerea trunchiată a realității, bătătoresc locurile comune, inofensive ideologic, ale criticii interbelice (fără a fi lipsită, evident, de aprecieri valide privind evoluția atitudinii gazetărești). Trebuie luată în calcul și recenta auto-revizuire cu un titlu schimbat semnificativ (Dumitru Micu, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, 2005), care, în contextul actual, devine foarte valoroasă, demonstrând o cunoaștere în detaliu (cum ar putea fi altfel rodul unei munci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de viață traumatizante, cum ar fi, de pildă, perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om și operă, este strict legat de contactul direct
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Julien Benda, conotându-l negativ, l-a pus, fără să vrea, și mai mult în lumină 273 și va fi, de acum încolo, mereu tentat să ia parte la viața publică a cetății, fie urcând în arena politică, fie politizând discursul gazetăresc, acțiune firească în faza romantic-retorică a publicisticii de pretutindeni. Invocam, în pledoaria noastră pentru revalidarea statutului polemicii, cuvintele lui Radu Ionescu, expresie matură a ceea ce semnifică disputa de idei într-o cultură autentică a cărei ființare este condiționată de libertatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
10 O altă categorie de schițe satirizează instituția gazetăriei. Goana după senzațional înlocuiește orice principiu deontologic, iar informațiile sunt distorsionate, umflate, înflorite în funcție de necesități tipografice sau de cerințe ideologice, adevărul fiind determinat prin calcul de către cei avizați, familiarizați cu manevrele gazetărești: Dar iată sosește un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau și eu două : una guvernamentală și una opozantă. Sunt un om care iubesc adevărul și fiindcă-l iubesc, știu să-l caut. Demult mi-am făcut rețeta cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ipingescu, Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simuț a tolerat-o, abil, ca deschidere a unui volum întru totul sobru. Oricum, o noțiune amfibie se dovedește această simptomatologie sui generis. Rezistentă - deși nu în doze egale - și pe teren teoretic, și în aproximațiile istorice, și în demonstrațiile gazetărești ce se desfășoară de la un capitol la altul. Mâna criticului e întotdeauna învelită în mănușa teoreticianului versatil. Fiecare secvență pusă în discuție are parte de o minimă - și minimală - cazuistică și, la polul opus, de o abundentă orientare metodologică. Iar
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să se reverbereze în conștiința românească abia peste multe decenii, în postcomunism, când societatea românească s-a reangajat în refacerea nodurilor cu Europa occidentală. Replici caustice la adresa exceselor periculoase ale retoricii extremei drepte au fost formulate și în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în parte e o sofismă din cele mai comune. E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încît mai nu merită ca cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui ar merita în adevăr acel nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se înfățișează însă V. în „L’Indépendance roumaine”. Tonul, surprinzător, e mult mai ponderat, aproape reverențios, raporturile cu Palatul părând acum a fi din cele mai armonioase. Redacta din când în când și o bine informată cronică externă. Stilul său gazetăresc e ațâțat, nervos, de regulă tranșant și caustic. Sub pseudonimul Arutnev (anagrama numelui său), V. face o judicioasă, pătrunzătoare critică dramatică. Era cunoscut ca un spirit malițios și slobod în expresii, dar în cronici întreprinde o analiză atentă, mai detașată
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Maniera nu este analitică, ci mai mult pitorească și spectaculară. Schița Bucureștenii la masă ar fi un soi de cronică satirică, vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere tezistă cu iz presămănătorist, contrapune, într-o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
numai de fapt, locul. Astfel ar trece în scaunele de păstorire elemente tinere, viguroase, culte, credincioase și dreptcredincioase, contribuind la revigorarea Bisericii. Înnoirea vieții bisericești trebuie să se realizeze canonic, cu chiriarhii, și nu împotriva lor, așa cum sugerau anumite propuneri gazetărești. Episcopul, un adevărat păstor de suflete, chiar dacă poate fi criticat pe nedrept de o parte a presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
oameni: persoanele mai sensibile au avut o stare de sufocare, iar altora le-a crescut tensiunea arterială. Starea de oboseală și de nervozitate a sporit simțitor la oamenii de vârsta a treia. Dintr-o curiozitate - hai să-i zic așa, gazetărească - am răsfoit mai multe lucrări de specialitate, referitoare la cutremure de pământ, care confirmă previziunile “seismografelor biologice”, cum mai sunt numite în prezent manifestările anormale ale animalelor înainte de producerea unor seisme puternice. în lucrarea Cutremurul de pământ în timp de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
una de „special guest“ cu sarcini de amuzament, pentru ca, după un anumit timp, locul ocupat la diverse mese televizuale să devină central. La momentul zero, al ițirii sale pe cablu și satelit, lui Gigi Becali i se puneau întrebări tipic gazetărești. De la un timp încoace, lui Gigi Becali nu i se mai adresează întrebări, ci i se dă spațiu de emisie pentru monolog. În afara câtorva publicații tipărite, nimeni nu s-a încumetat să îl trateze pe acest om ca pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și ce trebuie realizat. Tipul limbajelor juridice este specific codurilor de legi și dezbaterii judecătorești, avînd printre specii limbajul juridic oratoric al pledoariei judiciare (avocățești). Limbajul legilor este foarte apropiat de limbajul administrativ al instituțiilor. Existența unui stil publicistic (sau gazetăresc) a fost deseori contestată, căci paginile publicațiilor periodice întrunesc texte ce pot avea trăsături specifice celorlalte stiluri funcționale ale limbii. Aici nu trebuie incluse, desigur, publicațiile literare și cele de specialitate, precum periodicele științifice, care se repartizează în mod firesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concept pe care Îmi propun să-l analizez Într-o carte aparte; eram doar uimit, aproape stupefiat și, până la urmă, revoltat de felul, de modul În care unii Germani, cei din clasa, din pătura intelectuală mai ales, universitățile, lumea editorială, gazetărească, Înțelegeau să „răspundă” acestei vini asumate. Și spuneam atunci cui voia să mă asculte - producând, se’nțelege, nu puțină iritare În jur! - că, uneori, În istorie, o crimă, o eroare mare istorică e Întrecută de reacția ulterioară la aceasta, pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
înlăturat decât episodic prin declararea iresponsabilității sale, dar iată-l însănătoșit și panica neliniștește Bucureștiul din nou. "De Timpul nu mai poate fi vorba", îi scria Maiorescu însoțitorului lui Eminescu prin Italia (Chibici-Râvneanu) și, pentru a-i descuraja orice tentativă gazetărească, îi încetează, cu numai câteva zile înainte de sosirea lui în capitală, apariția. A fost prima sacrificare a lui Eminescu. Terenul fiind pregătit, procesul sacrificării putea continua și pe alte planuri. În special trebuia ajustată grila de receptare și printre primii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici mai mult, nici mai puțin, unii contemporani l-au scos din viața publică pe marele suferind; a doua se petrece sub ochii noștri, începând cu martie 1990. Mai întâi, deci, a fost moartea civilă, îndepărtarea lui Eminescu din activitatea gazetărească, pe motiv că judecata poetului nu mai era normală. Adevărul e că devenise stânjenitor chiar și pentru conservatorii care preferaseră compromisurile cu liberalii. Forțe "obscure", din rândul masoneriei mai ales, au programat foarte bine "moartea civilă" a poetului, expulzându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]