2,190 matches
-
de mai bine de o jumătate de secol al lui Pamfil Șeicaru a fost cercetat de istoricul și criticul literar Florin Manolescu în excelenta sa carte referențială, în care radiografiază, cu minuțiozitate, fiecare gest și faptă a imprevizibilului observator și gazetar. Revelatoare pentru publicul românesc sunt epistolele pe care Pamfil Șeicaru le-a trimis, în țară, prietenilor, colegilor din redacțiile ziarelor și revistelor de odinioară, familiei și unor personalități importante din administrația centrală a României comunizate. O mărturie elocventă în acest
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
ofițerii misiunii franceze, împreună cu Prezan și șeful biroului de operații Ion Antonescu. N-au mișcat nici măcar o companie deși se aflau câteva divizii rusești la câțiva zeci de kilometri de câmpul de luptă. Am combătut cu slabele puteri ale unui gazetar Rusia de la 1918 la 1944, am susținut războiul contra Rusiei sovietice și urmările de la Yalta mi-au ratificat atitudinea. Cine mai poate susține azi că Rusia ne poate fi prietenă loială? Atunci dă-mi voie să te întreb de ce ție
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
Armata Austro-Ungară și nevoit să se ascundă după ce reușise să evadeze. A reușit să ajungă în final în Moldova, unde a fost întâmpinat cu suspiciune. Peripețiile sale au fost descrise în nuvela „Calvarul” (1919), al cărei personaj principal, poetul și gazetarul ardelean Remus Lunceanu, „cu părul alb, ca oaia”, este de fapt autorul. El a mai scris și alte nuvele axate pe tema războiului: „Hora morții” (1916), „Ițic Ștrul, dezertor” (1919) și „Catastrofa” (1919). Ideea scrierii acestui roman datează de la sfârșitul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
asemenea există 3 licee de prestigiu cu predare în limba maghiară: Liceul Teologic Romano-Catolic "Szent László", Liceul Teoretic Reformat "Lórántffy Zsuzsanna" și Liceul Teoretic "Ady Endre". Una dintre cele mai proeminente personalități a comunității maghiare orădene a fost poetul și gazetarul Ady Endre, care a trăit și a scris operele cel mai semnificative la Oradea. Viața culturală a maghiarilor este una din cele mai active din țară. În acest sens "Teatrul de Stat", "Teatrul Arcadia" și "Filarmonica de Stat" au secții
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Samuel. Clădirea în sine nu prezintă o valoare arhitectonică deosebită, ea este importantă însă prin rolul pe care l-a jucat in viața social-culturală a orașului. În această cafenea, vara pe terasă și iarna în sala cochetă, își petrecea timpul gazetarul și poetul Ady Endre, compunându-și poeziile și scriindu-și reportajele. Poetul s-a stabilit în Oradea în anul 1900, fiind inițial colaborator al ziarului Szabadság, apoi la Nagyváradi Napló. Muzeul memorial a fost înființat în anul 1957. În fața muzeului
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
N. Crevedia - Maria. Poezii. București, Editura Cartea Românească, [1938]. 5. N. Crevedia - Viața lui Gib I. Mihăescu în Gândirea, 15, nr. 2, februarie 1936, p. 82-89. 6. Este pseudonimul lui Dan Rădulescu (1884-1969), prozator. 7. Eugen Barbu (1924-1993), prozator și gazetar. 8-9. Nu au apărut.
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
apoi să publice versuri în revistele „Ktuvim” și „Gazit”, iar când s-a întors în țară în vara anului 1932, a lucrat o scurtă vreme la școala agricolă Mikve Israel din centrul țării. După aceea și-a întreținut existența ca gazetar. A lucrat mai întâi pentru ziarul „Doar Hayom” (Posta zilei), apoi pentru câtva timp la săptămânalul „Hashaar” („Poarta”). În paralel, Alterman a continuat să colaboreze la „Ktuvim” , unde a publicat noi poezii sub pseudonimul „N.He'azati” , în publicațiile „Turim
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
Nicolae Scurtu Note și însemnări, știri și polemici, informații prețioase, precum și o însemnată sumă de date și aspecte esențiale pentru biografia și bibliografia poetului, gazetarului, memorialistului și epistolierului George Topîrceanu (1886-1937) întâlnim în literatura epistolară, foarte bogată, a colegei și prietenei sale, Otilia Cazimir (1894-1967), care a adunat și a restituit unele dintre cele mai semnificative mărturii privitoare la autorul Baladelor vesele și triste. În
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
București. E necesar să precizez că doamna Marta Cojan este posesoarea unică a tuturor drepturilor de autor ale lui Nichifor Crainic. 1. Dumitru Gherghinescu-Vania (1900-1971) poet și jurnalist. A colaborat, intens, la revista Gândirea (1921-1944). 2. Ovidiu Creangă, prozator și gazetar, specialist în științe juridice. A publicat în revista Gândirea o nuvelă - Cheltuielile de îngropăciune, 6, nr. 2, martie 1926, p. 64-67. 3. Domnița Gherghinescu-Vania (1909-1969), traducătoare, memorialistă și epistolieră. 4. Horia Teculescu (1897-1942), istoric literar și folclorist. Nichifor Crainic i-
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului Silvestru. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar". Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună aplicare la textul dramatic și la tehnicile regizorale și actoricești, provenită dintr-un îndelungat și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
din Shakespeare (drama Hamlet, publicată în1955, la E.S.P.L.A., sub semnătura lui Petru Dumitriu). Nu-i greu să ne închipuim ce va fi fost în sufletul lui Vinea în acești ani când cota lui, de scriitor fără cărți publicate și de gazetar redus la tăcere, era în declin, iar bătrânețea îi răvășise chipul frumos altădată, în timp ce steaua tânărului rival strălucea tot mai sus, luminându-i gloria literară, cariera, viața de plăceri și lux. După ce, în 1960, Petru Dumitriu a fugit în Occident
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
continuă și în „Politica” și „Ultima oră”. E un mod de a-i face cunoscuți la noi pe oamenii celebri ai zilei, cu faimă recunoscută la Paris și pretutindeni în lume. Poeți, prozatori, oameni de teatru, actori, regizori, dansatori, eseiști, gazetari, esteticieni, oameni ai catedrei, politicieni de cea mai diversă formație rețin interesul său și devin pentru moment figuri de prim plan. Pe unii îi vizitează acasă, pe alții la biroul de lucru, în amfiteatre sau redacții, pe scenă și în
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
a relua conversația începută în tren. Între timp, prin intermediul lui Florea (Cosma Brașoveanu), șeful producției de la „Prometeu”, cele trei fete din brigada artistică și ziaristul Toma sunt cazați în Clubul uzinei. Administratorul clubului, Misică (Jean Constantin), îi cazează acolo pe gazetar, pe cele trei fete și pe inspectorul de la centrală. Inginerul Răducanu o duce acolo și pe Ioana, fără a-i spune fetei că el este directorul uzinei. Din lipsă de spațiu, Misică îi mută prin diferite camere. În acea noapte
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
pe un ton patetic, starea de înapoiere și de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
țăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferințele moșilor și strămoșilor mei. În mine se adună suferințele veacurilor trecute și ies la iveală și le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“". Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin "" și prin trilogia dramatică moldovenească. La
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
În anii 1945-1948 era funcționar superior în Ministerul Artelor. 5. Ben Corlaciu (1924-1981), poet, prozator și memorialist. Se face trimitere la cunoscutul volum de versuri Tavernale (1941), care e, de fapt, cartea sa de debut. 6. Sergiu Filerot (1921-1989), poet, gazetar și memorialist. Autor al unei importante cărți de amintiri, Reîntâlniri (1985), în care-i evocă și pe albatrosiști. 7. Mihai Gafița (1923-1977), istoric și critic literar. Îndeplinea în acea vreme funcția de redactor-șef la Editura pentru Literatură. A susținut
Întregiri la biografia lui Dimitrie Stelaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5432_a_6757]
-
iulie. În cimitirul central din acest oraș, se află mormântul său, a cărui înfățișare nu dezminte modestia de o viață de om a folcloristului." S-a stins ușor ca o candelă pe sfârșite,cel ce a fost profesorul scriitorul și gazetarul Enea Hodoș.În fața sicriului care cuprinde osemintele sale pământești,sîntem stăpâniți de fiorul morții și ne dăm seama cât de severă și de implacabilă este legea:"pământ ești si în pământ vei merge"Nici spiritul său dârz și atât de
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Romanul a dat culturii naționale și universale nume mari în mai toate domeniile.În literatură s-au afirmat Vasile G. Morțun, Petru Th. Missir, Al. Epure, Otilia Cazimir, Ioan Luca, Ion Sofia Manolescu, Marcel Blecher, Filip Brunea-Fox (deopotrivă prozator și gazetar, "părintele reportajului românesc"), Eugeniu Speranția, Cezar Petrescu, Haralamb Zincă și mulți alții. Vremelnic, dar pentru mai lungi perioade, la Roman au poposit Calistrat Hogaș, Nicolae Iorga și George Topîrceanu. Romanul a dat artelor plastice nume ca Maria Ciurdea Steurer, Constantin
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente În picturile antichității persane, până la semnificațiile contemporane din zona orașului Istambul etc. Reies câteva (alte) aspecte rostite și scrise de prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o realitate existentă și, deci, posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea la copilărie, adolescență, studenție; grija aproape obsesivă pentru raportarea la componente ale naturii oțetari, zăpadă, fire de iarbă, nori
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
(pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad - d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români. A avut o activitate culturală diversă, a fost un luptător pentru drepturile scriitorilor români, slab conturate la
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
studiat pe cont propriu, intretinandu-se mai mult din meseria de meditator. Că o parte din programul său de autoeducare, el a tradus și a rezumat în logica a lui John Sturta Mill. În 1872 și-a început cariera de gazetar, perioadă în care a lucrat câteva luni la Evans, Lolipop și Rău din cadrul Institutului de punere în aplicare a infrastructurii și agriculturii din Varșovia. Jurnalismul va deveni "școală" lui de scris. În 1873, Prus a ținut două prelegeri publice ale
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
la cotidianul Evenimentul Zilei. Deține Editura "Evenimentul Românesc". a studiat la liceul din orașul Panciu, iar mai apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1971. Ion Cristoiu debutează ca gazetar încă din perioada studenției în 1968 la Viața Studențească. Pentru o scurtă perioadă 1971-1974 părăsește această meserie revenind în breaslă în anul 1974 ca redactor șef adjunct la același ziar. Tot în această perioadă devine redactor șef adjunct și la
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
Criticul," fără semnătură, II, nr. 211, 12 iulie 1900. "Visătorul," II, semnat Caton, II, nr. 212, 13 iulie 1900. "Calomniatorii presei," semnat Caton, II, nr. 213, 14 iulie 1900. "Artă și polițism," semnat Caton, II, nr. 215, 16 iulie 1900. "Gazetari de provincie," semnat Caton, II, nr. 218, 19 iulie 1900. "Înapoiați", semnat Caton, II, nr. 219, 20 iulie 1900. "Omul grav", fără semnătură, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Nervozitate," semnat Caton, II, nr. 221, 22 iulie 1900. "Sportsmanul," semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Sportsmanul," semnat Caton, II, nr. 222, 23 iulie 1900. "Delicatul," semnat Caton, II, nr. 223, 24 iulie 1900. "Mândria profesională," semnat Caton, II, nr. 225, 26 iulie 1900. "Pe onoare," semnat Caton, nr. 226, II, 27 iulie 1900. "Cine-i gazetar?," fără semnătură, II, nr. 228, 29 iulie 1900. "Un partizan al bulgarilor," semnat Caton, nr. 229, 30 iulie 1900. "Melancolie," semnat Sentino, II, nr. 229, 30 iulie 1900. "„Copiștii”," II, nr. 230, 31 iulie 1900. "Sfătuitorii gratuiți," semnat Caton, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
neam," semnat Caton, nr. 233, II, 3 august 1900. "În ore de liniște," fără semnătură, II, nr. 233, 3 august 1900. "Papagalii noștri", semnat Caton, II, nr. 235, 5 august 1900. "Obraznicii", semnat Caton, II, nr. 236, 6 august 1900. "Gazetar de ocazie", semnat Caton, II, nr. 239, 9 august 1900. "O voce din altă lume", semnat Caton, II, nr. 241, 11 august 1900. "Două brute," semnat Caton, II, nr. 243, 13 august 1900. "Scrupul colectivist," semnat Caton, II, nr. 245
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]