1,633 matches
-
Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui cu lumina puternică a amiezii, dar când își dădu seama că se află în mijlocul unei regiuni muntoase, pustie și pârjolită de soarele ce cădea ca plumbul topit, scoase fără să vrea un geamăt de spaimă. — Să plec? Unde? — Dacă mergi spre nord-est, în trei zile o să ajungi la un puț pe unde trec caravanele de sare. Ai apă destulă pentru drum și ți-am adus busola asta pe care am luat-o dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
săi rămaseră în expectativă. Fără să se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un hanger lung și ascuțit de care nu se despărțea niciodată, și apucă mâna dreaptă a prizonierului, ce scoase un profund geamăt de groază. — Nu! aproape că urlă. Nu, te rog! Iartă-mă! Iartă-mă, te implor! Eram foarte obosit și n-am știut ce fac. Călăul său așteptă până când celălalt închise instinctiv ochii ca să nu vadă ce-o să i se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înnebunesc. Dar pentru a treia oară, ceva luci printre pietre. Grăbi pasul și se îndreptă direct spre acel loc, nutrind un soi de imperceptibilă speranță - dar când ajunse la locul cu pricina, căzu în genunchi, lăsând să-i scape un geamăt răgușit. Vântul capricios se distra cu o cutie de răcoritoare și, de fiecare dată când fundul ei argintat reflecta razele soarelui ce începuse să apună, arunca scânteieri violente. O simplă cutie de răcoritoare! Fusese ultima și zadarnica lui speranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au început să țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce spun. A pornit ca un sunet înalt și tare, pentru a se sfârși într-un fel de geamăt. Pe tot rândul pe care stăteam, ochii oamenilor se umeziseră. Era numai o femeie în vârstă care-și ținea capul în mâini. Plângea. — O, nu-i minunat, prieteni? Lacrimi pentru Domnul Iisus. El nu-i pasă ce-ai fost. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de un albastru deschis, senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a dat cu bere trezită în loc de aftershave, sărind în schimb etapa bărbieritului. A scos un geamăt slab, ca un iepure lovit de o mașină căruia îi mai ia ceva vreme până să moară. Am trecut cu ostilitate mai departe. —Paul, tu și Claire o cunoșteați, nu-i așa? am întrebat. — Am dat nas în nas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a voi Ă“. Dar de data asta Edith și-a terminat rugăciunea în alt fel: „Regina cerului și Mama mea și a tuturor mamelor, îți mulțumesc că mi-ai auzit gemetele inimii, un adânc mulțumesc pentru Maria Giudita. Amen“. Beppo ar fi vrut să-i spună ceva răutăcios, dar n-a putut să scoată nici un cuvânt. Era ca și cum buzele i-ar fi fost cusute de o mână invizibilă. Ziua următoare Beppo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite. Se mai povestea că pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi somnoroase, acesta clatină mustrător din cap și-și freacă fața atât de tare, de parcă ar vrea să smulgă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în mină. Era pe podețul din prima cavernă când auzi pentru prima dată zgomotul acela. Era un sunet grav, ca un geamăt ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să derapeze ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu numai două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin praful care plutea în aer, Ileana și Calistrat se repeziseră la el, înfricoșați că își pierduse viața. Trupul lui nu se vedea și începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să curgă la presiune maximă. După ce terminase, încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre temerile lui. Situația nu era deloc atât de simplă cum credea Mihailovici. Despre ce animal vorbea el? În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din praf ajungeau pînă la ușa Închisă. — Cineva a intrat În Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hanul Îngerului, iar după aceea trebuia să caut un călugăr... Brandan. Și să-l ajut. - Să-l ajuți la ce? strigă Dante cu glasul schimbat de surpriză. - Nu știu. Urmau să Îmi spună de cum ajungeam, bâigui celălalt, Înăbușindu-și un geamăt. Urma să-mi pun serviciile pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gâfâiala. Cum te cheamă? Din nou femeia clătină din cap, de astă dată ducându-și mâna la gât. - Nu vrei să-mi spui? Va trebui s-o faci. Ea deschise larg gura, fără să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt, În timp ce scutura din nou din cap. În sfârșit, Îl apucă pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]