16,377 matches
-
Banca Atlantida. A doua zi, dis-de-dimineață, soții Popescu începură să-și cheme vecinii până să nu plece la serviciile lor și le arătară fenomenul. Domnul Răpițeanu, care locuia acolo de peste 70 de ani, descoperi un lucru și mai uluitor: prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea numai pur și simplu vechea piață de pește, ci și personajele care, odată cu începutul zilei, au început s-o populeze. Și domnul Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
populeze. Și domnul Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția. Și el hotărî să nu-i mai vorbească alte trei zile. Geamul acela deveni prilej de senzație și fu exploatat ca atare nu numai de către presă, dar și de către oficialități. Grupuri de istorici, de
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția. Și el hotărî să nu-i mai vorbească alte trei zile. Geamul acela deveni prilej de senzație și fu exploatat ca atare nu numai de către presă, dar și de către oficialități. Grupuri de istorici, de etnografi, de fizicieni, de juriști gestionau, fiecare conform propriei specializări, fenomenul. (Un avocat reuși să scoată un deținut
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
să scoată un deținut condamnat pe viață de după gratii, după ce a putut dovedi că acuzația de crimă nu se justifică, odată ce o întâmplare veche de aproape 35 de ani se derulă iarăși prin fața ochilor juraților chemați la acel recurs epocal.) Geamul de la capătul coridorului familiei Popescu fu închiriat cu ora, afacere ce se dovedi atât de profitabilă, încât timpul de folosință individuală fu, în curând, înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit de un nou gând. îi trebui o săptămână să-l deslușească. Lângă râu avea o baracă unde-și ținea undițele. înlocui și acolo un ochi de geam, însă peisajul din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe terasa noii sale vile, realiză că, în cazul cabanei, n-avea ce peisaj să se schimbe
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
prea bruscă dintr-o epocă în alta ducând mai multe persoane mai sensibile la o nebunie ireversibilă. (Dar, trebuie recunoscut, chiar dacă mai dădea și el de destule ori chix, că Oskar Popescu și numai Oskar Popescu era capabil să fixeze geamuri în ferestre care să modifice radical priveliștile.) Când îmbătrâni, nici cel mai celebru geamgiu din istorie nu mai avu succes. Era mai bine așa: pensionându-se din acea muncă minunată, putu să savureze și el odihna binemeritată, certându-se doar
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
povestire romanțată. Celor interesați, pentru o mai bună documentare, oferim o foarte sumară bibliografie selectivă: l Alecu Firedlender: Oskar Popescu, Viața și opera, Grumell și Fiii, 1999; l Șiekul Abdul, , între mit și mitologie, Gro, 2001; l Oskar Osborn, Istoria geamurilor fascinante, Revista Științei Ferestrelor și a Geamurilor, număr unic, Raack, 2000.
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
bună documentare, oferim o foarte sumară bibliografie selectivă: l Alecu Firedlender: Oskar Popescu, Viața și opera, Grumell și Fiii, 1999; l Șiekul Abdul, , între mit și mitologie, Gro, 2001; l Oskar Osborn, Istoria geamurilor fascinante, Revista Științei Ferestrelor și a Geamurilor, număr unic, Raack, 2000.
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
ales, nu înțelegea de ce îi șoptea în ureche, îmbrățișându-l, "soțul meu, soțul meu". Doar îi spusese, asta și-o amintea perfect, că n-a fost căsătorită niciodată. Afară, soarele era orbitor. Mr Muscle e sticla cu detergent pentru spălat geamurile, marca Mr Muscle, scria Loves the jobs you hate! în sticlă se afla, de fapt, detergent pentru spălat vasele fiindcă era mai practic: gâtul sticlei se termina cu un dispozitiv simplu care, la apăsarea unei mici tije, împroșca lichidul ca
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cu o precipitare impusă de apropierea frontului. La 3 aprilie, lui Cazimir i se eliberează copia matricolă atestînd promovarea clasei I de liceu (media 9,87, clasificat întîiul). Pe 8, 9, 13 și 14 iunie, lipește fîșii de hîrtie pe geamurile locuinței, spre a le proteja de suflul exploziilor. Citește Fiul soarelui de Jack London, Europolis de Jean Bart, Logodnica lui }ăndărică de Ugo Scotti-Berni, în căutarea norocului de Moș Nae. Tatăl pleacă, pe 16 iunie, la un detașament de muncă
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
cu condeiul în aer, răscolindu-mi mintea în căutarea unei idei. Pînă la urmă, în lipsă de altceva, am așternut o povestioară cam stupidă, despre niște băieți care bat mingea în curtea școlii, unul dintre ei sparge din greșeală un geam, iar ceilalți, la propunerea mea (!), strîng bani și acoperă paguba. Am luat, ca de obicei, 10 la teză, dar în sinea mea eram profund nemulțumit. Dacă n-am putut povesti ceva adevărat, înseamnă că nu sînt un bun coleg! Profesorul
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut poezii defect, simt o greață enormă și-atît. Bine c-am mai scăpat o dată, îmi zic. Și mă uit pe geam cum bate soarele, atoateneștiutor, pe ziduri. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 21-IX-1980 P.S.: Vă voi povesti, odată, singura mea întîlnire cu G. Mărgărit, întîlnire ce m-a marcat. Știți ce mi-a zis? "Dumenata ai un facies liric. Semeni
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
cuvânt. // A spune ar însemna să consimți / la. // Să fii de acord cu. Ca și cum / aș asculta nimic. // Ca și cum m-ar asculta / tăcerea / nimănui". Rostirea poate deveni astfel instituire de viață, fixare a trecătorului ("Creanga înzăpezită care din noapte / lovește-n geam, / o auzi. Sporește-i / viața, / dă-i un nume"). Un penultim poem se încheie sub semnul identificării dintre secvențele temporale și "cuvintele pe care nu le-am putut purta", cu "ceea ce ne rămâne de spus" și cu propria ființă a
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de nesomn, hrănit cu pîine neagră și cafea amară, fără zahăr, timp îmbîcsit cu fel de fel de medicamente exotice... Însemnam sîrguincios amănuntele secundei, furișat oriunde simțeam că se întîmplă miracole, vor țîșni flaute, se vor dărîma lemnării putrede cu geamuri apăsate pe dinăuntru de sînii femeilor curioase să afle ce și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
trag de volan, derapez, ies în decor, încerc imposibilul, mă zdrobesc de un nor. aerul, la etajul șapte, e tare. this is the road to hell. muzica se aude, în continuare. * adevărata viață începe abia după ce ai pus punct. gata. geamul a fost coborît, iar obloanele trase. degeaba vor mai scormoni ochii lui de fosfor printre jaluzele, cel din leagăn va putea surîde în voie pînă și în miezul celei mai cutremurătoare dintre nopți. aștepți pe cineva? n-aștept pe nimeni
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
în când câte un hohot de râs, aproape țipat, dinspre grupul de lipoveni din celălalt capăt al vagonului. Stăteam pe locul din partea culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă peste față. Ea încerca să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
zi nouășpe!" - Și n-ai atât? - Douășcinci. Pe muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și zgâria ceva pe sticla înghețată. M-am lipit de ea. I-am luat mâna și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma deschisă își lăsase semnul în chiciura ferestrei. Sticleau, de-afară, luminile rare ale orașului. - La cât e
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Scrisoarea de joi o încep la ora cinci și douăzeci dimineața cu o cafea slabă și-un geam încă negru, căptușit pe dinafară. Ieri mi-am cumpărat cele două volume de Versuri ale lui Arghezi, apărute la “Cartea Românească”. Citind prefața lui Pienescu, mi-am luat de-o grijă: nu voi apuca în viața asta să răsfoiesc o
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
cînd, pentru prima oară, ne-am îmbrățișat în stradă și ne-am sărutat pe obraji a bun-rămas, am simțit, indiferent, doar o bucată de carne moale și transpirată jenat. Normal. Celesta Tenzi, cea care mi-a fluturat cracul dumnezeesc la geamul unui compartiment de-a doua, a rămas veșnic în “rezervația naturală de îngeri”. Ca și mine! . Cu stimă și grație, Emil Brumaru 19.IX.1980
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]