1,313 matches
-
Ar fi plâns. Evenimentele din ultima vreme o convinseseră că această stare este o risipă de energie și timp; cu cât te lași mai mult copleșită de tristețe cu atât mai mult uiți că trăiești cu adevărat. A desfăcut micul geamantan în care păstra toate scrisorile primite de la Albert și le-a recitit. Acum a realizat că trăirile fiecăruia pot deveni motiv de suferință pentru alții. Fără doar și poate, Albert suferise. Nu avea de ce să resimtă vreun sentiment de vinovăție
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NU SUNT DUMNEZEU! Autor: Andreea Văduva Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu sunt Dumnezeu să-ți iert, "Geamantanul" de păcate, Și mi se pare nedrept, Să îl car și eu, în spate. Nu sunt Dumnezeu să-ți dau, Șansă după șansă, iară, Zilnic, din pahar să beau, Aceiași lacrimă-amară. Nu sunt Dumnezeu să-ți cred, Nici regretul, nici
NU SUNT DUMNEZEU! de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365410_a_366739]
-
palmă luată de la viață, destin, om, timp sau Dumnezeu, cu fiecare plecare, cu fiecare venire, cu fiecare lacrimă, și cu fiecare ultim adio. De fiecare dată mi-l împăturam în patru și-apoi mi-l înghesuiam într-un colț de geamantan, ce-l aveam mai la-ndemână, ca să-l pot scoate atunci când voi fi avut nevoie de el. Atunci mi-am dorit să fie altfel și de aceea am plecat cu el, cu sufletul meu, în acea călătorie spre tine fără
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
face în fiecare lună colectivul redacțional condus de domnul Victor Roșca, prin efortul căruia a și luat ființă acum 15 ani, în 1997. Sunt mulți, sunt puțini cei 15 ani? Ținând cont că sosirea emigranților în Canada doar cu un geamantan la care s-a adăugat apoi efortul nu tocmai ușor pentru adaptare și înfiriparea rostului pentru traiul zilnic, preocuparea pentru a da ființă unei reviste în limba română, atârnă cu mult mai greu decât în situațiile unei vieți trăită după
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]
-
în cameră, nu numai pe munte, spuse zâmbind șoferul mucalit. Rămasă singură în stație, se uita dacă nu apare autobuzul dincurbă de la intrarea în comună. Nu a stat mai mult de zece minute și era așezată comod pe scaun, cu geamantanul său micuț lângă ea. Nu prea erau călători în autobuz la acea oră. Nici în stații. Doar navetiștii, așa că nu a făcut mai mult de cincizeci de minute până în gară. Forfotă și lume multă în fața caselor de bilete. Se orientă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să coboare din tren. - Mergeți mai departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
ale gândurilor sale indecente, apărute din senin. Mai era puțin până la sosirea lui Mircea și ea tot nu-și putea stăpâni simțurile. Se vedea că îi lipsise apropierea unui bărbat. Sânii începuse să o doară de dorinți neîmplinite. Își luă geamantanul său micuț și se deplasă ușor spre capătul peronului. Când va sosi Mircea va ști unde să o găsească - doar el îi indicase locul de întâlnire. Scoase din nou cartea Danielei și sticluța cu cafea rece. Se așezase pe prima
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
la acest joc al minții. Mai întotdeauna câștiga. „Adevărul este că sunt părtinitor. Înclin să folosesc formulele cele mai bune când mut pentru Sorin.” În ziua pensionării colegii i-au făcut cadou un costum de haine, o umbrelă și un geamantan. - Pentru călătorii nenea Sorin! - Să ai viață lungă, cu sănătate! I-au urat colegii, într-o mică ceremonie, organizată în clubul unității. Emoționat a mulțumit cu glas stins. Singur și abătut a ieșit pe poarta unității pe unde a intrat
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
urmă: - Pensie îndelungată! „Cât de mult am așteptat această zi! O viață întreagă am visat la clipa pensionării. De ce oare nu mă bucur?!” Se urcă în primul tramvai și zeci de gânduri îi încrețeau și mai mult fruntea. A privit geamantanul pus alături de banchetă și se gândea la Maria. „Eee ... dacă trăia, ar fi fost altfel. Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum ... Simțea că nu este el. Sau că se află pe altă planetă. Oamenii din jur, triști și
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Sau că se află pe altă planetă. Oamenii din jur, triști și grăbiți spre treburie lor, păreau niște marionete legănându-se agățate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acasă Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier și geamantanul îl aranjă deasupra șifonierului de pe hol. Își aranjă masa, fără să mai încălzească ciorba de fasole, pe care o mâncă într-un automatism de care nu-și dădea seama. Primele zile s-au scurs ca niște reptile ce se târăsc
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Toate Articolele Autorului noțiuni abstracte, dureros rostogolite printre gesturi seci... se-nvârte neștiut titirezul valorilor. pricipiile cad una câte una, de pe masa cinei de taină. se umplu paharele cu veninul firilor. Doamne! câte umbre mai înghițim, când visurile își trântesc geamantanele goale pe paturi nefăcute? câte frunze uită să redevină palme? câți pumni zgârie tâmplele cu bătăile lor inutile în porțile iubirii? când titirezul se va opri, poemul va fi gata de șters. altul se va înfige uimit în fila a
RADICAL DIN RADICAL, DIN RADICAL... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366335_a_367664]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri
VIAŢA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366613_a_367942]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri de o clipă făcând din ele verbe la trecut, ne înălțăm din căderi învățând singuri ce-i zborul, ctitorim în cenușă zidiri
VIAŢA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366613_a_367942]
-
cenușă zidiri cu noi înșine în temelii, înflorim din rădăcini și rodim prin copii.... acolo, între ele, ca între două paranteze ne conjugăm diurn, necenzurați, uneori împreună alteori pe cont propriu, și alte verbe-ale trăirii.... Referință Bibliografică: Viața între două geamantane / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VIAŢA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366613_a_367942]
-
mă-sii ceva Nașparliu, bine'nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei
INOCENŢĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366630_a_367959]
-
transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase - de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu respect și deosebită atenție, până în zilele noastre. Se mai spune despre Japonia că este “ Țara Soarelui Răsare”, deoarece
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366633_a_367962]
-
visez lebede,albe semne de-ntrebare despletitepeste-albastrul gândului uitat în palmăși pereți proaspăt văruițiși sunete ce prind contur visez de-un timp,culoarea-n zbatere de-acorduria început să-mi doarăși să-mi cântefără orchestră,fără dirijor... XI. VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2040 din 01 august 2016. Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri de o clipă
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
de-un timp,culoarea-n zbatere de-acorduria început să-mi doarăși să-mi cântefără orchestră,fără dirijor... XI. VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2040 din 01 august 2016. Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri de o clipă făcând din ele verbe la trecut, ne înălțăm din căderi învățând singuri ce-i zborul, ctitorim în cenușă zidiri
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
înșine în temelii, înflorim din rădăcini și rodim prin copii.... acolo, între ele, ca între două paranteze ne conjugăm diurn, necenzurați, uneori împreună alteori pe cont propriu, și alte verbe-ale trăirii.... ... Citește mai mult Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului,mereu încuiate,mereu pe picior de plecare,niciodată pregătiți pe deplin...ne mistuim în iubiri de o clipăfăcând din ele verbe la trecut,ne înălțăm din căderiînvățând singuri ce-i zborul,ctitorim în cenușă zidiricu noi înșine
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
mai mult, pentru început, nu li se poate oferi. Nici nu vor mai mult, nu sunt pretențioși. * A sosit și ziua obligației de a se prezenta la posturi ; mai întâi, găsesc de cuvință, să rezolve problema cazării. Și-au lăsat geamantanele, cu lucruri de strictă necesitate, la poartă. Sunt primiți de director. Cum adică să le asigure o cameră în căminul de nefamiliști ?!... El unul nici nu a solicitat să i se repartizeze un absolvent de studii superioare ! Cel mult îi
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
cu totul alt mod de a gândi ; „s-a prins” că un membru de partid, oricât de incomod ar fi într-o colectvitate, este o piatră greu de urnit. Pornirea avută i-a fost de mare ajutor în a căra geamantanele până la Grupul de Șantiere prin a cărei vecinătate trecuseră anterior. * Femeia, pardon doamna, pe care au întrebat-o dacă nu cumva cunoaște pe cineva care să închirieze o cameră unui cuplu de tineri a ținut să le arate că deține
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
de neliniște a sufletului bătrânei a lăsat urme, vizibile a doua zi, pe fețele lor. Încercarea prin care au trecut le depășește închipuirea, nu-și doresc ca această trăire să se mai repete. Sabina ar da să rearanjeze lucrurile în geamantane. Albert solicită un răgaz. Problema trebuie tratată în spiritul materialismului dialectic, pornind de la cauză la efect. Determinarea cauzei necesită timp de cercetare, în unele cazuri ani întregi, secole sau chiar milenii ori poate și mai mult fiindcă lucrurile stau tocmai
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
repede, coada provocându-i acestuia o reacție de repulsie. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta ar fi privit cu drag acea ființă, ca fiind cheia rezolvării misterului. Oricum, nu a mai este cazul să continue cu împachetatul lucrurilor în geamantane. Strânge nucile din pod și le depozitează în cămară. Noaptea următoare nu va mai fi chiar de groază. * Nu a fost o problemă, datorită firii lui deschise, să se integreze în noul colectiv de muncă. Nu era numai meritul lui
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
gară. Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
gară.Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]