13,216 matches
-
cu acte în regulă. Migrau înspre ea doar suspine cu jardiniere de salvare. -Știi unde ești? Doar mâinile goale îmi puteau vorbi. -Da! În trupul tău învelit în sârmă ghimpată.... simulând satisfacții de profet ..discret..coafând cuvintele mute. -Sufletul? o geană... Referință Bibliografică: SCRISORI PENTRU IERI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SCRISORI PENTRU IERI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378214_a_379543]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CANDORI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e sete izvorul e secat... de rouă, nici vorbă, iar toamna totul a uscat și vântul geme în a lui gene... privesc și mă frământ cum să-l alint că-n zori de geamul meu o frunză s-a lipit tăcerea ei mi-a dat fiori visul mi-a risipit. Candori... Referință Bibliografică: CANDORI / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CANDORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378256_a_379585]
-
crede că a pus mâna pe ea, fuge, se ascunde!”- îi zic eu. “Știi că ești deștept și ai dreptate! Eu fug demult după ea, zise ea, lăsând cartea jos și ridicând ochii spre mine, niște ochi mari, speriați, cu genele înrourate de lacrimi, să-ți spun și ție istoria vieții mele, începu ea să mi se destăinuie, mama mea a fost turcoaică, da, da, turcoaică get-beget, poate de-aici vine neliniștea mea atât de tulburătoare, m-am întâlnit cu Deleș
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Călin Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt lacrimi rănite ce curg iar din pleoape Sau poate că sunt de-o durere acută. Le simt cum preling și-nvăluie-n ape Și tot se ascund sub geana tăcută. Le las ca să curgă deși nu-i plăcere În suflet mă roade un dor ne-ncetat. E vreme de când acuz o durere Cu inima-n zdrențe de ce s-a-ntâmplat. E tristă în mine și-ar vrea să-nceteze Să
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
Lupescu, Ion Olteanu, Sevastian Cercel, Tudor Nedelcea ș.a.) a fost încununată de evocarea, pe cât de densă, pe atât de emoționantă, căreia i-a dat viață Ștefan Andrei, cel mai strălucit ministru de externe român de după Nicolae Titulescu. Născut tot sub geana de lumină a Jiului, în comuna Podari, la nici 7 km de centrul Craiovei -, Ștefan Andrei și-a început rememorarea printr-o acoladă, care i-a surprins pe mulți dintre auditori, dar care, dincolo de ineditul informației, ascundea un fagure de
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
brâncușiană și cu siguranță cuantică, cvasi-demiurgică efigia de VULTUR UNIC, zvâcnit în tăriile cerului, de unde, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a cucerit aplauzele frenetice ale spectatorilor și sufragiile unanime ale regizorilor, criticilor și istoricilor de teatru, de pe toate continentele. Văzând lumina sub geana și sprânceana Castelului Bran, ale Reginei Maria și ale Prințesei Ileana, trăindu-și vârsta de aur, copilăria, în Țara Branului (Bran=Brâu/ Curcubeu), Poartă a Carpaților, protagonista acestui volum-album probează din plin că: 1. Viața, soarta și zborul său profesional
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GENE ROZ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Gene roz se nasc din suflet, în a primăverii fire Ochii cerului au umblet și-i lucesc doar a iubire Verbu
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GENE ROZ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Gene roz se nasc din suflet, în a primăverii fire Ochii cerului au umblet și-i lucesc doar a iubire Verbu‘-acesta-n noi renaște plămădind sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
mai viu în jur-mi... verdele de humă zburdă Și șoptindu-mi și spunându-mi: „fugi de-această lume-ciurdă”! Mă pot pierde-n albul-scâncet, în al primăverii zor Dar mă regăsesc în tine - cântec -, imn al blândului izvor... Referință Bibliografică: Gene roz / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
le-ai visat, ad-hoc s-au împlinit- par zorii să dezlege faptul nopții la orizont, e-un vis portocaliu, plutind... Și oare visul nopții pline nu s-a încheiat și se reflectă pe verdele dintre coline?.. și visul își preia geana perfectă? Mă voi visa la țară... Orizontul viu m-așteaptă, de picior să se agațe, voi pune-n vis plăcerea boltii, să se coboare într-o noapte, și gândurile să-mi înhațe... La țară visele îmi sunt aroma de mentă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată, Nici macar să-și amintească de căsuța “blestemata”. Orișicine știe bine, de-n oglindă te privești, Ea reflectă ce-i arăți. De ești vesel și zâmbești, Ochii îți surâd sub gene, chipul ți-este luminos, E firesc că și oglindă să-ți răspundă prietenos, De te-ncrunți, esti bosumflat, afișezi mereu tristețe, Te întuneci ne-ncetat, cum altfel să-ți dea binețe? 16.03.2015 După o poveste cu talc: “Casă cu
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
acoperă capul și câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă și-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă. Fața ei lungă este marcată de doi ochi mari și verzi, umbriți de niște gene negre și rimelate, iar dintre sprâncenele dese și pensate drept, un nas frumos și puțin în vânt, parcă îi accentuează fizionomia. Pomeții proemineți și rozalii dau fizionomiei sale un aspect de finețe, în ton cu ochii, nasul și buzele rujate
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
-o-n seară, cu suflet împrospătat. Să văd de-i mai ușoară, iubirea ta, de bărbat. Am să îți las haina mea, cu iubirea de fată. Să îi simți povară grea, într-o noapte purtată. Cu dor să-ți inund gene, când vei îmbrăca haina, scutur Cerul de stele în ochi, din privirea mea. În priviri de smaralde am să-ți scald năvalnic dor, când sufletul îți arde, însetat de-al meu amor. De-ai să-mi alungi tristețe din calea
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puțin așa-mi pare. Poate din cauza unei nerăbdări voit neascunse?!... -Dacă n-a venit, poate vorbești cu mine, o abordez îndrăzneț în timp ce mă ridic de pe scaun
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul bogat. Îmi pun, răscolit și lipsit de inventivitate, aceeași întrebare. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Mă stăpânesc să nu mă duc spre ea cu declarația mea... Descopăr veleități de stoic în timp ce-mi prinde privirea și mă cheamă cu semene și vorbe... Dar nu cedez. Abia când e lipită de masa mea, încep
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
un caier au furat din miez de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de lac, drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac aripile cu gesturi tremurânde. În suflet ți-au sădit piersici în floare și-au cuibărit în ei un pitpalac ce cântă ne-ncetat, privind buimac cum din nimic știi să zidești altare. Din cupe de
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SENINUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut în zori seninul când pe geana dimineții, două boabe mici de rouă primeneau curbura vieții. Un artist picta albastru pe coloana infinită am crezut că sunt în rai și ferită de ispită. Am văzut cu ochiul minții două flăcări într-un mac de fior și bucurie
SENINUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377274_a_378603]
-
oameni buni, ajutoor! Mă omoară bețivul! Aaau! Aaau! -Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o ușă, nu se auzi nici un protest, nu izvorî de nicăieri vreo geană de lumină sau speranță pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei din mâna Floricicăi nu putea să rupă nici o felie, cât de subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
putut Să-nseninezi zilele mele. Dară de când eu m-am născut Tu ai uitat nopțile grele. Plângând într-una eu aștept Anii acum ca să îmi cearnă. Știind că totuși nu e drept Când mi te duci în miez de iarnă. Cu geana-nchisă peste lume Nu vrei să vezi dar nici s-auzi. Pe cei ce cheamă al tău nume Nu vrei nicicum să le răspunzi. Te duci acum lăsând un dor Să odihnescă-n prispa curții. Iar gând ce-ți este temător
AMINTIRI TRECUTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382134_a_383463]
-
a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Nu pot a descrie iubirea Ce Domnul mi-a pus-o în piept, Nici pacea cea fără măsură, Cuvântul cel sfânt și cel drept, Nu pot să arăt în vorbire, Exact cum ești Tu, Domnul meu, Dar lacrima strânsă sub gene, Îmi spune că ești Dumnezeu. Vibrez ca o strună Părinte! Nu-i fibră din trup neatinsă, De dragostea Ta jertfitoare, Ce-n Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
strălucire soarelui din sufletul tău,Mama ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urca scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinarii prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă luna! Da la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Cel mai potrivit mâine. Referință Bibliografica: DIN CÂND ÎN CÂND... / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062
DIN CAND IN CAND... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382205_a_383534]
-
rățoiul cel bătrân, privea în jurul său cu uimire. Era cel mai frumos împărat care le fusese dat tuturor să vadă vreodată. Părul său ca pana corbului, flutura în vântul stârnit de iele peste fruntea înaltă și ochii întunecați, umbriți de gene lungi și negre. Trupul înalt și mlădiu ținea piept furtunii cu semeție, în timp ce în brațul drept își ridicase sabia, gata de luptă. Mama ielelor opri de îndată furtuna, le liniști pe fetele ei și o aduse pe Mira teafără alături de
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Murmurul toamnei Murmură-n taină-nserarea ca muză. Și picuri de rouă scriu necurmat, Versuri de toamnă pe fiece frunză, Pe buzele iernii ce-i venită în prag. Lacrima-n gene suspină în vreme. Și poate-i mai bine să plec și să uit... Lumea nu are nici pic de iubire. Ea conjugă iubirea la timpul trecut. Ia-mă de mână, iubite, și spune-mi, Cuvinte eterne cu rost și cu
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
strădanii. Cu Tine de mână Isuse, Preabun, Sunt puternic în dragostea sfântă, Oamenii toți îmi vine să-i strâng, La pieptul Tău e mereu biruință. Baia Mare, 6 noiembrie 2016 Cu har Cu harul în pălmile mele brăzdate, Și lacrima-n gene ce tace mereu, Cu pacea eternă ce veșnic străbate Scriu cu dragostea din Dumnezeu. Lumina acoperă întreaga ființă-mi Și glasul duios al Duhului sfânt Abundă prin mine ca râul de versuri Împletindu-se toate ca într-un cânt. Întins
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]