3,149 matches
-
avea la brațul tău. Nu mai sunt o fetiță. Am treizeci de ani. Vreau să-mi fac o familie, să am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau altul al traiului anterior, aruncate cu ciudă asupra soției, erau lipsite de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să le strice relația. Era inevitabil ca familia Noia să se întâlnească cu Ștefan Escu pe stradă sau în altă parte și acesta să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alta, dând jos multele kilograme pe care le acumulase în timpul sarcinii, recăpătându-și silueta de zeiță și se temea să-i mai dea drumul în lume. N-o lăsa niciodată să iasă fără el iar atunci când erau împreună leșina de gelozie văzând cum bărbații își sucesc capetele uitându-se după ea. Făcea un adevărat tărăboi când femeia voia să îmbrace o fustă scurtă sau un tricou mai decoltat. Temperamente puternice și încăpățânate, cei doi se războiau parte în parte, susținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută supărător de mult cu domnișoara Schtac. Luana simți că moare de gelozie. Întorși acasă, ea își dezlănțui supărarea. Aprecierile bărbatului la adresa calităților fizice ale domnișoarei o făcură să-și piardă mințile cu totul. Ridică mâna să-l lovească și Radu, amuzat de reacția ei, începu să râdă. Termină, Luana, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca Rebeca se simțeau atrase de el, îl făcea să crească în proprii ochii. După două zile, impresia devastatoare a sânilor domnișoarei Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum nu-i era în obicei. La apariția Rebecăi Schtac, el se repezi spre ea cu ochi sticloși, amețit de nenumăratele pahare cu vin pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea celor doi, Luana bântuia camerele străine zbătându-se să supraviețuiască, sperând într-o minune care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie, ea gândi că n-ar fi rău să se joace puțin cu cei doi. Să le creeze o stare de disconfort, așa cum făcuse, cândva, cu Ernest Radak. Mânată de o astfel de intenție, ea îl vizită pe Ștefan. Din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dormise, lipsise de la muncă, făcându-l pe Liga să se îndure de el și să-l treacă, de la sine, în concediu. Măcinat de gândul că-și punea capăt zilelor dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine legat, Ștefan își întinse adversarul la pământ înainte ca acesta să-l atingă. Îl imobiliză cu un genunchi înfipt în piept și-i șuieră printre dinți: Nu mă fă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă drumul șopârlelor, te face să înțelegi că urcușul lor cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o îndemnase Elena. Pe gemulețul de la ușă o să vedem tocmai bine, ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte și alta apoi îl lăsa să cadă la loc pe spate, așa cum era el, roșcat întors la vârfuri ca niște semne de întrebare. Din pat Carmina îi arunca peste marginile cărții câte-o privire, o încerca un sentiment de gelozie, era atât de feminină și de frumoasă Elena, așa cum ședea acolo, cu tălpile goale pe covorul de iută, cu ochii ațintiți către acea nouă confidentă, oglinda, ce-i făcea complimente și-i promitea voluptăți viitoare... În anul acela, în iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de rușine și de culpabilitate. Ați văzut, am copii mari și tinerețea nu iartă, te ucide cu ironia. Am avut certitudinea că Fana și-a dat seama că se petrece cu mine ceva necurat, m-a privit cu suspiciune, instinctual, gelozia filială. Pur și simplu am șovăit și am fost gata să renunț, dar n-aș fi vrut să te fac pe dumneata să aștepți, nu mai sunteți la vârsta când acceptați să vi se dea plasă și apoi nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fim din nou cu toții pe picior de egalitate. N-o să uit niciodată ce mutra a făcut Șam când a auzit-o... De fapt amândoi am ramas înmărmuriți. Ni s-a părut un gest extraordinar de generos. Părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bandă. Pleca de lângă combină, dar apoi se întoarse, ca pentru o ultima încercare. De data asta lasă bandă să se deruleze mai mult timp înainte de-a apasă pe Stop și Play. Îl auzi pe Adrian: „...părea să pună capăt geloziilor și ideii de posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
este sinceritatea, și aș vrea să mă bucur de privilegiul ei în continuare. Au rămas multe lucruri bune între noi, pe care nu ni le poate lua nimeni, și de care și eu mă mir adeseori. Dincolo de suișuri și coborâșuri, gelozii sau pase erotice, relația noastră era în bună măsură esența prieteniei, așa cum poate exista ea între un bărbat și o femeie. În parte, tot ce a spus prietena mea era pe deplin adevărat. Aș fi putut discuta cu ea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuit s-o mințim și să ne ascundem de Dora. Așa au stat lucrurile în general. Și nu e nimic deosebit în această poveste, dincolo de firea păcătoasă și pătimașă a Dorei, care pur și simplu ne asteniza cu insistențele și geloziile ei. Dora: Ipocrit nenorocit! M-ai mințit și umilit o viață întreagă, acum mai sunt și acuzată de trigamie și trebuie să trăiesc cu conglomeratul ridicol și encombrant în casă. Sinele Mare: Iartă-ne, Dora! Iartă-ne! Nu noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă renaștere. Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat cu lumea. Și n-aș fi trecut încântător prin vremea searbădă a tinereții. Și deși capul iubitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis îmi petrecusem ziua. Gândul la gelozia privitorului mă bucură la culme. Chibzuind mai bine, această trăsătură a speciei umane - să te bucuri că ești invidiat - fu destul ca să o discrediteze de-a binelea. Începui să examinez bărbatul, numai cu scopul de a-i reproșa josnicia sentimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă spun că ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă în clipa asta nici prin cap nu mi-a trecut că s-ar putea s-o merit, dreptatea e întotdeauna la mijloc, nu-i așa? — Și virtutea, completează Patru Ace, ca să vă dați seama cam pe unde se află gelozia în ecuație. — Facem rocada, zice Roja ridicîndu-se de la masă, adunîndu-și toate catrafusele, întinzîndu-și oasele, mă las complet la mîna ta, jucăm ce spui tu. — O alegere mai înțeleaptă nici nu puteați face, dacă situația e așa de încordată n-avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]