3,294 matches
-
nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se tăvălește gemând pe trotuar În văzul trecătorilor; Încearcă să se ridice, dar cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă seama că e aproape șapte și jumătate și că acolo, jos, în closetul pe care doarme de o oră se găsește, cu un pic de noroc, o măslină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde o fi?“, geme ea de fiecare dată când pe stradă apare o pereche de faruri ce se dovedesc a nu fi ale lui. Unde, vai, unde-i sărmanul nostru Odiseu! Sus la etaj, unchiu’ Hymie e acasă, peste drum, Landau e acasă, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înăbuș... — Sarah, cea mai bună soluție ca să nu te sufoci e să respiri. Respiră, asta-i tot. Mai mult sau mai puțin. Doamne sfinte, și-a dat toată silința, dar i-a venit să vomite. — Ți-am spus eu, a gemut ea. Asta fiindcă n-ai respirat. — Da’ nu pot cu chestia asta-n gură. — Pe nas. Închipuie-ți că înoți. Dar nu înot! — ÎNCHIPUIE-ȚI! i-am sugerat eu dar, deși a mai făcut o încercare plină de vitejie, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
furtunii cu nouăzeci de kilometri pe oră, pe un drum care nu fusese reparat de o viață de om. Arcurile erau rupte și Myatt zbura dintr-o parte În alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă tot ce putea face, să nu precupețească nici un efort. Ea se putea afla acum Într-o situație precară, la ananghie, fără bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută părăsind trenul. Funcționarul gemu: — Ce vreți să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi hurducă pe o stradă povârnită și pavată cu pietre până În piața Înghesuită de lângă oficiul poștal central, iar apoi coborî iar culmea, spre Galata și spre docuri. Urcând până În capătul unei scări jegoase, ajunseră la micul birou al firmei, care gemea de cartoteci și cutii pentru livrări și avea o singură fereastră, ce dădea spre partea de sus a unui zid și spre coșul unui vapor. Praful zăcea gros pe pervazuri. Era Încăperea care dăduse naștere la salonul acela mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu-se roților. Abia scăpată din încleștarea cu un val de zăpadă, cursa prinde viteză, aruncîndu-se asupra următorului. Curînd însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă ăla, în declarație, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de ciorapi închiși la culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de primire de la Centrul de Sănătate Grove. Bull era deja acolo și îl aștepta. Bull ajunsese cu peste patru minute mai devreme decât estimase. Întâi o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și pișatul, ciclul și capetele însângerate și insistente ale copiilor? Evident că Alan nu era într-atât de încuiat încât să nu știe de mulțimea de reviste porno care gemeau de fotografii ale zonei pelviene. Pline de fofoloance decupate cu o precizie de medicină legală, aranjate estetic pe pagină, cu despicătura catifelată și pădurea din jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
John. O vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i se facă rău. Apoi realitatea se furișase în mintea sa, deschizând o ușă către cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]