4,554 matches
-
hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”). Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de încântare apriorică, sperând că voi găsi în sfârșit un text în spiritul a ceea ce scrisesem în articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a Genezei LXX cu noua versiune a spulberat orice iluzie. Noua diortosire se adaugă, de fapt, în ciuda inscripției din capul volumului și în ciuda teoretizărilor juste din prefață (mai ales la pagina 11), pseudo-tradiției analizate mai sus. Fac doar câteva observații critice punctuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; în Ieremia, versetele 17,1-4, absente în LXX, sunt prezente în Anania; la fel, Ieremia 29,16-20. Ordinea este amestecată pretutindeni, unul dintre cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont în traducerea voastră de această diferență de stil și de perspectivă prezentă deja în actul traducerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn în care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ființă care conștientizează că este singur. Singurătatea este primul lucru despre care Dumnezeu a spus că nu este bun: "Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el""(Geneza 2:18). Dumnezeu a înțeles nevoia lui Adam de a avea o ființă în preajmă. Noua religie a singurătății, la care am aderat alături de miliarde de oameni, nu este oare o blasfemie? Dacă da, de ce ne lasă Dumnezeu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la cheremul toanelor iubitorilor de artă. M-am îndrăgostit pur și simplu de pictura murală. Dar nu știu altceva despre ea decât faptul că pictura unei capele este, ca și cea a unei biserici, o frumoasă poveste care începe cu Geneza sau Răstignirea, continuă cu apostolii, cu patimile lui Hristos, cu păcatele oamenilor și, în sfârșit, se încheie cu caznele și suferințele celor sortiți Satanei... Citesc însă mult, încerc să joc rolul autodidactului. Am vizitat în ultimul timp multe mănăstiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
creșterii animalelor suntem încă foarte departe de un statut definibil ca satisfăcător. Luând în considerare "limitele dezvoltării" și amenințarea iminentă a supraviețuirii speciei umane, astăzi este necesară nu doar cunoașterea științelor naturale, dar și protejarea și îngrijirea naturii. Versetul din Geneză (1, 28), astăzi deseori citat în mod greșit, " Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul", nu trebuie înțeles ca o încurajare a exploatării pusă în practică cu instrumentele moderne ale științei și tehnicii, ci interpretat în spiritul cultivării grădinii originare a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la masculin ca și Geist în germană, ruah în ebraică este la feminin, iar în greacă este doar neutrul pneuma. Spiritul este deci ceva mult diferit de o simplă persoană de sex masculin. Ruah, conform începutului relatării creației în cartea Genezei, este acea "respirație de viață", "suflu", sau "briză" a lui Dumnezeu care plutește deasupra apelor. Pneuma, conform Noului Testament, este opusul "cărnii", realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un suflu magic, o substanță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu creator pentru explicarea originilor lumii creează dificultăți. Este de înțeles, dat fiind că ambele episoade biblice ale creației din Geneză au fost scrise în jurul anilor 900 și 500 î.C. Nici unul nu ne dă vreo informație științifică despre nașterea lumii și a omului. Ambele transmit o mărturie de credință impresionantă despre originea ultimă a universului, pe care oamenii de știință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află nici în relatările, despre paradisul terestru din Geneză, nici în scrierile apostolului Pavel și nici în teologia greacă. Prin Sfântul Augustin, genialul Părinte al Bisericii, a fost transmisă o eroare la rândul ei genială întregii teologii occidentale, medievale, iar prin intermediul lui Luter și celei protestante. Sfântul Augustin, care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că evreii au întrebuințat atât înhumarea, cât și cremațiunea, deși, temporal vorbind, prima dintre acestea este menționată pentru prima dată (Cap. XV v. 15 din Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o notă evident subiectivă. Acest subiectivism ducea la speculații, explicabile și prin nivelul științific al vremurilor sale. Arhimandritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față"150. Esențialitatea focului, ca și creație divină, o demonstra și trimițând la o referință din Vechiul Testament (Geneza Cap. III v. 24), unde se specifica limpede faptul că Dumnezeu a decis să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverse obiceiuri românești de Sfântul Ilie sau de Sfinții 40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus cele afirmate mai sus: Capitolul XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea merită citată în întregime: "Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articolul precedent, am arătat până la evidență, că citatul scripturistic "țărână ești și în țărână te vei întoarce" de care inconștient se servesc preoții, pentru a combate cremațiunea, este absolut de strictă interpretare. De aceia, înadins am expus ambele capitole din Geneză (II și III) ca să vadă, de partea cui este dreptatea și adevărul. Dacă e vorba să trunchiem versetele din Scriptură și să nu ținem seama de legătura între ele, de înțelesul întregului capitol, cum și de anumite reguli omiletice, apoi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care-i arăta, lămurit, propria vină și necurăție. În același timp însă, focul acesta îi amintea și starea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mântuitor. Așa se explică, de ce Cain și Abel, copii ai lui Adam și al Evei, simțiră și impulsul firesc, de a aduce lui Dumnezeu, cele dintâi și cele mai alese daruri din munca și ostenelile lor. Din povestirea Sfintei Scripturi (Geneza Cap IV combinat cu Numerii Cap. XVIII 12-19; Lev. XXVII 26, Exod XII 2; Numerii III13 etc. etc.) se vede că "focul" a fost elementul demn de majestatea lui Dumnezeu pe care l-au ales Cain și Abel pentru consumarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au ales Cain și Abel pentru consumarea jertfei aduse divinității. Se știe din Sf. Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea, corpul, ca organ al sufletului. Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost atâția ani, apoi a murit" fără a indica înhumarea, ceia ce probează că-n acest interval de timp nu era o normă statornică de distrugere, ci felurite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de altarele cărora se practică cel mai neomenos ritual. Astfel Sf. Scriptură ne amintește de rătăcirea religioasă a lui Ieroban cel dintâi rege al imperiului Israel (I. Împărați Cap. XII 31; Cap. XIII 32); de idolii Rahelei, soția lui Iacob (Geneza Cap. XXXI 19 și 34); de Hicha din muntele lui Efraim (Judecători Cap. XVII); de fii lui Dan (Judecători Cap. XVIII); de vițelul de aur a lui Aron (Exod. Ieșirea Cap. XXXIII) de judecătorul Ghedeon (Judc. Cap. VIII 24-26); chiar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și afirmația că "arderea este lucru diavolesc" că "Dumnezeu nu-I place acest fel de nimicire a omului" etc. deși în crematoriu nu se bagă oamenii de vii, ca odinioară, ci numai cei morți, voi reda textul capitolul XXII din Geneză (în Biblie) unde este vorba despre "Jertifirea lui Isaac" " După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avram și i-a zis: "Avrame!" Iată-mă, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Credința în viața viitoare și incinerarea (III) MOISE. Cărțile lui Moise nu cuprind nicio probă lămurit arătată, despre credința vechilor Evrei cu privire la nemurirea sufletului. Cu toate acestea, este imposibil de a o pune la îndoială, având în vedere cuvintele din Geneză: Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul și asemănarea Sa..." apoi, mai ales cuvintele din Evanghelia lui Matei, Cap. XXII, 32: Nu ați citit voi zice Iisus către Evrei în Cartea Legii: "Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman o expresie cât mai obiectivă și mai științifică posibil, o expresie matematică. Construcția și deconstrucția iluziei obiectiviste a proiectului galilean aplicat omului ne permite să surprindem în geneza lor interioară ce sunt "științele umane"; ele sunt construcția și deconstrucția acestor științe. Deconstrucția ne face să vedem construcția însă pentru a-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-i substitui vieții reprezentanți care se dau drept echivalenți ai săi este actul proto-fondator al economiei politice, ca și al oricărei științe umane în general, este doar privirea transcendentală care înfăptuiește distrugerea acestor științe pentru a exhiba posibilitatea fondatoare, adică geneza lor. Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]