770 matches
-
Un ocean de foc.” (I, p. 21), adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul genitiv, deoarece substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o categorie semantică; sensul de gen este o componentă lexico-gramaticală a planului semantic al constantei substantivului; substantivele au gen fix. În versurile lui T. Arghezi: „Dormiți, dormiți/Hipnoza nopții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul genitiv, deoarece substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o categorie semantică; sensul de gen este o componentă lexico-gramaticală a planului semantic al constantei substantivului; substantivele au gen fix. În versurile lui T. Arghezi: „Dormiți, dormiți/Hipnoza nopții suflă boare.” (I, p. 40), substantivele hipnoza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele prezintă două (trei) forme în desfășurarea opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a III
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N.Ac.G.D. plural în condițiile marcării prin articol definit feminin a genitiv-dativului: tată/tate(i) - tați și omonimia acelorași cazuri în condițiile marcării prin articol nedefinit (sau prin masculinul articolului definit): (un, unui) tată, tată(lui)/tați; formele de genitiv tate(i), pape(i), pașe(i) nu intră în omonimia cu pluralul (toate cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma de feminin este specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subordonează condiționărilor prepoziționale: „Am plecat cu preotul (cizmarul etc.)”: „Am plecat la preot, cizmar etc.”; în amândouă tipurile de enunțuri, sensul este de ‘cunoscut’. Negarea acestui sens se face prin reorganizarea opoziției la nivelul noii sintagme nominale. Prepozițiile care cer genitivul și dativul impun articularea substantivului: „Plopii din jurul casei s-au uscat.” Reorganizarea opoziției se realizează numai prin dezvoltarea a două sensuri: determinare minimă (nedefinită) - determinare maximă (definită). În funcție de conținutul lexical al substantivului, opoziția e condiționată sintactic sau nu, în dezvoltarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe-a apelor măriri/ Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată/Cununa cea de paie îi atârna uscată - /Moșneagul rege Lear.” (M. Eminescu, I, p. 63) Morfemul al realizează sensul de determinare din perspectiva sensurilor de ‘posesie’, ‘apartenență’, proprii cazului genitiv sau pronumelui posesiv; realizează această funcție de morfem al determinării, când substantivul în genitiv precede substantivul-centru al sintagmei: „Al vieții vis de aur, ca un fulger, ca o clipă-i,/Și-l visez când cu-a mea mână al tău braț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de paie îi atârna uscată - /Moșneagul rege Lear.” (M. Eminescu, I, p. 63) Morfemul al realizează sensul de determinare din perspectiva sensurilor de ‘posesie’, ‘apartenență’, proprii cazului genitiv sau pronumelui posesiv; realizează această funcție de morfem al determinării, când substantivul în genitiv precede substantivul-centru al sintagmei: „Al vieții vis de aur, ca un fulger, ca o clipă-i,/Și-l visez când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi.” (M. Eminescu, I, p. 82) CATEGORIA GRAMATICALĂ A NUMĂRULUITC "CATEGORIA
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de substantive prin funcțiile sintactice pe care le realizează în structura enunțului lingvistic. În strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu. În plan semantic, individualitatea termenilor corelativi este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al unui anumit caz nu mai este determinat totdeauna de funcția sintactică a substantivului ci poate rezulta numai din opoziția paradigmatică a categoriei gramaticale a cazului. Așa, de exemplu, funcția sintactică de atribut stă la baza conținutului semantic al cazului genitiv când dezvoltă sensul de ‘posesiune’ sau ‘apartenență’: „În casa prietenului e totdeauna cald.” Dar când cazul genitiv este cerut de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice, conținutul semantic al cazului rezultă numai din opoziția internă cu celelalte cazuri: „El este împotriva prietenului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai din opoziția paradigmatică a categoriei gramaticale a cazului. Așa, de exemplu, funcția sintactică de atribut stă la baza conținutului semantic al cazului genitiv când dezvoltă sensul de ‘posesiune’ sau ‘apartenență’: „În casa prietenului e totdeauna cald.” Dar când cazul genitiv este cerut de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice, conținutul semantic al cazului rezultă numai din opoziția internă cu celelalte cazuri: „El este împotriva prietenului meu.” Prin acest raport de complementaritate în organizarea paradigmei cazuale, între funcția sintactică realizată de substantiv și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Malta.” (M. Eminescu, I, p. 146). Valori semantice speciale Când este cerut de prepoziția dintre, acuzativul dezvoltă, uneori, sens ‘partitiv’: „Dintre păsări călătoare,/ Ce străbat pământurile/ Câte-o să le-nece oare/Valurile, vânturile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Genitivultc "Genitivul" Conținutul semantic fundamental al cazului genitiv își are originea în funcția sintactică de atribut: „Aleluia, astăzi ca niciodată/sunt fratele obosit/al cerului de jos/ și al fumului căzut din vatră.” (L. Blaga, p. 107) Impus direct de recțiunea nominală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Valori semantice speciale Când este cerut de prepoziția dintre, acuzativul dezvoltă, uneori, sens ‘partitiv’: „Dintre păsări călătoare,/ Ce străbat pământurile/ Câte-o să le-nece oare/Valurile, vânturile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Genitivultc "Genitivul" Conținutul semantic fundamental al cazului genitiv își are originea în funcția sintactică de atribut: „Aleluia, astăzi ca niciodată/sunt fratele obosit/al cerului de jos/ și al fumului căzut din vatră.” (L. Blaga, p. 107) Impus direct de recțiunea nominală, genitivul dezvoltă, prin intermediul relației de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Conținutul semantic fundamental al cazului genitiv își are originea în funcția sintactică de atribut: „Aleluia, astăzi ca niciodată/sunt fratele obosit/al cerului de jos/ și al fumului căzut din vatră.” (L. Blaga, p. 107) Impus direct de recțiunea nominală, genitivul dezvoltă, prin intermediul relației de dependență și în strânsă legătură cu diferitele raporturi extralingvistice dintre „obiectele” denumite de cele două substantive din structura grupului nominal (regent și determinant), sensul definitoriu de apartenență și mai multe sensuri derivate. În funcție de planul semantic-lexical al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumina lunii odată s-o vezi/și-apoi s-o trădezi/intrând în întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea: „...La lucru-i osândiră/ Și le subjugă munca vieții lor întregi (M.Eminescu, I, p. 56). Când relația sintactică dintre cei doi termeni ai grupului nominal are caracter intrinsec, genitivul dezvoltă alte valori semantice: procesualitatea, caracterizarea, calificarea, identificarea. Procesualitatea, proprie sintagmelor în care regentul este un substantiv postverbal, se manifestă prin două variante: • genitivul subiectiv; sintagma maschează nominal o relație de interdependență, în care determinantul este elementul activ (subiect, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 56). Când relația sintactică dintre cei doi termeni ai grupului nominal are caracter intrinsec, genitivul dezvoltă alte valori semantice: procesualitatea, caracterizarea, calificarea, identificarea. Procesualitatea, proprie sintagmelor în care regentul este un substantiv postverbal, se manifestă prin două variante: • genitivul subiectiv; sintagma maschează nominal o relație de interdependență, în care determinantul este elementul activ (subiect, în sintagma propozițională corespunzătoare) în desfășurarea procesualității, caracteristică planului semantic al regentului: „De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care determinantul este elementul activ (subiect, în sintagma propozițională corespunzătoare) în desfășurarea procesualității, caracteristică planului semantic al regentului: „De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.” (M.Eminescu, I, p. 85); • genitiv obiectiv: sintagma maschează nominal o relație de dependență verbală, în care determinantul este elementul pasiv (complement direct, în sintagma verbală corespunzătoare), în desfășurarea procesualității conținută în planul semantic al regentului: „Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării/ Și ridică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sintagma verbală corespunzătoare), în desfășurarea procesualității conținută în planul semantic al regentului: „Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării/ Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării.” (M. Eminescu, I, p. 136) Caracterizarea se realizează prin trei variante: • genitivul însușirii; se dezvoltă într-o sintagmă nominală specifică cu regentul un substantiv care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caracterizarea se realizează prin trei variante: • genitivul însușirii; se dezvoltă într-o sintagmă nominală specifică cu regentul un substantiv care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o sintagmă nominală specifică cu regentul un substantiv care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin care substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin care substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul dreptății (=omul care se conduce după principiul dreptății), omul riscului (=omul care nu evită (ba chiar le caută) situațiile prezentând diferite riscuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul dreptății (=omul care se conduce după principiul dreptății), omul riscului (=omul care nu evită (ba chiar le caută) situațiile prezentând diferite riscuri). Identificarea se realizează prin trei variante: • genitivul denumirii; genitivul individualizează, prin substantive proprii, un „obiect” din clasa căruia face parte: „Moștenitor eu sunt al iernii./ Mai curge-ngheț pe apa Cernii.” (L. Blaga, p. 364); • genitivul categoriei; se dezvoltă într-o sintagmă în care substantivul regent denumește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul dreptății (=omul care se conduce după principiul dreptății), omul riscului (=omul care nu evită (ba chiar le caută) situațiile prezentând diferite riscuri). Identificarea se realizează prin trei variante: • genitivul denumirii; genitivul individualizează, prin substantive proprii, un „obiect” din clasa căruia face parte: „Moștenitor eu sunt al iernii./ Mai curge-ngheț pe apa Cernii.” (L. Blaga, p. 364); • genitivul categoriei; se dezvoltă într-o sintagmă în care substantivul regent denumește categoria largă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]