523 matches
-
fără titlu, scrisă și compusă de Nicolae Labiș, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferință. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i fașă de prunc, atârnat cu capul spre adâncul genunii și cu picioarele invers, spre cer: Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite și
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
mirosind a inocență, toate au rostul lor în calendarul mayaș respectat cu strictețe de păgânii creștini încă nebotezați în apa închipuirii. Cuvintele nu au chip, au nimburi doar, halouri răsfrânte, au sunete mute, au cântec de lebădă. Ecoul lor străbate genunile. Îngândurată suplețe, « între cer și pământ / o linie viorie » (Doar cinci secunde). « Măsura timpului revărsării » - în clipa divină - marele mister al cuvintelor nenăscute. Ce dor, ce dor ne e de propriile cuvinte! De sângele lor albăstriu prelingându-se laolaltă cu
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret ... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu vedeam oceanul, ce rece ne desparte Oceanul tău de ploaie cu tainice genuni ... Mai plânge și acuma,în luna mea de miere Un fir de lămâiță ... ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai strâns atâta fiere Ca s-o arunci în mine, când ies din tine-afară ... Acolo unde lumea mai cântă o albastră
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
eram copilă Când cântai doar pentru mine.” ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Pe străduța noastră, veche, Greierele-a adormit, Eu cu draga-nlănțuit - Ne șoptim doar la ureche. Noaptea, repede-a trecut ... Câtă grabă-mi are pe ea! Dintr-un colț de cer, o stea In genune-a coborât Și de pe bolta înroșită ... Ne-a trimis a ei lumină; Eu fac dragoste deplină, Și petrec cu-a mea iubită. Acum strada veche este Tot mai tristă și pustie; Poate-vreunul ca să-mi știe, Cum sfârși a mea poveste
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
noapte, mamă, Te strig și ziua toată, Dar nu-mi răspunzi. Bag samă Că numa-n vis s-arată Chipul tău de înger, Surâsul tău din cer. Mi-e dor de tine, mamă Și poza asta rece Pare că din genune Ivită-i și mă trece Un fior. O, mi-e teamă Că-i rece-n a ta lume. Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de nu se poate! De mi-ai veni o clipă Să vezi că
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! -- POEZIE BILINGVA (TURCA- ROMANA) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376897_a_378226]
-
melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Fuga de Bach / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune. *** 13 Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
ales-o-n zori Din rondul plin de alte flori, m-am întrebat, ce-i trandafirul? Unde povestea-ncepe firul? Iar el mi-a spus: - Ca o mandala mi-am arătat întâi petala! Simbol pentru perfecțiune, Așa ieșit-am din genune, Din apele primordiale, Am răsărit cu cinci petale! Sunt cupa vieții, a iubirii, A inimii și-a nemuririi. Am fost născut să fiu potir Al mult iubitului Martir Și simbol rozacrucian Și altul mistic, feciorian. Din roșul sânge m-am
CE-I ROZA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376709_a_378038]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Omul prin a sa fântână ce poartă izvorul vieții, Devine în timp columnă, ce-o glorifică poeții. Limbajul și rațiunea îi dau propria grandoare. Îl va înghiți genunea de și-o calcă în picioare. Vraja degetelor sale ține trează măreția. Operele muncii sale, sporesc lumii avuția. Adesea simte nevoia să își protejeze forța. Soarta o să vrea să poată să îi ocrotescă viața. Când credința-n el se stinge
OMUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375223_a_376552]
-
ca simbol) amenință legătura universală a principiilor fundamentale din cosmogoniile vedice, buddhiste și jainiste, familiare poetului: „Dintr-o zare în/ alta,/ zac, în apele/ somnului,/ oameni uzi, de pământ./ Nu tresare niciunul. Nu/ învie/ niciunii./ Numai Duhul/ se poartă/ pe deasupra genunii” (p. 500). Sau: „... plouă,/ în solul uscat, firele de apă/ caută tuburile/ sparte ale scheletelor,/ undeva, adânc, foarte adânc,/ zac milioane de schelete din/ vremea Potopului [...] spre-a ne face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p.
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Atasament > CU DOR... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CU DOR... Zadarnic îmi spui să încerc să Te uit. Asemenea apei ce nu-și schimbă mersul, iubirea mă poartă prin aspre genuni. Dar nu va muri niciodată. Voi fi, poate, mâine un pumn de țărână, din mine vor curge adânci rădăcini, dar cerului cântec iubirea-mi va plânge, pe stele întrebând dacă nu Te-au văzut. Și când Tu veni-vei în
CU DOR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373089_a_374418]
-
se află în diafanele anale ale vântului., de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora. Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger, ne descoperă un poet pentru care edenul este; Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră. (Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluența Levantului cu anticile civilizației, pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie. In versul lui simți gustul esențelor tari, a
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
PĂMÂNT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Zeus-grecul, Jupiter-romanul, Bel-asirul Și Donar-germanul. Thor la nordici Afni la hinduși ... Toți stârneau furtuni când lumea Se-abătea din calea dreaptă, Hărăzindu-le genunea Ca decizie înțeleaptă. Nori și fulgere și trăznet Se-abăteau ca din senin, Dacă zeului sub râset Nu se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
în tihnă ! Dar noaptea poate fi și tina Ce maculează Lumina De simți noaptea cu-ai săi clești LUMINA e, dar n-o primești... În noaptea sufletului meu Tristeți venit-au cu Cel Rău... Dar am găsit LUMINA lumii, Biruitorul genunii ! Ea e Singurul Izvor A toate Tămăduitor Ce ne e dată ca un dar De DOMNUL Domnilor, prin Har ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Negreni, Jud.Olt, membru L.S.R. & U.S.E. & U.A.P. & U.Z.P.R.(Rev."Cultura
NOAPTEA-I BUNĂ, SAU E REA...(METAFORA NOPȚII) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371795_a_373124]
-
în sămânță pierdută coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă, Înconjurată-adesea de haos și furtuni, Și, așteptând sentința cândva definitivă, Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni. Mi-e existența plină de temeri lapidare, Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm, Nu înspre munți de gheață sau calde estuare, Ci într-o altă lume, la care nu visăm. Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
am luat-o-n palme, Am simțit pui de vânt cum ma adoarme, Când m-am trezit,am înțeles indat, Erai dintotdeauna lângă mine și-n inima mi-ai stat. Eu n-am văzut cum stâncă brate-ntinde Atunci când o genune fără știre mă cuprinde, Eu n-am văzut izvorul făcând cuibar de ape Și n-am văzut nici bradul încercând să sape Cu radacina-i dura,adâncă,în pământ, Eu am văzut doar puf de papadie-n vânt. Referință Bibliografica
TE-AM CAUTAT de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375789_a_377118]
-
-s prea, ample totdeaunaa gându' jucăuș este binețe. Am învățat în ani, gându' să-l prețuiesc, căci nu știi, ce-ți aduce ziua de mâine, m-am străduit, ca foamea să-i ostoiesc, iar uneori este un munte sau o genune. Oricâte tăceri pot fi, gându' n-așteaptă, ca un leu flămând, în cușcă, se-nvârte, prin cuvânt caută să găsească o poartă și-apoi pe hârtie ca-scrib, face rapoarte. 11 August 2016 - MIT Referință Bibliografică: GÂNDUL SCRIB / Maria Ileana Tănase
GÂNDUL SCRIB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379218_a_380547]
-
PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea de Sfântul Andrei Cerul mă scrutează cu ochi de genuni din întuneric, fără margini magnific pictat cu miliarde de stele scântei. Din înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
ispitit să deschid fereastra visând să ridic privirea către cer implorând să-mi trimită iubirea pe vis de argint. Sufletu-mi însetat de un dor de iubire nebun emitea dorințe spre tine, pe fire de gând căutând în adâncuri de genuni infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
cu sine în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum el îmi surâde noapte de noapte cu ochii-i de sfinx plini de taine privirea-i de genune albastră ademenind ochii mei pe o cale de zână măiastră și pulberi de stele ispitindu-mă să-l urmez iubindu-ne veacuri la rând printre ele să trăim în castelul răsărit din poeme să strălucim alături pe cerul cu stele
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]