4,128 matches
-
peste coajă. Și, înăuntru, fructul. Poate că ar trebui să scriu despre mine. Să mă textualizez. Mulți fac chestia asta. Să zic Mă cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atunci exista întrebarea clasică: ”Student la Hidro sau la Universitate?”... -Mda. Se vede un sat în dreapta.Unde aterizăm? -Pe terenul de fotbal.E acoperit cu zăpadă. După aterizare Licu îl conduse pe Dan pe un drum forestier. Zăpada scârția de ger. -E o casă izolată? se interesă Dan. -Dintr-un anumit punct de vedere.Drumul principal trece prin sat și e mai lung,dar eu utilizez o scurtătură.Nici localnicii n-o cunosc... Țin minte că mă aflam într un oraș. Am
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fi decât o iluzie, prima treaptă a scării care ducea către despărțirea definitivă de realitatea înghețată, dar motanul tolănit lângă sobă își mișca lasciv coada și părea decupat din cărțile cu povești pe care le răsfoia în casa bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră ca pe o binecuvântare. Ducând-o către gură, se îmbătă înainte de a simți pe limbă licoarea stoarsă de la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi ajuns la un compromis spre a întoarce copilăria dintr-un drum cu sens unic, mâna caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
oricare alta. Pentru toți ceilalți. Nu și pentru mine. De-acum se simte primăvara în aer, cu toate că a plouat mărunt întreaga zi, aproape ca toamna. La meteo au anunțat pe mai multe voci că s-a terminat cu ninsorile, că gerurile vor fi doar amintire și că urmează să ne survoleze, în cel mai scurt timp, un front de aer cald. Am deschis fereastra pentru prima oară după multă vreme și am strâns în palmă câțiva stropi. I am băut. Mia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să țipe la Anișoara sa-i aducă mure, de unde-o ști, că altfel n-o să aibă zile bune cu ea.Și o dădu afară pe ușă și o alungă pe biata fata să plece În pădure.Afară era prăpăd: un ger de Înghețau pietrele și un viscol de nu vedeai În fața ochilor. Anișoara făcu o cruce mare și strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cuprindea tot mai amarnic, dar Brad sta locului nemișcat, nepăsându-i de nimic altceva decât de Moldova lui. Veni și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
discuția cu "organul". N-a fost ușor, dar simțea că proiectul "l-a prins" și că a început din nou să devină un om de afaceri energic și întreprinzător. Pe drum se întâlni cu Carmen. Tânăra era frumoasă, îmbujorată de ger. Bună ziua, domnule Petre, la mulți ani ! La mulți ani, Carmen. Încotro? Spre casă, domnul Petre. Mulțumesc pentru Toni și că ai avut grijă de casă. Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-a gătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură ca varga râsul sec. Și nu mă rog doar pentru mine, una, Ci pentru toate cele, câte-am stat Și-n arșiță, și-n ger, când crapă luna, Sub zidul roșu, orb și încruntat. 2 Se-apropie ceasul memoriei, viu, Vă caut pe toate, vă mângâi, vă știu: Pe tine, ce știrea pe brațu-mi te-a frânt, Pe tine, ce nu mai pășești pe pământ
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
de săptămînă am fost la Teatrul de Comedie, la sala Studio. Și așa am descoperit că oamenii nu stau în casă, ca mine, că metropola noastră este teribil de animată pe înserat și pînă tîrziu, în noapte, că, indiferent de ger sau de aerul cald al primăverii, cîrciumile sînt arhipline. Așa am avut răgaz să mă plimb prin ceea ce se numește zona Bucureștiului vechi, acum în curs de reabilitare. Schimbarea este spectaculoasă pentru ochiul interesat de partea aceasta a orașului, de
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de bronz Ce-mi încălzește mâna și-
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
la Predeal.../ Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
se manifestă vizibil în lexic și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť... ŤSe anunță un ger năprasnicť... ŤBucureștenii trăiesc un calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie a experimentului prozodic: "Ceriul și naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria). Sau acest răsfăț al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre! Il est de forts parfums oů nait le Beau de l^Air... Frumosul Aerului e parfumul - un elf ostatic
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
și crește, centrul e-n mișcare. Îmi spui că-ți iese dragostea prin piele. Cred că-ți plac și lumânările aromate sau cum plesnesc ele în beznă, păstrându-și pentru un moment căldura ca atunci când ieși din casă și e ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne. O bulă imensă de apă Mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
valuri de steluțe argintii peste oraș. Peste copacii și florile colorate se așază o plapumă groasă. Ei vor putea acum dormi în pace. Trec stoluri de păsări pe cer ca un val negru care parcă nu se mai termină. Groaznicul ger doboară păsările. Mihai era în casă, la gura sobei, cu părinții lui. Din cauză că un strat pufos, alb ca spuma laptelui acoperea tot, tatăl lui observă ceva și spuse: Hei ! Ce este pe acoperișul nostra ? Băiatul ieși la geam și văzu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
laptelui acoperea tot, tatăl lui observă ceva și spuse: Hei ! Ce este pe acoperișul nostra ? Băiatul ieși la geam și văzu o vrăbiuță mai mult moartă decât vie. Ce cauți pe acoperiș ? o întrebă el. Un adăpost, răspunse vrăbiuța. Dar gerul se înrăutăți și mai mult și vrăbiuța căzu în zăpadă. Băiatul o privi și se gândi puțin. Merse în casă, luă un prosop și puse vrăbiuța în el. Se duse la gura sobei și așeză vrăbiuța cu atenție ia căldură
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te iubesc Și-ți aduc în dar un soare. PRIMĂVARA După vicol, după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]