KorAP: Find »[drukola/base=germanic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...113 >

2,818 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice, sub Marcus Aurelius (după 166), a agravat raporturile cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor treptată în următoarele două secole (III-IV). 9 Goții Făceau parte din ramura răsăriteană a populațiilor germanice, împreună cu gepizii, vandalii, burgunzii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor treptată în următoarele două secole (III-IV). 9 Goții Făceau parte din ramura răsăriteană a populațiilor germanice, împreună cu gepizii, vandalii, burgunzii, rugii. Autorii antici, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Tacit, Ptolemeu, îi menționează, în secolele IV a. H.-II p. H., sub nume diferite, Gutones sau Gotones, într-o regiune situată pe țărmul de sud al Mării Baltice. Începând

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunărea de Jos, iar apoi spre teritoriile întinse ale Imperiului roman, până ce își vor încheia istoria, ostrogoții în Italia (secolul VI) și vizigoții în Spania (secolul VIII). Istoria zbuciumată a goților, încă insuficient cunoscută, migrația, contactele și amestecul cu populațiile germanice și negermanice, raidurile lor prin Europa au dus la restructurarea etno-demografică și politică a spațiului est-european, pentru mai bine de un secol. După conflictele cu statul roman, convertirea la creștinism și integrarea lor progresivă în masa populațiilor romanice au dus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sub presiunea hunilor și în urma plecării vandalilor spre apus, situația lor se va modifica. Apariția călăreților nomazi huni în apropierea Carpaților a provocat transformări adânci în situația politică și demografică, ceea ce a dus la deplasarea spre apus a numeroase triburi germanice. În urma instalării hunilor în Europa centrală, Pannonia, gepizii au rămas pe loc și au devenit supuși ai hunilor, ba chiar au participat la expedițiile lor antiromane. De fapt aceste schimbări nu s-au produs imediat, trecerea Volgăi de către huni nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sudul provinciei și părăsirea regiunii de către vandali, care, după o lungă peregrinare prin Europa, se stabilesc în nordul Africii. Gepizii nu au putut profita de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu (ostrogoți, skiri, heruli) și mutării centrului puterii hunice în Pannonia, între 420-425. Hunii au antrenat în înaintarea lor grupuri de ostrogoți și alani. De aceea, gepizii au continuat să rămână o vreme în teritoriul (patria) lor din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și-au schimbat atitudinea și, în 471, au ocupat Sirmium, importantă poziție strategică pe Dunăre. Regele gepizilor și-a stabilit aici reședința, au fost bătute monede. Însă situația din această regiune nu era stabilă-în vestul Pannoniei exercitau presiuni alte neamuri germanice, între ei longobarzii ce se așează, pe la 500, în Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
situația din această regiune nu era stabilă-în vestul Pannoniei exercitau presiuni alte neamuri germanice, între ei longobarzii ce se așează, pe la 500, în Câmpia pannonică și devin vecini ai gepizilor. La începutul secolului al VI-lea, cele două grupuri etnice germanice, gepizii și longobarzii, cooperează împotriva Imperiului. Dar, ulterior, rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lor de instalare din Câmpia Tisei în nord-vestul Daciei, în interiorul arcului carpatic până la Mureș. Așezările lor de pe teritoriul de azi al României și Ungariei, ca și necropolele descoperite sunt dovezi în acest sens. Nu mai este însă o lume pur germanică, ca înainte de 567, deși s-au păstrat elemente tradiționale de civilizație, credința creștină și legăturile cu Imperiul, monede, obiecte de podoabă și arme, ci o lume gepidă contaminată de influențe nomade. Care a fost soarta gepizilor, după 567? După înfrângerea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării gepizilor de către o populație romanică în Transilvania, după 567, nu este lipsită de temei. Afirmația este plauzibilă dacă ne gândim la diminuarea numerică a gepizilor și la lipsa unor structuri politice proprii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și urmașii săi), stăpânul Ringului, centrul puterii avare din Pannonia, controla doar pe slavi și ceva resturi germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
istoria acestei regiuni pentru două secole și jumătate. Ei au impus propriul model, adus din răsărit, în organizarea structurilor social-economice și politice. Dar locuirea efectivă a unui teritoriu atât de întins era imposibilă, de aceea grupuri de populație preexistente, romanici, germanici, prizonieri aduși din Imperiu, ori alte comunități-slavii au avut rolul lor în evoluția kaganatului avar. Stăpânirea avară a luat sfârșit în Europa centrală prin atacurile francilor din 796, care au distrus ringul-centrul puterii avare din Panonia și distrugerea rămășițelor avare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
I, București, 1960, p. 694-704. 22. Istoria Românilor, vol. II, p.707-709. 23. Ibidem, p.709-710; C. C. Diculescu, Contribuții la vechimea creștinismului în Dacia. Din istoria religioasă a gepizilor, în AIIN 3, 1924-1925, 357-376; C. H. Opreanu, Creștinismul și neamurile germanice în secolele IV-V în Transilvania, în EN 5, 1995, p. 227-254. 24. Istoria Românilor, vol. II, p.710-712. 25. Ibidem, p. 712-717; K. Horedt, Gepizii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 704-714. 26. N. Iorga, op. cit., p. 233-236

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de import originare din mediile germanice sau romanice. Ritul și ritualul de înmormântare la slavi-în acest sens o mare importanță o are marele cimitir cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) -să precizăm că până la creștinarea lor oficială, în secolele IX-X, slavii foloseau ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dispărut), dar aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul Dunării, în urma conviețuirii timp de secole cu aceștia (vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
concluzie, acestea erau condițiile de viață ale autohtonilor sub avari și slavi: autohtonii-producătorii bunurilor erau necesari pentru pentru hrănirea acestora, iar dajdea-darea era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-au retras în munți (subcarpați) în fața năvălirii barbarilor, coborându-se la câmpie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a fost considerabilă și ei sunt un element constitutiv (component) al poporului român, alături de cel autohton, dacic și cel roman. Sub raportul limbii, romanistul Ovid Densușianu afirma că "influența slavă a fost mult mai intensă și mai variată decât aceea germanică asupra limbii italiene sau franceze" (vezi cap. VII).28 În privința năvălirii lor, este posibil ca, în grupuri mici, prin infiltrări, constituind insule sau enclave etnice, slavii să fi pătruns și înainte de secolul al VI-lea, însă, în grupuri mari, organizate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
francilor și bulgarilor (796-803). Moștenirea avară era disputată între hanatul (statul) bulgar și cnezatul moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind prădate domeniile lui Ludovic II Germanicul, aflate la apus de Dunăre. 22 În anul 881, ei organizează o nouă expediție, când ajung până în apropierea Vienei. În același timp, a avut loc o incursiune a cabarilor, care desprinși de chaganatul chazar în urma unor divergențe, s-au repliat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
română, spune Roesler, este o limbă sud-dunăreană ce cuprinde împrumuturi însemnate din cea albaneză, vorbită în sudul Peninsulei Balcanice. În plus, limba română este "adânc înrâurită" de limba bulgară, care se vorbește tot în sudul Dunării, în schimb, lipsesc împrumuturile germanice, deși goții și gepizii au locuit câteva secole în Dacia, la nord de Dunăre. Cele trei dialecte daco-, macedoși istroroman alcătuiesc o singură limbă (română), iar poporul (român) ce vorbește cele trei dialecte trebuie să fi locuit, odinioară, laolaltă, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
barbari, în nordul Dunării nu s-a putut menține decât o slabă (neînsemnată) populație romană, alcătuită din păstori nomazi, aflați în munți. În ceea ce privește populația romanizată de la Dunărea de Jos și din sudul ei, aceasta a fost distrusă complet de invaziile germanice din secolul al IV-lea. Mai târziu, în secolele următoare (V-IX), nu a existat nici un fel de populație romanizată, nici în nordul, nici în sudul Dunării, regiuni ocupate de barbari. Strămoșii românilor au trăit ca păstori, în munții inaccesibili

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Valahia era populată cu români. Ar fi greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul de "păstor". Cuvântul este germanic: valah, adică welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele sale, se referă și la alte aspecte: "Cele câteva mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Robert Roesler, "om onest, bine informat și foarte pătrunzător", după care s-a numit "teoria părăsirii Daciei", afirmațiile lui Vopiscus sunt sigure (credibile). El observă: "pe când toate limbile romanice au primit, în măsură mai mare sau mai mică, vechi elemente germanice,...numai limbii românești îi lipsesc într-un chip uimitor acele amintiri din perioada rătăcirii (migrației) popoarelor". De-aici deducem că, la venirea goților, coloniștii romani nu mai erau aici (în Dacia). În aceiași termeni se exprima și Miklosich despre strămutarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]