654 matches
-
a arghezianismului, cu minime influențe barbiene la nivelul sintaxei. Imagistica, violentă, mizează pe contrastul dintre presimțirea intensă a morții și revenirea primăverii sau dintre imprecație și rugăciune. Profesiunile de credință sunt tot argheziene, însă lipsite de grație și păcătuind prin gesticulație excesivă. SCRIERI: Viața tragică și românească a lui Eminescu, vol. I: Copilăria și tinerețea, Craiova, 1928; Poeme alese, Craiova, 1934; Problema Eminescu, Craiova, 1938; Al. Popescu-Telega, hispanista, Craiova, 1943; Din problemele școalei românești, Craiova, 1944; Poetul Ion Pillat (Contribuții critice
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
mănăstirești, scrierile sfântului Isaac Sirul, ce spune și mai ales ce face Europa. Dacă Dostoievski ar fi trăit în România de astăzi, nu cred ca n-ar fi participat la surdele noastre dezbateri culturale, nici c-ar fi ignorat chiar gesticulațiile minore ale revoltaților de serviciu. Tocmai „bunul-simț” al credinței îmi spune că lehamitea generalizată a inteligenței creștine și lenea de a reflecta cotidian asupra implicațiilor publice ale Crezului Bisericii nu reprezintă altceva decât moștenirea unei modernități atee care subzistă neproblematic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastre duhovnicești, ci smerenia lui Hristos. Cei obișnuiți să se înalțe dintru slavă deșartă întru slavă deșartă vor descoperi, în plin picaj, că, fără smerenia lui Hristos, parașuta de salvare refuză să se mai deschidă. Cura singurătății blochează recursul la gesticulația mimetică și ne pregătește pentru scufundarea în oceanul Vieții. Ajutat de lumina rugăciunii, sufletul se pornește, asemenea unui scufundător, în căutarea perlei din adâncuri (Sf. Efrem Sirul). Tăcerea, punctată de inconfundabile ecouri, învăluie acest drum dureros și, poate, câteodată insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai ales, pe plan nonverbal, se plasează mai des la înălțimea copilului (de exemplu, îngenunchează) pentru a comunica cu el. În acest fel, ele stabilesc un mod de dialog special, care aduce în joc tot arsenalul senzorial al comunicării: mimică, gesticulație, atingere, cuvânt, mirosuri. Pe scurt, ele favorizează o comunicare pe mai multe canale, care dă copilului senzația că este ascultat cu toată atenția. Cei mai străluciți copii sunt, la început, mai favorizați decât ceilalți. Aceasta este o descoperire care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai seducătoare persoane sunt cele care au cea mai mare capacitate de a citi emoțiile interlocutorului, pentru a se adapta la ele. Asta nu înseamnă că ele sunt „cameleoni sociali”. Au, pur și simplu, o mare capacitate de adaptare, iar gesticulația reflectă caracteristicile forțelor lor. Gesturi, mimici și atitudini de seducție dobândite în copilărie Strategiile inconștiente de seducție implică atitudini nonverbale, mimici care permit obținerea sprijinului celorlalți. Cei mai înzestrați copii dețin codurile de seducție folosite de adulți. Un trup seducător
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
De aceea, dorințele exprimate de față se prelungesc și-și croiesc drum prin trup. Pentru a descifra mesajele legate de aceste dorințe, pentru a înțelege corpul care dorește, trebuie să-l privim... și să-l lăsăm să vorbească. CAPITOLUL 8 Gesticulația, „semnătura noastră psihologică” Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, gesticulația nu este doar o completare a vorbelor, ci semnătura noastră psihologică. Ea este cea care conferă adevărata semnificație a vorbirii. Pentru a limpezi acest aspect, vă voi povesti o întâmplare. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și croiesc drum prin trup. Pentru a descifra mesajele legate de aceste dorințe, pentru a înțelege corpul care dorește, trebuie să-l privim... și să-l lăsăm să vorbească. CAPITOLUL 8 Gesticulația, „semnătura noastră psihologică” Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, gesticulația nu este doar o completare a vorbelor, ci semnătura noastră psihologică. Ea este cea care conferă adevărata semnificație a vorbirii. Pentru a limpezi acest aspect, vă voi povesti o întâmplare. Acum vreo cincisprezece ani, când am fost animatorul primului meu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
relațională vom fi deschiși sau nu; vom vedea atunci. Interacțiunea ne va ajuta să aflăm. În schimb, putem alege să fim însuflețiți de dorința de a fi acolo, ancorați în trăire, fericiți să „ne înfruptăm” din viață. În acest context, gesticulația ne însuflețește, fluidizează comunicarea. Când ne mișcăm, amplificăm la maximum, fără să știm, capacitatea noastră de seducție. Paradoxul unei bune comunicări Codurile seducției ne aduc în conflict cu un adevărat paradox al educației noastre. Încă de la naștere, învățăm să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Acum, când redactez această lucrare, în vreme ce lucrez la Montréal cu un grup care se ocupă de studierea carismei, descopăr că cel mai iubit și mai respectat politician din Québec a fost cel care, pe scena politică a țării lui, avea gesticulația cea mai bogată și mai ritmată: René Lévesque. Efectul de omenie. A seduce nu înseamnă a impresiona comunicând perfect, ci a emoționa, comunicând omenește. În Europa, spre sfârșitul anilor ’90, a fost studiat cu seriozitate farmecul. Dintre toate țările de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Europa, spre sfârșitul anilor ’90, a fost studiat cu seriozitate farmecul. Dintre toate țările de pe harta politică a Europei, italienii și italiencele au fost desemnați ca posesori ai celui mai mare farmec. Se consideră că italienii au cea mai bogată gesticulație. Gesturile nu parazitează discursul. Dimpotrivă, ele favorizează conținutul și îl îmbogățesc. Sunt vibrația vieții pe trup. Aceasta este rațiunea existenței lor. De altfel, dacă nu așa ar sta lucrurile, de ce am face gesturi? De ce facem gesturi? Gesticulația întărește legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cea mai bogată gesticulație. Gesturile nu parazitează discursul. Dimpotrivă, ele favorizează conținutul și îl îmbogățesc. Sunt vibrația vieții pe trup. Aceasta este rațiunea existenței lor. De altfel, dacă nu așa ar sta lucrurile, de ce am face gesturi? De ce facem gesturi? Gesticulația întărește legătura dintre oameni. Când interlocutorul nu se află la vedere, ca atunci când vorbim cu cineva aflat dincolo de o despărțitură, gesturile noastre tind să dispară. La fel se întâmplă și când vorbim la telefon. Funcția gesturilor este transmiterea conținutului afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se situează, în general, între 50 cm, când este vorba despre comunicare personală apropiată, și circa 1,30 m, în comunicarea personală mai îndepărtată. Această apropiere fizică nu a fost calculată conștient, ceea ce nu o împiedică să fie perfect vizibilă. Gesticulația fiind caracteristică fiecărui om, este semnătura noastră psihologică, expresia inconștientului nostru pe trup. Dar, dacă ne distanțăm puțin, este fascinant să observăm, de asemenea, că în gesticulație inconștientul individual se unește, prin mimetism, cu inconștientul colectiv. Într-adevăr, gesturile celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu a fost calculată conștient, ceea ce nu o împiedică să fie perfect vizibilă. Gesticulația fiind caracteristică fiecărui om, este semnătura noastră psihologică, expresia inconștientului nostru pe trup. Dar, dacă ne distanțăm puțin, este fascinant să observăm, de asemenea, că în gesticulație inconștientul individual se unește, prin mimetism, cu inconștientul colectiv. Într-adevăr, gesturile celuilalt au rezonanță în trupul nostru. Simțim ce exprimă celălalt de îndată ce trupul nostru imită atitudinile corpului lui, chiar și în cazul în care este foarte rigid. Și ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
întorși cu adevărat către celălalt decât atunci când încheieturile mâinilor sunt ele însele gata să „meargă spre” el, așa ca în imaginea din dreapta. (în casetă) Gesturile lui Sigmund Freud Mai multe filme turnate în anturajul lui Sigmund Freud au permis studierea gesticulației lui. Am analizat imaginile din cinci astfel de filme. Partea stângă a feței lui Sigmund Freud este aproape întotdeauna mai închisă decât cea dreaptă. Acest lucru, denotă o duritate aproape constantă. Când se află în public, părintele psihanalizei își ține
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
tot trupul lui Syner este congruent (micromâncărime în stânga trupului, capul aplecat spre stânga), iar Syna i se alătură. Încheieturile mâinilor, legătura cu gândirea A comunica eficient înseamnă a declanșa contactul cu interlocutorul, a crește impactul emoțional al cuvintelor datorită unei gesticulații expresive. În acest context, gesturile mâinii joacă un rol important. Cu cât persoanele sunt mai rudimentare, mai obosite sau mai deprimate, cu atât gesturile lor sunt mai sărace. Dimpotrivă, atunci când gândirea lor este însuflețită, această vivacitate este întărită de bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
expresive. În acest context, gesturile mâinii joacă un rol important. Cu cât persoanele sunt mai rudimentare, mai obosite sau mai deprimate, cu atât gesturile lor sunt mai sărace. Dimpotrivă, atunci când gândirea lor este însuflețită, această vivacitate este întărită de bogăția gesticulației lor. De altfel, știm cu toții că un orator face gesturi largi atunci când ascultătorii sunt mai departe de el, dar face gesturi mult mai discrete și atente când ei se află la mai puțin de 1,50 m, așa cum facem cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Irenaüss Ekman, Paul emisfera dreaptă (în indexul original nu apare, dar se vorbeste si de ea destul de mult) emisfera stângă empatie empatie corporală eu excelență în comunicare expresie facială farmec feromoni fese Freud, Sigmund frumusețe frunte fugă furie gât genunchi gesticulație gesturi de autocontact gesturi negative Gioconda gleznă Goldstein, Abraham gură Hall, Edward Hitler, Adolf imagine de rapel imagini subliminale pure impuls inelar informații vizuale inteligență emoțională încheietura mâinii înclinarea capului Johnson, Mark Kennedy, John Fitzgerald Lakoff, George Le Doux, Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să trăiască. Primul Marlowe ilustrează specia eroului inhibat, pe când protagonistul propus de Parker e un filozof gata să accepte existența în toată mizeria și promiscuitatea ei. Expus în proporție de sută la sută, el nu mai are deloc viață privată. Gesticulația lui nu este decât reproducerea mecanică a unui sistem de simboluri care, în cărțile maestrului, aveau sensuri precise. Secvențele contrapunctice, de efect sigur la Chandler, nu au nici pregnanța și nici forța de seducție a pasajelor în care Marlowe contemplă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mai cheamă ș-un câne”. Alteori, fiecare capitol al unei cărți poate fi precedat de un motto diferit. De pildă, toate capitolele cărții mele Stilistică și mass-media au câte un motto: capitolul despre punctuație, afirmația lui Caragiale: „Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii!”; cel despre ortografie, paradoxala afirmație a lingvistului D. Macrea: „Și eu sînt pentru sunt!”. Mottoul se poate culege fie cu același caracter de literă ca textul principal, fie cu italice. De reținut Însă că litera folosită va fi cu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Petrescu, Ioana Em., „Citatul - element al limbajului poetic”, În Petrescu, 1981, pp. 227-241. Petrescu, Ioana Em., „Funcția epică a citatului”, În Petrescu, 1981, pp. 242-246. Vulpe, Magdalena, „Trimiterile bibliografice”, În Vulpe, 2002, pp. 144-157. VI. Exigențele punctuației „Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii.” (I.L. Caragiale) 1. Preliminarii Ortografia și punctuația unei limbi au constituit de multe ori pretexte de dispută Între lingviști și filologi, mai ales atunci când a intervenit În discuție și factorul politic. În lucrarea sa cu caracter memorialistic, Călare pe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ficțiune. Cultivă o formulă estetică și o ideologie literară (aplicată) de o profundă originalitate. Cărțile lui, inegale valoric, dar fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Există apoi o platformă „tehnică” a unificării, datorită specificității practicilor didactice, discursului acțional propriu-zis, teoriei pedagogice, limbajului psihopedagogic. Educația este un proces al „universalizării” ființei particulare. Peste tot unde este vorba despre formarea tinerei generații se impun practici similare, aceleași gesticulații care au fost promovate, experimentate, validate ca fiind eficiente. Teoriile (învățării, predării, evaluării etc.) circulă peste tot în lume, ființând ca adevărate „carcase” ce induc unificarea acțiunilor. Teoria științifică este expresia unei generalizări care, odată acceptată, aduce universalizare. O „retorică
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
direcție sau alta. Consecința ar fi următoarea: sistemul național de instruire nu se poate închide în sine, nu poate deveni suficient sieși, nu se poate izola, ci trebuie acum racordat instituțional și procesual la liniile de evoluție de pe plan mondial. Gesticulațiile glorificatoare, de mulțumire de sine (conform cărora „avem o tradiție educativă nemaipomenită”, „n-avem nimic de învățat de la alții” etc.), trădează nu numai o necunoaștere a realităților, dar și o imensă iresponsabilitate. Educația nu trebuie să rămână doar „națională”. Principial
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
alta. Dispozitivul ca atare acționează ca un instrument „universal”, inductor de conduite intelectuale similare. Internet explorer-ul, ca program de accesare a informațiilor, este același și în America, și în Japonia, și în Algeria, și în România. Universalitatea instrumentului obligă la gesticulații similare de uzitare a acestuia. E-learning-ul facilitează globalizarea și internaționalizarea. El aduceă unificarea din anumite puncte de vedere. Nu credem că aduce o uniformizare și o plafonare „rea”, de care să ne temem aprioric. Diversificarea va persista la alte niveluri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
livrează în mod tradițional. După cum putem observa în figurile de mai jos, componentele instruirii tradiționale își schimbă înfățișarea și funcționalitatea în situația „instruirii mobile”. Mediul tradițional de învățare Mediul m-learning Arhitectura serviciilor educaționale, în cazul m-learning-ului, este deosebit de flexibilă, antrenând gesticulații oarecum neluate în seamă de dispozitivele clasice de educație, semănând, multe dintre ele, cu aspecte legate de educația informală, difuză, eterogenă, secvențială, fluctuantă, realizată prin intermediul mass-media. Pe lângă faptul că aceste servicii sunt determinate și permisive la noile dispozitive electronice, este
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]