1,374 matches
-
prevestire a unei erupții, dar unele au putut fi simțite în orașele din apropiere. Erupția se pare că a început pe data de 20 martie 2010, cam între orele 22:30- 23:30 ora locală la câțiva kilometri est de ghețar pe pantele nordice ale pasului Fimmvörðuháls. Cam 500 de fermieri cu familiile lor au fost evacuați din zonele Fljótshlíð, Eyjafjöll și Landeyjar. Cursele aeriene între Reykjavík și Aeroportul internațional Keflavík au fost sistate, dar în seara zilei de 21 martie
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
2010, vulcanologii care studiau erupția au observat pentru prima dată în istorie formarea unui pseudocrater în timpul unei explozii de vapori de apă. La 22 martie 2010, un fluometru instalat în râul glacial Krossá (în care se scurg apele glaciare ale ghețarelor Eyjafjallajökull și Mýrdalsjökull) în zona Țórsmörk, la câțiva kilometri nord-vest de locul erupției, au măsurat schimbări ale temperaturii apei de până la 6 °C într-o perioadă de 2 ore, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în râul Krossá de când au
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
și hepatice otrăvitoare, în special la oi. Erupția eliberează între 150.000 și 300.000 tone de CO pe zi. La 14 aprilie 2010, vulcanul a erupt o a doua oară după o scurtă întrerupere, de data aceasta în centrul ghețarului, cauzând viituri de zăpadă topită, ceea ce a dus la evacuarea a 800 de persoane. Drumul din apropierea râului Markarfljót a fost distrus în mai multe locuri. Spre deosebire de prima erupție, a doua erupție a avut loc chiar sub calota de gheață. Apa
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o altitudine de 1000 m și o lungime de 6,5 km). Pe urmele fostei glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
împinse în fața microdepresiunilor nivale. Se formează prin materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în M-tii Făgăraș, în M-tii Retezat. Ghețarii de grohotiș sunt acumulări masive de dezagregări, gheața și zăpada, dispuse la baza versanților sau pe văi. Pe astfel de suprafețe este caracteristică dezvoltarea de figuri geometrice (cercuri, poligoane), cu dimensiuni variabile, ca rezultat al unor procese ce afectează stratul
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
nivelul mării în creștere a invadat foste forme de relief de pe uscat, dând naștere la golfuri din vai și insule din vârfuri de dealuri sau munți. Multe din trăsăturile geografice ale statului Mâine au fost produse de activitatea intensivă a ghețarilor la sfarsitul ultimei ere glaciare. Printre cele mai cunoscute forme de relief glaciar se numără strâmtoarea Somes și Bubble Rock. Croita de ghețari, strâmtoarea Somes este considerată a fi singurul fiord de pe coasta de est și atinge adâncimi de . Adâncimea
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
dealuri sau munți. Multe din trăsăturile geografice ale statului Mâine au fost produse de activitatea intensivă a ghețarilor la sfarsitul ultimei ere glaciare. Printre cele mai cunoscute forme de relief glaciar se numără strâmtoarea Somes și Bubble Rock. Croita de ghețari, strâmtoarea Somes este considerată a fi singurul fiord de pe coasta de est și atinge adâncimi de . Adâncimea mare și marginile abrupte permit navigarea vaselor mari de-a lungul întregii lungimi a strâmtorii. Bubble Rock este o stâncă mare aflată la
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
de . Adâncimea mare și marginile abrupte permit navigarea vaselor mari de-a lungul întregii lungimi a strâmtorii. Bubble Rock este o stâncă mare aflată la marginea Muntelui Bubble din Parcul National Acadia. Analizând tipul de granit, geologii au descoperit că ghețarul a adus Bubble Rock din orașul Lucerne aflat la depărtare. Parcul National Acadia este singurul parc național din New England. Printre zonele protejate aflate sub gestiunea Național Park Service se numără: Comitatele din statul federal Mâine: Androscoggin, Aroostook, Cumberland, Franklin
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
Handley Page Victor în 20 aprilie. Prima debarcare de trupe a avut loc în 21 aprilie, însă, datorită vremii rele, operațiunile de debarcare au fost amânate pentru ziua următoare, mai ales după ce două elicoptere s-au ciocnit în aer deasupra ghețarului Fortuna. În 23 aprilie, s-a declanșat o alertă submarină, operațiunea fiind sistată, nava Tidespring trebuind să se retragă, pentru a evita interceptarea. Pe 24 aprilie însă, forțele britanice erau regrupate și gata de atac. În 25 aprilie, după aprovizionarea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
(, ) este al treilea munte ca înălțime din Georgia și al optulea din masivul Caucaz. El este amplasat central între Marea Neagră și Marea Caspică fiind din punct de vedere geologic un vulcan stins. Muntele este acoperit de ghețari având După mitologia greacă, de pe muntele a furat Prometeu focul zeilor, fiind pedepsit de aceștia. Sub pisc la o altitudine de 2.170 m se află biserica "Zminda Sameba" („Sfânta Treime”) care a fost clădită în secolul XIV. Muntele a
Kazbek () [Corola-website/Science/314504_a_315833]
-
Octavia Butler și chiar Paul de Mân, precum și cu critică literară a lui Richard Rorty — Michaels critică pretențiile cărții: "Totuși, în "Snow Crash", trupurile umane sunt afectate de "informații" pe care nu le pot citi; virusul, la fel că vârful ghețarului [din "American Psycho"], iti introduce cuvintele în minte chiar dacă nu le-ai citit." Michaels se referă mai ales la optică lui Stephenson cum că "limbajele sunt coduri", în loc de grupuri de litere și de sunete care trebuie interpretate. Referindu-se în
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
care au atins Polul Sud și de la imaginile din satelit, se știe că acel continent este format dintr-o întindere compactă de gheață. În anul 1984, compania Electrecord din România a lansat teatrul radiofonic pe disc dublu de vinil "Sfinxul ghețarilor", o adaptare a romanului lui Jules Verne. În numărul 257-258 din august 1965 al "Colecției de povestiri științifico-fantastice" a apărut un fragment din roman.
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
porfirului, granitului și bazaltului, floră și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica. Printre depresiunile ce traversează platoul, principalele sunt Gualichu la sud de Rio Negro, Valcheta și Maquinchao prin care înainte au curs apele lacului Nahuel Huapi - care acum curg
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
aceste depresiuni au fost vechi rute comerciale interoceanice. În zona centrală a regiunii, erupțiile vulcanice, care au luat parte la formarea platoului din Terțiar până în prezent, au depus un strat de lavă bazaltica, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat o depresiune longitudinala, care separă platoul de dealurile precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
vechi rute comerciale interoceanice. În zona centrală a regiunii, erupțiile vulcanice, care au luat parte la formarea platoului din Terțiar până în prezent, au depus un strat de lavă bazaltica, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat o depresiune longitudinala, care separă platoul de dealurile precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
(sau căldare glaciară) este un termen din geologie și definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. În cadrul unei văi glaciare, căldarea glaciară reprezintă nucleul ei de formare și treapta ei cea mai înaltă, fiind o formă de relief adâncită în amfiteatru, dezvoltată izolat sau în ansambluri complexe. O definiție mai amplă a circului glaciar, acceptată de
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
înaltă, fiind o formă de relief adâncită în amfiteatru, dezvoltată izolat sau în ansambluri complexe. O definiție mai amplă a circului glaciar, acceptată de majoritatea geomorfologilor, este cea enunțată în 1974 de I. S. Evans și N. Cox: După topirea ghețarului, în circuri pot apărea lacuri glaciare. În Parcul Național Munții Rodnei cu o suprafață de 46.399 ha, din care 3.300 ha au fost declarate rezervație a biosferei încă din 1979, se găsesc mai multe circuri glaciare: "circul glaciar
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
mare parte deasupra liniei de vegetație. Orașul însuși este situat lângă partea interioară a adâncului Ofotfjord, dar chiar și aici munții, care se ridică brusc de la malurile fiordului albastru, ajung până la 1.700 m pe Skjomen, unde poate fi văzut ghețarul Frostisen. Pădurile acoperă părțile joase ale munților (sub 500 m), în apropierea vârfurilor zăpada rămânând aproape toată vara. Narvik are organizate pante pentru ski bine îngrijite, unele dintre ele continuând până în centrul orașului. Situat la 220 km în interiorul Cercului Polar
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
de cantonul Fribourg și Lacul Neuchâtel, unde se află orașul Avenches. Pe de altă parte, două enclave ale cantonului Fribourg și două ale cantonului Geneva sunt complet înconjurate de Vaud. Zonele din sud-est sunt muntoase, făcând parte din Alpii elvețieni. Ghețarul Diablerets, aflat la 3 210 m, se află în acești munți, unde se găsesc și câteva destinații populare printre schiori, cum ar fi Villars, Les Diablerets și Leysin. Zona centrală e formată în schimb din morene, și este prin urmare
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
Jan Mayen este un teritoriu insular, format din insula omonimă din Marea Groenlandei, în care se află cel mai nordic vulcan activ de pe glob - Beerenberg (2277 m). Insula, care este parțial acoperită de un ghețar, nu aparține vreunui județ norvegian, dar este sub administrația guvernorului județului Nordland. Zona de pescuit este de 293.049 km². În 1980, în ciuda protestelor din partea Islandei și a Groenlandei, zona economică din jurul insulei a fost extinsă la 200 mile marine
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
și Europa/Africa. Jan Mayen este vârful vizibil al unuia dintre munții aceștia vulcanici, ale căroro bază se află la 3000 m sub nivelul oceanului. Punctul de reper este vulcanul Beerenberg (2277m), care este acoperit în bună parte de un ghețar și care este practic cea mai mare parte a regiunii din nord (Nord-Jan). Beerenberg, un vulcan activ, a avut erupție ultima dată în 1985. Toată insula este vulcanică, dar vara culoarea neagră este acoperită în parte de mușchi, iarbă și
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
Spirit atât de repede încât a provocat o avalanșă din suprafața nordică. O coloană a erupției s-a ridicat la 24.400 m în atmosferă depozitând cenușă în 11 state din America. În același timp, zăpada înghețată și mai mulți ghețari s-au topit în vulcani formând o lahare atât de departe de fluviul Columbia. , aproape 50 de mile(80 km) spre sud-vest. Mai puține explozii au continuat în ziua următoare,doar ca să fie urmate de o altă mare dar nu
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
Până în jurul orei 17:30 pe 18 mai , coloana de cenușă verticală a scăzut în statură, dar izbucnirile severe au continuat în următoarele câteva zile. Alunecarile de teren in aval ale materialului fierbinte, au explodat, de asemenea, topind aproape toți ghețarii de munte împreună cu cea mai mare parte de zăpadă suprapusă. Ca și în multe precedente erupții a vulcanului St. Helens, aceste lahare imense, inundații care au afectat trei dintre cel patru sisteme de drenaj de pe munte, începând să se deplaseze
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
în termen de 30 de minute după explozia finală de pe 18 octombrie și în termen de câteva zile, aceasta a fost de aproximativ 270 m lățime și 40 m înălțime. În ciuda creșterii cupolei de lâmgă acesta, s-a format un ghețar nou în interiorul craterului. Toate erupțiile de după 1980 au fost evenimente liniștite de construire a domului, incepând cu 27 decembrie 1980 pâna la 3 ianuarie 1981. In 1987, a treia cupola a crescut cu mai mult de 900 m lățime și
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]