1,669 matches
-
Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre el, În timp ce o lucire violacee sfărâma bezna compactă. Simți o mână lovindu-l peste gură. Din instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
goale. Era multă lume, frivolă și veselă, în jurul nostru, pe terasă, dar cred că noi eram singuri și ne era frig. — Stăteam în fața ferestrei, la câțiva pași de ea. Nu puteam să-mi iau ochii de la trupul prizonierului. S-a ghemuit ca un câine, la rădăcina copacului și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere de după acest avertisment, Amory și-a dat seama că În cameră mai erau și alte lucruri, nu numai oameni... Peste forma ghemuită de pe pat și În jurul ei atârna un nimb, țesut din borangic, ca o rază de lună, pătat ca un vin vechi, stătut... ceva oribil totuși, planând difuz deasupra lor, a celor trei... Iar lângă fereastră, Între perdelele Învolburate, stătea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un mare pericol, deși nimeni nu le face nimic, în afară de vânt. Doar sunt protejați în grădina Sophiei de orice stricăciune venită din exterior. Dau impresia de libertate și rafinament și exact aceeași impresie caută să facă și Rainer, care stă ghemuit la rădăcina unui copac ales la întâmplare și maltratează limba germană, după cum s‑a exprimat o dată chiar profesoara lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun și reprezintă adesea o gravă insultă la adresa convențiilor. În afară de sora lui, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alb - bate un vânt aspru, proaspăt, purificator. Ptiu, drace, astăzi orice lucru purificat nu mai înseamnă pentru el decât un curent subțire și rece ca gheața, care‑l supără la ochi. Cartea poștală cu imaginea Maicii Domnului din Lourdes stă ghemuită la picioarele Mântuitorului - de fapt acolo îi este și locul, nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui să se supună în calitatea ei de libertate. Ea știe că‑i provoacă durere, dar îi constrânge libertatea - torturând‑o, ca să zicem așa - să se identifice cu carnea lui care resimte această durere; asta înseamnă libertate, înțelegi? Sophie se ghemuiește și începe să‑și roadă unghiile, una după alta. Hans spune că nu înțelege. Sophie spune că poate s‑o roage să‑l scutească de treaba asta. Chiar dacă eu exercit presiuni asupra ta, teama și rugămințile tale sunt libere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspândit ca un fulger În Întreg corpul, cu o asemenea forță Încât de-abia mai puteam respira. O simțeam cum Îmi străbate pielea nelăsând nici o părticică neacoperită. Am Înghițit amândoi nu mai știu câte aspirine și am rămas mult timp ghemuiți pe jos, În pielea goală, cu mâinile apăsate pe tâmple. A doua zi Maestrul mi-a cerut să plec la Paris. Era vorba despre un mic rol principal Într-un film regizat de un german și ezitam neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am avut suficient de mult timp ca să iau bustul lui Dante așezat pe biroul lui Kindermann și să i-l fac bucăți lovindu-l în cap. Kindermann fiind fără cunoștință, m-am uitat în jur spre locul unde Lange se ghemuise într-un colț. Cu antebrațul însângerat apăsat de ceea ce mai rămăsese din jugulara sa, mai răsuflă de câteva ori și apoi muri fără să mai scoată un cuvânt. I-am scos cătușele și i le transferam lui Kindermann care gemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai văzut de o lună, hai la o minge! - Nu, acuma, poate săptămâna viitoare. Hai că mai vorbim, nu mai pot acuma. Te sun eu. Darius puse receptorul în furcă, fără a aștepta un răspuns. Se lăsă pe podea, se ghemui, aidoma unui copil în pântecul mamei. Își apăsă stomacul cu podul ambelor palme, așa cum apasă un grădinar pământul din preajma unei flori abia plantate. Un geamăt ușor, ca de om bătrân, străbătu camera semimobilată. Trebuie să-mi treacă, sunt mai tare
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
pâinea ce mizerii cine se îndură să-i numere verii banii ce stau țuț ouăle de struț arma și-o ridică vorba de ocară brusc o căprioară a-nghețat de frică cercul de inele nopțile ridică punțile calică lume de proptele ghemuite-n plase drumurile urcă și ne dau de furcă orele rămase Referință Bibliografică: Zilnic ni se fură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
ZILNIC NI SE FURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361340_a_362669]
-
ultimă închinăciune în fața ușii, alții ieșeau pur și simplu, fără să mai privească înapoi. Grupuri mici de câte două-trei persoane treceau pe lângă bătrâna Sofica. Dar ea nu spunea nimic. Nu stătea cu mâna întinsă, ca alți cerșetori îndrăzneți, ci se ghemuia cu capul între umeri, făcându-se mică de tot, strângându-se pe acea bordură și ocupând cât mai puțin spațiu. Atrăgea atenția tocmai prin cumințenia ei, prin muțenia liniștită și prin decența ei nativă. În cele din urmă oftă și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Adică?! - Nu-mi mai vine! - Asta s-o crezi tu!, am zis cu violență, apucându-i mijlocul cu furia masculului umilit și dezlănțuit. - Mă doare!, scânci ea neconvingător. - Lasă gura!, i-am spus lovind-o cu dosul palmei. S-a ghemuit brusc, într-o mișcare ciudată. - Dezbracă-te!, am insistat lovind-o din nou. Impactul a făcut-o să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cealaltă parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se făcuse rău, apoi iarăși bine, apoi iarăși rău. Țipătul a izbucnit fără de voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-am revenit într-un târziu, lângă mine ghemuită cu spatele ca de felină, era Ursula. Doream s-o mai ating, să mă conving că totul era aievea. Dar n-a mai fost timp. Izbind ușa, mai să sară din țâțâni, în cameră intră John. - I-ai dat tu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau mai multe dube să-i ducă la sediul Securității. Începuse drumul spre Iadul oamenilor... *** Se luminase de ziuă și Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii reci ca bătrânul condor ce încerca să ajungă la cuibul de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închiși, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la Carmen, simțea cum sângele
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ei în această noapte nebună. Îi admira fundulețul rotund și se bucura că în această noapte a trăit ineditul, având o nouă experiență a vieții sale de bărbat. Ce va urma după aceasta nu știa, însă privind la trupul tânăr ghemuit în mijlocul patului său, simțea că era pregătit sufletește să-și asume responsabilitatea actului. Va vedea ce va fi mai târziu. Spera ca Angela să fie discretă și atât, iar cu Minodora nu știa încă ce va face. Referință Bibliografică: PARFUM
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
o mai asculta.Se scufundase din nou în valurile televizorului. -Lasă fleacurile,Silvica,nu mai bruia!Uită-te,să vezi cum s-a ales praful de pădurile noastre!Să vezi ce jaf au făcut ăștia!Astea probleme,dragă! Silvica se ghemuiește lângă el și-l mângâie peste tot:Ia să văd!La tine în pădure a mai rămas ceva? Zâmbește galeș,așteptând nerăbdătoare clipele fericite după despicarea-n patruzeci și patru de surcele a tuturor problemelor din pădurile noastre jefuite.Se
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-04 | | Suflet trezit Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colț de suflet... Aștept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolțit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Articolele Autorului Curge neaua comănac Dintr-o sită nevăzută Și deodată împrumută Totul, straie de bumbac Dar sub așternut, ce cald! Ce mi-aș mai dori în plus Că pe unde-am fost eu, nu-s Gheizere ca să mă scald? Ghemuit ca un covrig Pun pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la
VIN DE-MI CÂNTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361170_a_362499]
-
222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Câteodată, prietena mea, moartea, (cu care m-am împrietenit de când m-am născut, și care îmi șade în spate ca o frică), mă ia din când în când în excursii meditative. Stau ghemuită într-un colț invizibil, închid ochii și călătoresc pe firul imaginației ... Cerul mi se arată ca un platou uriaș aidoma amfiteatrelor grecești. Privesc ruinele ca pe niște dantelării prin care pătrunde o lumină difuză și asist la spectacolul purificării sufletelor
MEDITAŢIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360777_a_362106]
-
cu dorinți, cu plăceri și cu senzații că fericirea atârnă de becul de deasupra capului său. Mișcările lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins de dogoarea flăcărilor ce o ardeau. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
săi, taman la înmormântarea bunicii. Deși în plină vară, soarele dungat în negru , mușca hulpav și rece din tristețea tuturor. Cerul întreg însă asista impasibil la ceremonia terestră, lacrimogenă și împăcată. Poate prea împăcată cu această situație ultimativă . Dio își ghemuise proaspetele aripi în buzunarele strâmte ale pantalonilor raiați. De ce ne întâlnim cu unii oameni doar la asemenea evenimente funebre ?! De ce a trebuit să moară bunica tocmai acum? Cui îi folosește moartea ei ? De ce ne zgârâie moartea așa de dureros sufletele
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
îi înțelegea și cu care se înțelegea. - Săru mâna, Doamna Fira! Salutul lui Vasilică, copilul care primea de la ea în fiecare duminică la biserică o monedă de 50 de bani, îi rupse firul gândurilor. Îl privi de sus, cum stătea ghemuit pe treptele de piatră prăfuite ale bisericuței de lemn, se aplecă, îi ciufuli părut de pe creștet și îl făcu atent ca pe viitor să i se adreseze așa cum o făcea toată lumea cu numele ei: Fironica „de-din-deal”. Referință Bibliografică: DOAMNA FIRA
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]