601 matches
-
place să fie singură Într-un astfel de moment, adăugă cu sinceritate Lucas. Atunci Milic Îi dezvălui locul unde, din copilărie, ea se ducea să-și rumege necazurile. Taman la capătul vechiului dig, Lucas văzu mica siluetă a Mariei, stînd ghemuită cu fața spre mare. Rămase un moment la distanță, apoi veni să se așeze la cîțiva metri de ea. Nu căută să-i spună vorbe de Încurajare, păstrînd o clipă tăcerea, apoi Îi declară brusc că Pérec nu avusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o Încăpere ce părea un garaj. La sfârșitul filmului, era culcată În propriile-i excremente; caseta dura peste trei sferturi de oră, dar numai poliția o văzuse În Întregime, jurații ceruseră oprirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceasului defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile sale uriașe, aurii, stăpânul depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai este cazul... Mai să leșine. Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase ce atârnau la capătul unor membre lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare și Lucas se ștergea de sânge cu o batistă, ghemuit ca un câine bătut pe locul lui din ambarcațiune. Rafalo slăbi parâma, împinse ambarcațiunea și sări înăuntru: — La revedere! strigă el, ridicând glasul peste zgomotul asurzitor al exploziilor. Încercați să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din minusculele lor refugii și își luară armele ca să dispară în desișuri. José Correcaminos se așeză pe vine lângă el. — În curând se va crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dat imediat seama că ar putea fi de sânge, pentru că simțea acum de unde ar putea proveni. Durerile nu încetau. Se uită în stânga, în dreapta, să vadă pe cineva și să ceară ajutor. Putere nu avea ca să meargă mai departe. Stătea ghemuită de durere pe băncuță și gemea. La un moment dat se auzi niște pași care se apropiau spre ea. Nu își dădu seama cine este. - Ce s-a întâmplat, ce te doare, întrebă persoana care îi ridică părul de pe față
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Întoarce cu spatele la soare, deci, și la Dumnezeul Deltei, și-și dă pantalonii jos, pregătindu-se să facă, ce, oricare om, face, după ce-și lasă pantalonii ceva mai jos de genunghi. Bătrânul prinde momentul și-i aruncă prostovolul În cap. Ghemuit cum era, l-a prins, ca Într-un clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deocamdată problema trebuia amânată, pe Marina neputînd-o întreba fără a dovedi că nu-și cunoaște nici măcar rudele. Abia pe la orele nouă, trăsura cu cai albi reapăru în fața porții. De astă dată, în afară de Pascalopol și Otilia, pe bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luat cu sila nu era chip. S-o bată Dumnezeu, dacă i-a luat. Aglae declară că a obosit și se hotărî să se ducă cu toții acasă spre a medita asupra evenimentului. Bătrânul fu părăsit pe canapeaua lui, cu cearșaful ghemuit, cu plapuma căzută pe jumătate jos. Felix, observând asta și știind că morților le trebuiesc date unele îngrijiri pentru a putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era teamă de ceea se întâmplase, chiar învățătorul răspândise vorba că la Stilo avusese loc o minune ce nu se va mai pomeni. Căile Domnului sunt într-adevăr nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina și greaca ghemuit sub pervazul locuinței unde se afla școala. Pe peretele văruit, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze, după care îndrepta erorile, explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vreo urmă că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar acolo e ! se bucură el. Când ieși din gară, o iei la dreapta. Se vede și din tren... Poți să numeri amfibiile... Apoi se suci pe călcâie, căutând un scaun pe care s-o poftească. Ea ședea pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri cu bocancii și bastoanele de cauciuc. Erau scoși câte opt... „Poate ne împușcă“, spunea unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La douășunu de ani o să poată merge la bar, să ceară singur de băut ! Când o găsise la spital, unde abia reușise să ajungă pe picioarele ei, împleticindu-se pe scări, Berti n-o mai întrebase nimic. Înțelesese, văzând-o ghemuită, cu mâinile pe pântec și fața la perete, că tot ce-și închipuiseră ei nu mai avea sens. Câți ani are fiică-ta ? întrebă Rada. — Păi, câți să aibă, douăzeci. S-a născut chiar în anul ăla. Nevastă-mea a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rupsese. Coborî cele câteva trepte de la intrare pe dibuite. Merse până la banca de lemn ținându-se de gardul de sârmă împletită. Se opri, cu umerii căzuți, și tuși îndelung, lăsându-se pe bancă. Rada îl privi pe fereastră, cum rămâne ghemuit acolo, săltându-și din când în când umerii aduși. Apoi cum se ridică greu, ținându-se de speteaza băncii. Îl însoți cu privirea până se pierdu în întuneric. Și încă puțin, până când lumina felinarului trase, după sine, și umbra. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luminile privite dindărătul gratiilor. Altele nu aveau nici formă, nici culoare, cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca și cum s-ar simți neputincioase să realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului" au necesitat aproape douăzeci de ani, s-au inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special cel feminin, a fost un templu pentru Rodin, care a învăluit femeia într-o privire plină de voluptate și admirație, a avut un cult pentru expresivitatea corporalității sale. Senzualitatea suprafețelor, în particular a celor în bronz
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
clinică și l-am văzut pe acest grav bolnav, pentru care mă chemaseră. Era un om relativ tânăr (treizeci și cinci de ani, așa cum am aflat ulterior), înalt, într-o măntăluță uzată, cu un rucsac soldățesc la fel de uzat. Stătea întins pe podea, ghemuit; plouase puternic, iar el era complet ud. Băncile fuseseră luate, dar în coridorul nostru de la roentgen, în care accesul era închis, mai erau bănci, și pe ele se putea sta întins. Și am dat dispoziție să-l instaleze acolo și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu galben, nu m-a interesat ce scria, eu vedeam doar dealul acela și deodată toate s-au prăvălit asupra mea. Parcă mă văd și acum și cred că voi avea imaginea aceasta în minte pentru toată viața mea. Stăteam ghemuit precum stă fătul în maică-sa și mi se părea că sunt în interiorul unei mingi uriașe. O minge uriașă din fire de fier-beton mă înconjura până la un înveliș exterior pe care îl știam că este din asfalt fierbinte. Încercam să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care determină restructurarea centrului vorbirii, din dreapta (ca la stângaci), organizându-se un centru în stânga (fenomen care produce tulburări și disfuncții neuropsihice). Se crede, în regiunile nordice (Iași, Suceava și Botoșani) că este "semn rău" când un copil începe să doarmă ghemuit, cu mâinile între picioare și cu fața la perete. Aceasta "aduce sărăcie și nenorocire". A. I. Candrea menționează un basm de Ispirescu în care se regăsește aceeași observație. Ne gândim la legătura dintre această poziție și semnul clasic al "cocoșului de pușcă", cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare cuvânt / Îmi crapă zmalțul de pe dinți de fierbințeala lor, / Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima Ardealului", "îngeri negri plutesc lepădați", mișună "fluturi negri"; năuc, un câine negru aleargă pe "cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după "urma lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trei ani. Atunci această soră a fugit pe neașteptate de acasă pentru totdeauna, luând cu ea toate lucrurile sale minus rochia sa de casă. Mama spune singură că Pascal a făcut atunci o „depresie teribilă”: repliat complet asupra lui însuși, ghemuit, își sugea degetul, somnolând toată ziua învelit în rochia de casă, nu avea nici o activitate. În schimb, noaptea îi era frică, țipa, refuza să doarmă. O anorexie gravă se instalează și care va persista mai mulți ani. Medicul generalist, consultat
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Lucrul la sol sau pe pat Imperativele masajului la domiciliu nu trebuie să vă împiedice să practicați masajul: trebuie să vă adaptați la toate situațiile. Fie că masajul va avea loc pe pat sau la sol, este indicat să rămâneți ghemuit și să evitați să vă așezați pe gambele pacientului. Antrenament acasă: • exerciții de flexiune/extensie a degetelor; • petrisaj cu pastă sau argilă; • rotații ale încheieturii mâinii în apă. Pregătirea ședinței de masaj Masajul tradițional chinez este precedat de un bilanț
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
tot goală. Din stânga o lumină de serviciu, poate o ușă pe care nu se iese deloc, timp de o oră și zece minute. Pe perete în stânga sus umbra unui candelabru, iar în dreapta rama unei oglinzi sparte, oglinda-n care zace ghemuită o nălucă (de-i vis sau realitate nu e clar). Actorul, cu spatele la public râde și-n râs cuprinde teama lui și-absența tuturor. În râs cuprinde și lumina, pe care-o poarta dupa el în scenă. Și-ncepe să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]