590 matches
-
și misiunea apărării demonstrând că Robespierre singur n-ar fi reușit să devină atotputernic. El a fost ajutat din răsputeri de cetățeanul Sieyes și de alții. Și astfel, o parte cel puțin din vina lui revine celor care, amenințați de ghilotină, și-au pierdut cumpătul făcând tot ce trebuia ca pe eșafod să sporească balta de sânge. Ciudată boală care a apărut din când în când ca o eczemă pe pielea istoriei, paradoxul că tocmai cei înfricoșați au ajutat la răspândirea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiu numai victimă. Încă de pe atunci pregăteam terenul ca fiara din mine să se trezească și să aibă pretenții. Ar fi necuviincios să compar acum ce mi s-a întîmplat mie cu un om care a crezut că trimitea la ghilotină în numele unor idei înalte. Dar pot, pentru a nuanța o idee a acuzării, să compar egoismul meu cu al cetățeanului Sieyes care n-a deschis gura nici când Robespierre a osândit pe alții, nici când Robespierre a fost împins el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
judecători, am toate motivele să fiu convins că omul nu e născut să se teamă decât de el însuși. Dar apărarea dorește să atragă atenția tribunalului că Robespierre a fost împins să devină Robespierre. Cei care l-au trimis la ghilotină sânt aceiași care cu o zi înainte îi cădeau în genunchi și îi implorau mila; care s-au grăbit să voteze moartea lui Danton când Robespierre a vrut moartea lui Danton; care l-au încurajat să nu mai aibă îndoieli
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cădeau în genunchi și îi implorau mila; care s-au grăbit să voteze moartea lui Danton când Robespierre a vrut moartea lui Danton; care l-au încurajat să nu mai aibă îndoieli, care l-au făcut să creadă că reprezenta ghilotina însăși, că n-avea decât să ridice brațul și să-l lase să cadă pentru ca în aceeași clipă să cadă și cuțitul ghilotinei. Cei care l-au trimis la eșafod acuzîndu-l de cruzime l-au împins mai înainte să fie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care l-au încurajat să nu mai aibă îndoieli, care l-au făcut să creadă că reprezenta ghilotina însăși, că n-avea decât să ridice brațul și să-l lase să cadă pentru ca în aceeași clipă să cadă și cuțitul ghilotinei. Cei care l-au trimis la eșafod acuzîndu-l de cruzime l-au împins mai înainte să fie crud. Sânt eternii înțelepți, onorată instanță, cei care s-au jucat mereu și cu supunerea și cu cruzimea. Ei n-au avut nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În numele cui vreți să-l judecați acum pe Robespierre? Cumva în numele acestor înțelepți? Ar fi grotesc, domnilor judecători, să se întîmple așa. N-ați face decât să dovediți încă o dată că înțelepții reușesc să învîrtă totul pe degete, și sfoara ghilotinei, și mătăniile pocăinței; că fac procese în care îi judecă pe alții ca să nu se gândească nimeni să-i judece pe ei, având mereu grijă să se afle între cei care judecă. De fapt, mă număr și eu printre cei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hârtie. Dar porunca era să i se refuze orice prilej de a scrie. Astfel că nu știm ce gânduri îl frământau atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să afirme, să clădească pe ruinele negației sale ceva. Or, toată drama lui Robespierre asta este, în fond. El a fost trimis la ghilotină atunci când încă se afla în plină negație. Când nu avusese încă timp să ridice pe ruine un adevăr nou. El era ocupat să dărâme încă, înainte de a începe să construiască. Și n-ar fi drept, probabil, să-l judecăm numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era opera lui. El de-abia pregătea condițiile pentru a-și începe opera. Pentru a cântări exact rolul lui Robespierre, ar trebui să știm ce anume vroia el să clădească după ce negase ceea ce avea de negat. Putem discuta, firește, în ce măsură ghilotina era un mijloc de negație adecvat. Eu cred că nu. Sânt convins că nu. Dar să recunoaștem cel puțin că Robespierre a dispărut înainte de a spune: iată clipa la care vroiam să ajung. Pe celălalt talger al balanței, el urma
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a pus destinul de gât. Nu e trist? Eu simt fraternitatea ca pe o idee tragică. În numele ei condamn ghilotina și vă amintesc că datoria noastră este una singură: să facem ca ea să nu funcționeze din nou. Nu pe scândura eșafodului vom găsi ceea ce căutăm." 25. După ce i-am dat foile Eleonorei, am ieșit să dau o raită pe-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am aici o locuință, unde însă nu se consumă curent electric... Și totuși, iată, a venit o factură... trebuie să fie undeva o eroare...“), replica insti tuțională a căzut cu iuțeala cuțitului de ghilotină: „Adresa și numele dumneavoastră“. Inutil să glosez. Vă las pe dumneavoastră să derulați orice variantă de spectacol mental preferați. Ce m-a șocat a fost promptitudinea cu care „petentul“ a răspuns corect, ca la școală: „Ciulei, Liviu“. Nici o milionime de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dâmbovițean din 1990 și ceva, când cu „Moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“ și duhorile misologiei postceaușiste pentru care ochelarii, barba, ezitările, referințele culturale, poza lui Coposu și aplauzele pentru Vali Sterian erau una cu delictul de leznațiune și, deci, vivat ghilotina. Ei bine, citind cartea, mi s-au lichefiat rezervele, astfel încât joi 5 martie, în curtea GDS, la mesele pendinte de Green Hours, cu sticloanțe păcătos îmbiate dinspre cramele Oprișor și măncăruri parșiv furnizate de unii dintre autorii cuprinși în carte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Astaire, una din pasiunile tinereții mele (aș fi dat orice să pot bate step ca el). În anii '46, '47, au rulat pe ecranele cinematografelor din București numeroase pelicule siropoase, produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și pe cei ce nu-l salutau, pedepsind astfel o îndrăzneală pe care o găsea la fel de nerușinată în amândouă cazurile. Îmi amintesc de alte isprăvi și mai grave. Am început să scriu o Odă la poliție și o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
poate închipui în postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta i se pare atât de lugubru, de parcă ar semăna cu scrâșnetul unei ghilotine. Sau cu răpăitul gloanțelor trase de un pluton de execuție. Fără ca Săndica să-și dea seama, Stelică a ajuns lângă ea. Dacă, cumva, îi trece prin cap s-o omoare? Dar nu, nici gând de așa ceva. El îi cuprinde mijlocul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne vom simți admirabil împreună. Maiorul o examină câteva clipe apoi scoase din buzunar un pachețel negru și-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
metalici. Cilindri, baterii, butelii de Leyda una peste alta, o roată cu călușei, Înaltă de douăzeci de centimetri, un tourniquet électrique à atraction et repulsion. Talisman pentru a stimula curenții de simpatie. Colonnade étincelante formée de neuf tubes, électroaimant, o ghilotină, În centru - și părea o presă de tiparniță - atârnau niște cârlige susținute pe lanțuri ca de grajd. O presă În care se poate vârî o mână, un cap de strivit. Clopot de sticlă acționat de o pompă pneumatică cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui, mișcându-mi capul În sus și În jos și invers, pentru că acum nu mai puteam să-l cuprind dintr-o singură aruncătură de ochi, eram practic Înăuntrul lui, eram străpuns de miile-i de ace, mă simțeam bombardat de ghilotine de fier care cădeau din toate părțile, numai să se fi mișcat el puțin, și ar fi putut să mă strivească cu una dintre labele acelea ale lui de mecanism. Turnul. Eram În unicul punct al orașului În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o nevoie aproape patologică de Înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale și/sau a unui grup de acțiune cu ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
xe "Iași"Iași, 1999. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Încet, spre Europa. Dialog cu Mircea xe "Mihăieș"Mihăieș, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2000. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Spectrele Europei Centrale, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2001. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Ghilotina de scrum, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2002a. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Scrisori din xe "Washington"Washington. Reflecții despre secolul douăzeci, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2002b. xe "Toransska"Toranska, Teresa, Oni: xe "Stalin"Stalin’s Polish Puppets, Collins Harvill
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
fost mai mare. Și atunci mulțimea îl va privi pe eroul căzut ca pe un egal și se va răzbuna pentru faptul de a se fi închinat unei autorități pe care nu o mai recunoaște. Robespierre, pentru că a trimis la ghilotină mulți colegi și numeroși contemporani, s-a bucurat de un prestigiu imens. Au fost suficiente cîteva voci pentru ca să și-l piardă pe dată iar mulțimea să-l însoțească la ghilotină cu aceleași imprecații cu care le-a însoțit pe victimele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]