802 matches
-
gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a mea e de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în uniforme care năvălea la ore, descărcat din Dacii și Wartburg-uri. Pe mine nu mă aducea nimeni, așteptam cuminte la trecerea de pietoni până venea câte-un domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind pe ușa școlii în urlete de bucurie și sărind în brațele stupide și nerăbdătoare ale părinților. Dexter stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în colț, departe de ochii lumii. L-am recunoscut imediat, puteam să-i fac portretul înainte să întoarcă privirea. Rămăsese totul acolo, neschimbat, ca în liceu: mustăcioara, privirea cețoasă (de la statul în exces pe calculator), ceasul cu brățară aurită. Doar ghiozdanul fusese înlocuit de-o geantă din piele vișinie, tip Mission Impossible. S-a ridicat de la masă și ne-a întâmpinat cu un zâmbet elegant: „Bună-seara. Ce mai faceți, dom’ profesor?“ Dom’ profesor eram eu: eram și rămăsesem, ca ultimul naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înfrânată de dificultățile economice și politice ale recesiunii. Chiar și-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe Maria fardată violent, în fustă scurtă și cu ghiozdanul pe umăr: uram fetele astea pe jumătate femei, care clipoceau pe tocuri la școală, cu muțuneii de pluș atârnând de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da’ acum, lasă-mă să bag la ghiozdan. Vorbim după aia.“ Am plonjat toți trei în aluatul călduț, cu berile aproape. Ar fi mers altceva, un pahar de vin roșu, dar nu eram în Montmartre. Nici fetele nu semănau. Studiasem îndelung problema, în timpul unei burse: franțuzoaicele aveau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un journal, 1979-1985. Volumul se termină cu o notă de o simplitate absolută, cu atât mai impresionantă. Eliade la Roma, așezat pe o bancă din Piazza di Spagna, observând uimit sfârșitul cursurilor de la un colegiu (liceu) din apropiere. Notează mulțimea ghiozdanelor colorate (suntem în 1985, în plină perioadă a modei fluo, care îmbrăcase Occidentul în ROGVAIV), precum și faptul că aproape fiecare pubero-adolescentă își aprinde o țigară la ieșirea din curtea școlii. Tout un monde qui s'écroule et qui change. (O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru a spăla pe jos și care-și vedea astfel lezată autoritatea. A parcurs în fugă terenul de sport. Profesoara de sport i-ar fi dat zece cu felicitări pentru proba de viteză. Și-a ascuns sub lemnul unei tribune ghiozdanul, de unde-l va recupera luni, cînd va începe școala. Mai mult l-ar fi incomodat pe drum. S-a cățărat pe gardul înalt din sîrmă cu prețul unor zgîrieturi și al unor decupaje inexacte în bluză. Un picior a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cînd Cornel va avea nevoie. Cînd era mînjit pe mîini de cretă sau de praf, își ștergea pal-mele, apoi dosul palmelor de hainele lui Cornel. Ca o mîngîiere. Totuși se simțea fermitatea atingerii. Cînd Radu era prea obosit, îi căra ghiozdanul, un umăr pentru ghiozdanul lui Radu, celălalt pentru al lui, ca să fie în echilibru. Nu-l invita în casă. Înainte de-a ieși pe curtea școlii, îl punea să se uite în toate direcțiile după persoane suspecte. I-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nevoie. Cînd era mînjit pe mîini de cretă sau de praf, își ștergea pal-mele, apoi dosul palmelor de hainele lui Cornel. Ca o mîngîiere. Totuși se simțea fermitatea atingerii. Cînd Radu era prea obosit, îi căra ghiozdanul, un umăr pentru ghiozdanul lui Radu, celălalt pentru al lui, ca să fie în echilibru. Nu-l invita în casă. Înainte de-a ieși pe curtea școlii, îl punea să se uite în toate direcțiile după persoane suspecte. I-a spus că-i purta noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lua zece. Era o excepție, nimeni altcineva nu mai lua zece, nici măcar fetele. Cînd a început ora, profa nici n-a mai strigat catalogul. I-a luat încă de la ușă, cu vocea ei ascuțită: Scoateți cîte o foaie. Să așezați ghiozdanele jos, la marginea băncilor, unde să le pot vedea. Să nu rămînă pe bănci decît foile și instrumentele de scris. Și totul în liniște. S-a iscat ceva gălăgie. Se pare că fiecare își punea cu zgomot caietele și cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bănci decît foile și instrumentele de scris. Și totul în liniște. S-a iscat ceva gălăgie. Se pare că fiecare își punea cu zgomot caietele și cărțile din care încă studiase în pauză sau pînă la intrarea profei și apoi ghiozdanul încărcat jos, în praful pe care după teză aveau să-l șteargă de pe materialul colorat, pentru ca profa să constate că ordinele ei au fost aduse la îndeplinire cu strictețe. Profa mai arunca cîte o ocheadă de scorpie, te încremenea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pentru ca profa să constate că ordinele ei au fost aduse la îndeplinire cu strictețe. Profa mai arunca cîte o ocheadă de scorpie, te încremenea dacă te uitai în ochii ei și imediat terminai cu zgomotul. Alin întîrzia să-și alinieze ghiozdanul. Se mai uita în el, poate o fi uitat ceva important, vreo fițuică. Profa n-a avut nevoie de cuvinte să-l facă să se decidă odată. Profa a scos cinci plicuri albe în care ținea subiectele. Se chinuia de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pare că nu i-a văzut pe Cornel și pe Radu. N-au pățit nimic. Dacă ar fi fost numai asta, Marcu ar fi uitat, că-i treceau rapid supărările. Dar, la cîteva zile după aia, Radu i-a luat ghiozdanul, pe cînd Cornel îl ținea de brațe. Asta ca să facă vama în căutarea unor bani pe care presupunea că Marcu îi are asupra lui. Normal că n-avea banii. Radu pretindea că cineva i-a șterpelit o sumă de bani
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să rămînă fără forțe, fără ceva care să mai poată fi învățat de la el. 17 Dar n-a fost numai atît. La cîteva zile după, s-a mai întîmplat ceva. Radu l-a pus iarăși pe Cornel să-i care ghiozdanul, în drum spre casă. Să te-obișnuiești cu efortu', fraiere, a rîs el. Cornel nu știa pentru ce-ar trebui să se obișnuiască cu efortul, poate Radu îl antrena în vederea unei expediții supranaturale sau a unui meci între ei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în drum spre casă. Să te-obișnuiești cu efortu', fraiere, a rîs el. Cornel nu știa pentru ce-ar trebui să se obișnuiască cu efortul, poate Radu îl antrena în vederea unei expediții supranaturale sau a unui meci între ei doi. Ghiozdanul lui Radu conținea toate manualele și caietele de școală, fiindcă Radu nici nu-l deschidea acasă. Dar nu era așa greu. Trebuia totuși să le ții în echilibru, fiecare pe cîte un umăr. Deodată, Radu a fugit de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fiindcă Radu nici nu-l deschidea acasă. Dar nu era așa greu. Trebuia totuși să le ții în echilibru, fiecare pe cîte un umăr. Deodată, Radu a fugit de lîngă el. Fără să-i spună nimic, fără să-și ia ghiozdanul. A simțit doar brațul lui Radu, care-și lua avînt în direcția opusă. Cînd s-a întors, Radu era deja departe, fugind ca apucatul. Apoi a înțeles de ce. Niște băieți alergau în direcția lui. Băieți mai mari. Doi și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lovituri. Toată treaba a durat cîteva secunde, deși lui Cornel i s-au părut ore. Băieții au vrut doar să se descarce că nu l-au prins pe Radu, nu să-l bage la spital pe Cornel. Încleșta pumnii pe ghiozdane, ca să nu rămînă fără ele. În cele din urmă, s-a prăbușit în praf, ca să le arate că mesajul a fost suficient de clar. După, putea să-și numere punctele dureroase de pe corp, dar mai tare a fost dezamăgirea la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
patru, unde era învățătoare Rucsanda. Unii aveau în mână o mușcată înflorită, învelită într-o bucată de ziar, alții o sacoșă mai mare sau mai mică. Mă întrebam de ce toți acești copii au bagaje când ar trebui să aibă doar ghiozdanele cu cărți. La un moment dat, văd un copil, care se oprește lângă treptele primăriei și nu se mai mișcă de acolo. În spate avea geanta cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
La un moment dat, văd un copil, care se oprește lângă treptele primăriei și nu se mai mișcă de acolo. În spate avea geanta cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu are decât ghiozdanul!”, mi-am spus în gând. Copilul stătea nemișcat, iar uneori își ștergea nasul cu mâneca hainei, semn că plânge sau e doar răcit. Curioasă, voiam să aflu de ce stă în fața primăriei și nu merge la școală. Am strigat guardul. Nea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
muzical adecvat. Se aud zgomote specifice traficului stradal : zgomot de motor, claxoane, frâne. Lumină. Intersecția cunoscută : zebră de trecere și semafoarele care funcționează. Auzim voci de copii care cresc în intensitate. La semafor apar doi copii, Gigel și Raluca, cu ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar ei nu traversează, se joacă și intră pe zebră când se termină culoarea galbenă și semaforul trece pe roșu. Cei doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
produsele colegilor; - O7. să interpreteze un cântec legat de tema dată; RESURSE MATERIALE : lucrarea model, sticle de plastic, carton hârtie colorată, cablu de culoare verde, 3 vaze, coli albe de hârtie, carioci, marker, foarfece; MATERIAL BIBLIOGRAFIC: „Parada anotimpurilor, antologie de ghiozdan pentru clasele I-IV”, Editura Porțile Orientului, Iași, 2001; METODE ȘI PROCEDEE : conversația, lectură, demonstrația, explicația, exercițiul, observația; III. Lucrări din fire a. Confecționarea lucrării model „MĂRȚIȘORUL” b. Procesul tehnologic Subiectul: Mărțișorul Tema: Prelucrarea materialelor flexibile Subtema: Lucrări din fire
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
să mai vorbim și despre altceva. Uite, astea două din prima zi de școală. Cum ar veni... prima zi de școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lapte ars iese din poza aia de fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
buni..., spune cealaltă doamnă rîzÎnd cu gura plină, Împrăștiind o salvă de firimituri nemasticate. Cozonacul, ambalat Într-o cutie albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
53-56. [50] GOT, MIORIȚA, Orizonturi ale așteptării la limba și literatura română, Ateneu, 33, nr.12, 1996, 10. [51] GRABCEV, ADRIANA, Dezvoltarea fondului lexical al preșcolarilor din grupa pregătitoare, RÎP, 19, nr.3-4, 1996, 154-156. [52] GREAVU, IOANA, Abecedarul de lângă ghiozdan / Grațian Ordean, Ioana Greavu, - Deva: Sigma Plus, 1996. [53] HANCU, ALEXANDRU, Exerciții de cultivare a limbii române în liceu, Cluj, Editura Dacia, 1994. [54] HRISTEA, THEODOR, Subiectele concursului de admitere la Facultatea de Drept din București. Proba de limba română-sesiunea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]